Citate Watchtower

Nimeni nu ar trebui forţat să se închine lui Dumnezeu într-un mod pe care-l consideră nepotrivit sau să aleagă între religia lui şi familie.

— Watchtower, Treziţi-vă, 2009, iulie, pag. 28-29

Dacă ești o persoană tânără, de asemenea, trebuie să conștientizezi faptul că niciodată nu vei îmbătrânii în actualul sistem de lucruri. De ce nu? Deoarece toate evenimentele ce au loc ca împlinire a profeţiilor biblice indică faptul că acest sistem corupt urmează să se încheie în câţiva ani. … Prin urmare, ca persoană tânără, niciodată nu vei urma vreo carieră oferită de acest sistem. Dacă ești în liceu şi te gândești la o facultate, aceasta înseamnă cel puţin patru, poate chiar şase sau opt ani pentru a o absolvi și a urma o carieră de specialitate. Dar ce se va întâmpla cu acest sistem de lucruri în acel moment? Acesta va fi bine pe sfârșite, dacă nu deja sfârșit!

— Watchtower, Treziţi-vă, 1969, 22 mai, pag. 15

Martorii lui Iehova nu se pretind a fi profeţi inspiraţi.

— Watchtower, Argumente din Scripturi, 2007

Studenţii în Biblie nu-şi dăduseră seama că între „înaintea erei noastre“ şi „era noastră“ nu există anul zero. Mai târziu, în urma unor cercetări, s-a dovedit că cei 2 520 de ani nu începeau în 606 î.e.n., ci în 607 î.e.n. Atunci au înţeles că nu există anul zero; prezicerea referitoare la anul „1914 e.n.“ a rămas aceeaşi.

— Watchtower, Revelaţia: grandiosul deznodământ se apropie!, 2006, pag. 105

Atunci când oamenii sunt în mare pericol de la o sursă pe care nu o suspectează sau sunt induşi în eroare de cei pe care îi consideră prietenii lor, este răuvoitor să-i avertizezi? Ei pot prefera să nu dea crezare avertismentului. Acesta le poate chiar displăcea. Dar, elibereaza aceste lucruri pe cineva de responsabilitatea morală de a da acest avertisment?

— Watchtower, Turnul de veghe, 15 ianuarie, 1974, pag. 35

Evident, nu numărul de Martori ai lui Iehova arată dacă ei se bucură sau nu de favoarea divină; statisticile nu îl impresionează pe Dumnezeu. – Turnul de veghe, 15 Ianuarie 2001, pag. 17
Acum Iehova le arată îndurare slujitorilor săi unşi şi însoţitorilor lor, clasa altor oi. O dovadă în acest sens este creşterea extraordinară cu care îi binecuvântează, ‘înfrumuseţându-i’, ca să spunem aşa. – Turnul de veghe, 1 Iulie 2002, pag. 13

— Watchtower, 2001-2002

Întrucât oamenii din lume trăiesc ca sclavi ai corupţiei, anturajul lor nu vă poate aduce adevărata fericire.

— Watchtower, Treziți-vă, 22 octombrie 1996, pag. 14

Cu toate că nu putem evita să venim în contact cu anumite persoane ale acestei lumi — la locul de muncă, la şcoală sau în altă parte — trebuie să fim vigilenţi totuşi ca să nu fim din nou aspiraţi de atmosfera ucigătoare a lumii.

— Watchtower, Turnul de veghe, 15 septembrie 1987, pag. 18

Vaccinarea este o încălcare directă a legământului veşnic pe care Dumnezeu la făcut cu Noe după potop.

— Watchtower, Epoca de aur, 4 februarie 1931, pag. 293

Să nu-ţi fie teamă să-ţi analizezi convingerile!

— Watchtower, Turnul de veghe, 1 Septembrie 2010, pag. 11

…pentru a urî răul un creştin trebuie să urască persoana de care răul este inseparabil legat.

— Watchtower, Turnul de veghe, 15 Iulie 1961, pag. 419 (engleză)

Vaccinarea nu a prevenit niciodată nimic şi nici nu o va face, şi este o practică dintre cele mai barbare … Suntem în ultimele zile, iar diavolul pierde încet controlul, făcând un efort intens, pentru a face toate daunele pe care le poate… Folosiți-vă drepturile voastre în calitate de cetăţeni americani penrtu a elimina acestă practică diabolică a vaccinării.

