Programul complet pentru congresul regional al Martorilor lui Iehova este acum disponibil şi se poate dovedi a fi un eveniment deosebit de memorabil, deşi probabil nu din motivele la care s-ar gândi organizaţia.
Înainte să discutăm despre elementele specifice ale programului, este important să păstrăm în minte faptul că, cel mai adesea, congresele regionale slujesc ca o măsură a preocupărilor de ansamblu şi a stării generale de sănătate a organizaţiei la nivel mondial. În anii în care nu există o necesitate globală concretă care presează, congresul poate fi un amalgam de subiecte de interes general, legate mai mult sau mai puţin concret de o anumită temă generală.
Însă în anii în care organizaţia mondială este afectată de o necesitate concretă sau o anumită preocupare ori grijă, putem vedea că şi congresul se concetrează asupra unei anumite teme. De pildă, un congres se poate axa pe lucrarea de predicare şi pe serviciul cu timp integral dacă Corpul de Guvernare simte că există o anumită necesitate în acest domeniu.
Acest lucru este lesne de înţeles, întrucât un congres îi oferă ocazia Corpului de Guvernare să îndrepte timp de trei zile minţile şi inimile Martorilor asupra ceea ce este considerat a fi principala chestiune de interes în acel moment.
Aşadar, este fascinant să descoperim că, în acest an, întregul congres se axează pe o singură temă concretă, iar aceasta spune multe despre principala grijă a Corpului de Guvernare în anul 2016.
Această temă este loialitatea.
Având tema „Să-i rămânem loiali lui Iehova!“, congresul pare să se concentreze asupra faptului că există o problemă în sensul că organizaţia nu se poate baza sau încrede în mod deplin în turmă. Titlurile cuvântărilor sunt dure şi uneori chiar un pic deranjante. Aproape că ne-am putea imagina ca ele să fie tipărite pe însemnuri guvernamentale uriaşe în genul de stat totalitar pe care George Orwell l-a descris atât de captivant în romanul său O mie nouă sute optzeci şi patru. Dacă doriţi, imaginaţi-vă că umblaţi în ploaie, în peisajul unui oraş cu clădiri gri, în timp ce deasupra voastră apar ordine afişate cu litere iluminate cu neon:
Să ne păstrăm loialitatea în gândire!
Iubirea loială preţuieşte MAI MULT decât viaţa!
Să ne păstrăm loialitatea în vorbire!
Libertatea este sclavie!
Să URÂM ceea ce URĂŞTE Iehova!
Să nu-i imităm pe cei NELOIALI!
Delictul de opinie ESTE moarte!
Iehova merită loialitatea noastră ABSOLUTĂ!
Bine, recunosc, unele dintre propoziţiile de mai sus nu sunt titluri de teme din congres, ci sunt slogane folosite de guvernul totalitar din 1984, dar dacă nu ştiaţi deja asta, ar putea fi greu să ghiciţi care sunt şi care nu.
Această solicitare pregnantă a loialităţii este un laitmotiv al congresului, însă, din anumite puncte de vedere, nu acesta este cel mai deranjant aspect al programului planificat.
Acest privilegiu este rezervat unei teme care urmează să fie ţinută vineri după-amiază, ca parte a unui simpozion intitulat „Să susţinem cu loialitate normele lui Iehova“.
Titlul temei?
„Să-i evităm pe păcătoşii impenitenţi“
Evitarea: îşi recunoaşte Watchtower în sfârşit vina?
Evitarea este una dintre cele mai controversate practici curente ale Watchtower. Am vorbit adesea despre această politică şi efectele sale devastatoare, însă, pe scurt, pentru cei care s-ar putea să nu fie familiarizaţi cu procedura, lucrurile se reduc la următorul aspect:
Dacă un Martor al lui Iehova botezat decide să părăsească religia indiferent de motiv, toţi ceilalţi Martori ai lui Iehova trebuie să se prefacă de parcă persoana respectivă nu există. Dacă ei nu respectă porunca privind evitarea, şi ei vor fi evitaţi.
Drept urmare, familiile se destramă, prieteniile de durată dispar ca peste noapte, nepoţii nu-şi cunosc bunicii, părinţii nu vorbesc cu copiii şi mulţi Martori rămân Martori nu din devoţiune faţă de religie, ci din teama faţă de repercusiunile unei eventuale părăsiri a organizaţiei.
Este logic că această practică a oripilat mulţi observatori şi experţi independenţi. De pildă, Comisia Regală Australiană pentru Cercetarea Răspunsului Instituţional la Abuzuri asupra Copiilor a considerat această practică (folosită de Watchtower pentru a-i exclude şi a-i evitat pe supravieţuitorii abuzurilor asupra copiilor care au refuzat să-şi ierte agresorii) astfel (sublinierea ne aparţine):
F70. Politica organizaţiei Martorilor lui Iehova care pretinde adepţilor ei să-i evite pe cei care părăsesc organizaţia
a) îngreunează extrem de mult posibilitatea ca cineva să părăsească organizaţia
b) este inumană asupra celor care pleacă şi asupra prietenilor şi rudelor care rămân în urmă
c) este inumană îndeosebi asupra celor care au suferit abuz asupra copiilor în organizaţie şi a celor care doresc să plece deoarece simt că plângerile lor în acest sens nu au fost tratate în mod adecvat
d) nu pare să fie justificată de versetele la care se face trimitere ca temei al ei
e) este adoptată şi impusă pentru a împiedica oamenii să părăsească organizaţia şi, astfel, pentru a-şi păstra adepţii
f) se bate cap în cap cu declaraţia organizaţiei în favoarea libertăţii alegerii religiei şi cu convingerea că Iehova Dumnezeu este un Dumnezeu plin de compasiune care recunoaşte valoarea şi demnitatea tuturor fiinţelor umane.
Totuşi, deşi probabil că recunoaşte cruzimea politicii, recunoaşte faptul că e dificil de apărat şi că e un potenţial dezastru în domeniul relaţiilor cu publicul, Watchtower încearcă de repetate ori să prezinte o imagine falsă a practicii evitării.
Pentru început, organizaţia se referă la această practică prin termenii „excludere“ (pentru cineva care e scos în mod involuntar din evidenţele congregaţiei pentru încălcarea unuia dintre edictele din ce în ce mai multe şi mai intruzive ale organizaţiei) sau „dezasociere“ (pentru cineva care alege singur să părăsească organizaţia). Schimbând numele practicii, Watchtower încearcă să minimizeze stigmatul ataşat acesteia, într-o manieră asemănătoare scientologiei, care numeşte ordinul de evitare prin „deconectare“ şi pe cei evitaţi ca „persoane supresive“.
În plus, când sunt întrebaţi în mod direct despre această practică, oficialii Watchtower vor prezenta adesea semiadevăruri sau chiar minciuni sfruntate, descriind practica în termeni mai puţini duri decât este ea cu adevărat sau chiar negând întru totul existenţa ei.
Prin urmare, să vezi o temă la un congres regional ţinut la nivel mondial, deschis publicului, care să trateze atât de deschis această politică, chiar renunţând la pseudotermenii „excludere“ şi „dezasociere“ şi să folosească în mod direct verbul „a evita“ pare să fie în mod semnificativ un pas în retorică. Faptul că această temă este urmată de o cuvântare intitulată „Să fim iertători“ este atât de disonant încât demonstrează că cei care au planificat programul sunt fie complet ignoranţi cu privire la gust şi decenţă, fie au un simţ al umorului extrem de negru.
Îi ameninţă Corpul de Guvernare pe Martorii lui Iehova?
Mesajul de ansamblu al congresului pare să fie „Ar fi bine să rămâneţi loiali dacă ştiţi ce e bine pentru voi“, la care se adaugă fluturarea pe faţă a sancţiunii crude şi inumane a evitării ca o ameninţare referitor la ce se poate întâmpla cu cei „neloiali“.
Se pare că orice Martor al lui Iehova, care poate că a devenit din ce în ce mai preocupat că organizaţia nu este acea fraternitate iubitoare pe care au presupus-o, ci mai degrabă o entitate dură, neiubitoare, care controlează, are motive serioase să se teamă.
Totuşi este clar că şi Corpul de Guvernare se teme. A avut parte de un an 2015 deplorabil: scandaluri de abuz sexual pe toate canalele de ştiri, membri ai Corpului de Guvernare aduşi în faţa tribunalului şi catalogaţi drept „evazivi şi necooperanţi“, concedierea mai multor betelişti şi pionieri speciali, abandonarea mai multor proiecte de construcţii şi o creştere practic nulă în numărul Martorilor la nivel mondial în ciuda numărului mare de botezuri şi naşteri.
Concluzia finală? Nu primeşti un astfel de congres dacă cei aflaţi la conducere se simt în siguranţă. Un astfel de congres vine când cei din frunte se tem foarte mult.
Publicat pe JWsurvey.org la 23 martie 2016