— Watchtower, Epoca de Aur, 12 octombrie 1921, pag. 17 (engleză)

Numai Martorii lui Iehova, adică membrii rămăşiţei unse şi cei ai ’marii mulţimi‘, ca organizaţie unită sub protecţia Organizatorului Suprem, au speranţa scripturală de a supravieţui sfîrşitului iminent al acestui sistem condamnat care se află sub stăpînirea lui Satan Diavolul.

— Watchtower, Turnul de Veghe, 1 Iunie 1990, pag. 16 par. 7

Este o dovadă de îngâmfare din partea Martorilor lui Iehova să arate că numai ei au sprijin divin? Nu, aşa cum nu a fost nici în cazul israeliţilor, care, pe vremea când se aflau în Egipt, au afirmat că aveau sprijinul lui Dumnezeu, şi asta în pofida credinţei diferite a egiptenilor, şi cum nu a fost nici în cazul creştinilor din secolul I, care au afirmat că ei, nu adepţii iudaismului, beneficiau de sprijin divin. Faptele vorbesc de la sine.

— Watchtower, Turnul de veghe, 1 Iunie 2001, pag. 16 par. 17

Şi de la profeţi aflăm că această împărăţie va fi în curând stabilită pe pământ.

— Charles Taze Russell, Studii în Scripturi – Volumul 1 (1886), pag. 344

8 răspunsuri la Citate Watchtower

  1. Alin spune:

    Am să contribui şi eu cu un citat:
    WTS in TV din 1947 nr 18 pagina 284

    „Prin faptul că propovăduiesc evanghelia despre împărăţia lui Dumnezeu, ei împlinesc profeţia din Psalmul 148:7-13: „Lăudaţi pe Domnul de jos de pe pământ… tineri şi tinere, bătrâni şi copii! Să laude Numele Domnului! Căci Numele Lui este înălţat: măreţia Lui este mai pe sus de pământ şi de ceruri1′. (ns. Asta fac toti simpli vestitori, din asta nu reiese ca ei sunt superiori sau au ceva in plus)
    35 Această turnare a spiritului lui Dumnezeu peste „trupul” tuturor martorilor Săi unşi, credincioşi, nu însemnează că aceia, cari servesc acuma ca martori ai lui lehova sunt inspiraţi. Nu însemnează nici aceea, că articolele în această revistă, intitulată Turnul de Veghere, sunt inspirate şi infailibile sau fără greşeli. Nu însemnează că preşedintele lui Watch Tower Bible and Tract Society este inspirat şi infailibil (care nu poate greşi), deşi duşmanii ne învinuiesc în chip fals de această părere. ( deci ns. noi care am sustinut ca ei au Spiritul Sfant suntem dusmanii lor)Noi lăsăm pe Papa din Cetatea Vaticanului să pretindă, conform decretului său din anul 1870 d. Chr, infailibilitatea şi prin urmare inspiraţiune divină în chestiunile credinţei şi învăţăturii romano-catolice. Cu Scriptura recunoaştem noi însă, că ziua acestei inspiraţiuni s-a sfârşit cu mult timp mainte de 1870, după cum a arătat Apostolul Pavel, că se va întâmpla aceasta. Inspiraţiunea inclusiv vorbirea şi scrierea inspirată, a fost mai de mult un dar al spiritului; dar după amintirea acestor daruri precum şi a calităţii iubirii, zice Pavel: „Dragostea nu va pieri niciodată, prooroci-ile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte, şi proorocim îh parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest în parte se va sfârşi… Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” (1 Cor. 13:8-13) Cu ultimul dintre cei doisprezece apostoli, prin care darurile spiritului au fost date altora, vorbirea şi scrisul inspirat s-a terminaî. < toate acestea Dumnezeu tot mai este capabil să ne învețe să ne conducă."

    Dacă ei nu sunt nici inspirați, nici infailibili și mai fac greșeli de ce etichetează pe cei ce doresc să le atragă atenția asupra unor greșeli ca fiind "apostați"???
    Dacă ei nu sunt infailibili cum își permit să excludă pe motive de erezie, apostazie, când poate învățătura ce o condamnă azi, mâine va fi pusă la rang de doctrină oficială!

  2. Alin spune:

    În W 15/8 1996 p.31 se spunea:

    Rapoartele pe câţiva ani arată că numărul celor care se împărtăşesc din embleme cu ocazia Comemorării a crescut puţin. Sugerează aceasta că multe persoane noi sunt unse cu spirit sfânt?
    Există motive întemeiate să credem că numărul celor 144 000 de creştini unşi s-a completat cu decenii în urmă.
    În Faptele 2:1–4 citim despre primii membri ai acestui grup limitat: „În ziua Cincizecimii erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde stăteau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat pe fiecare dintre ei. Şi toţi au fost umpluţi cu Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească“.
    După aceea, Iehova a selectat alte persoane şi le-a uns cu spiritul său sfânt. Mii au fost adăugaţi chiar în primii ani ai creştinismului. În timpul nostru, cu ocazia celebrării Comemorării vorbitorul atrage adesea atenţia asupra cuvintelor apostolului Pavel din Romani 8:15–17, care menţionează faptul că cei unşi ‘primesc un duh de înfiere’. Pavel a adăugat că spiritul sfânt pe care îl primesc ei ‘mărturiseşte împreună cu duhul lor că sunt copii ai lui Dumnezeu, împreună moştenitori cu Hristos’. Cei care într-adevăr sunt unşi cu acest spirit ştiu lucrul acesta cu certitudine. Aceasta nu este o simplă dorinţă sau reflectarea unui punct de vedere nerealist şi sentimental despre ei înşişi.
    Înţelegem că această chemare cerească a continuat de-a lungul secolelor, deşi pe parcursul evului mediu timpuriu au existat, probabil, momente când numărul celor unşi a fost foarte mic. Odată cu restabilirea adevăratului creştinism, spre sfârşitul secolului trecut, au fost chemaţi şi aleşi mai mulţi. Dar se pare că, pe la jumătatea anilor ’30, numărul total al celor 144 000 a fost în esenţă completat. Astfel a început să apară un grup de creştini loiali cu speranţă pământească. Isus i-a numit „alte oi“, care se unesc în închinare cu cei unşi ca o singură turmă aprobată. — Ioan 10:14–16.
    Evenimentele care au marcat deceniile trecute indică atât încheierea chemării celor unşi, cât şi binecuvântarea lui Iehova asupra ‘marii mulţimi’ crescânde, care speră să supravieţuiască ‘necazului celui mare’ (Apocalipsa 7:9, 14). De exemplu, la celebrarea Comemorării în 1935, când asistenţa a fost de 63 146 de persoane, numărul celor care s-au împărtăşit din embleme ca semn al faptului că se declară unşi a fost de 52 465. Treizeci de ani mai târziu, adică în 1965, asistenţa era de 1 933 089, în timp ce numărul celor care s-au împărtăşit a scăzut la 11 550. După încă 30 de ani, în 1995, numărul asistenţilor s-a ridicat la 13 147 201, dar numai 8 645 s-au împărtăşit din pâine şi vin (1 Corinteni 11:23–26). Este limpede că, pe măsură ce deceniile au trecut, numărul celor ce se declarau a fi din rămăşiţă a scăzut considerabil — aproximativ 52 400 în 1935, 11 500 în 1965, 8600 în 1995. Însă cei cu speranţă pământească au fost binecuvântaţi, iar numărul lor a crescut foarte mult.
    Cel mai recent raport publicat este cel din anul 1995, şi el indică 28 de participanţi în plus faţă de anul precedent, deşi numărul celor care s-au împărtăşit în raport cu cei care au asistat a scăzut, de fapt. La urma urmelor, faptul că alţi câţiva au ales să se împărtăşească din embleme nu constituie un motiv de îngrijorare. De-a lungul anilor, unii, chiar dintre cei botezaţi recent, au început dintr-o dată să se împărtăşească. În mai multe cazuri, după un timp ei au recunoscut că era o greşeală. Unii şi-au dat seama că împărtăşirea lor era o reacţie afectivă probabil la stresul fizic sau mintal. Dar au ajuns să înţeleagă că în realitate nu erau chemaţi la viaţă cerească. Ei au apelat la înţelegerea plină de îndurare a lui Dumnezeu şi continuă să-i slujească în calitate de creştini excelenţi, loiali, având speranţa vieţii veşnice pe pământ.
    Nu este cazul ca vreunul dintre noi să se îngrijoreze dacă o persoană începe să se împărtăşească din embleme sau încetează s-o facă. În realitate nu noi răspundem de faptul că cineva a fost sau nu uns într-adevăr cu spirit sfânt şi chemat la viaţă cerească. Să ne amintim de asigurarea demnă de încredere a lui Isus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu cunosc pe cele ce sunt ale Mele“. Exact la fel de sigur, Iehova îi cunoaşte pe cei pe care i-a ales ca fii spirituali. Avem toate motivele să credem că numărul celor unşi va continua să scadă pe măsură ce vârsta înaintată şi împrejurările neprevăzute pun capăt vieţii lor pământeşti. Însă, întocmai cum cei într-adevăr unşi se dovedesc fideli până la moarte, aşteptând să primească coroana vieţii, alte oi, care şi-au spălat robele în sângele Mielului, pot aştepta cu nerăbdare să supravieţuiască marelui necaz care este pe punctul de a izbucni. — 2 Timotei 4:6–8; Apocalipsa 2:10.

    Acest răspuns la întrebări de la cititori, contrastează cu răspunsul dat tot la rubrica: „Întrebări de la cititor” din W 1/5 2007 p.30,31.

    Când ia sfârşit chemarea la viaţă cerească a creştinilor?
    Biblia nu oferă un răspuns exact la această întrebare. Ceea ce ştim este că ungerea discipolilor lui Isus pentru a deveni moştenitori ai vieţii cereşti a început în 33 e.n. (Faptele 2:1–4). De asemenea, ştim că, după moartea apostolilor, adevăraţii creştini unşi, sau ‘grâul’, au ‘crescut împreună’ cu creştinii falşi, ‘neghina’ (Matei 13:24–30). Apoi, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, creştinii unşi s-au remarcat din nou printr-o activitate intensă. În 1919, „secerişul pământului“, care includea şi strângerea ultimilor membri ai clasei creştinilor unşi, a început. — Revelaţia 14:15, 16.
    De la sfârşitul secolului al XIX-lea până în 1931, principalul scop al lucrării de predicare a fost strângerea celor rămaşi din corpul lui Cristos. În 1931, Studenţii în Biblie şi-au luat numele biblic de Martori ai lui Iehova, iar în numărul din 15 noiembrie 1933 al revistei Turnul de veghe (engl.) s-a explicat că acest nume unic era ‘dinarul’ la care se face referire în parabola lui Isus din Matei 20:1–16. Despre cele 12 ore menţionate în parabolă s-a spus că reprezentau cei 12 ani care se scurseseră din 1919 până în 1931. Mulţi ani după aceea s-a crezut că în 1931 luase sfârşit chemarea pentru Regatul ceresc şi că cei chemaţi în 1930 şi în 1931 să fie moştenitori cu Cristos au fost ‘ultimii’ chemaţi (Matei 20:6–8). Totuşi, în 1966 s-a prezentat o nouă explicaţie a acestei parabole şi s-a arătat că ea nu avea nicio legătură cu încheierea chemării celor unşi.
    În 1935 s-a înţeles că ‘marea mulţime’ din Revelaţia 7:9–15 era alcătuită din „alte oi“, creştini cu speranţă pământească, care aveau să apară pe scena pământească în „zilele din urmă“ şi care, ca grup, vor supravieţui Armaghedonului (Ioan 10:16; 2 Timotei 3:1; Revelaţia 21:3, 4). După acel an, scopul lucrării de facere de discipoli a fost strângerea marii mulţimi. Astfel, îndeosebi după 1966, s-a crezut că în 1935 a luat sfârşit chemarea cerească. Faptul că aproape toţi cei ce s-au botezat după 1935 considerau că au speranţă pământească părea să confirme aceasta. După aceea, s-a crezut că toţi cei ce erau chemaţi la viaţă cerească îi înlocuiau pe creştinii unşi care se dovediseră infideli.
    Fără îndoială, dacă un creştin uns cade de la adevăr şi nu se căieşte, Iehova cheamă pe altcineva în locul lui (Romani 11:17–22). Cu toate acestea, numărul creştinilor unşi care au devenit infideli este probabil mic. Alt aspect este că, odată cu trecerea timpului, unii creştini botezaţi după 1935 au avut mărturia spiritului sfânt că au speranţă cerească (Romani 8:16, 17). Prin urmare, nu putem stabili o dată exactă la care ia sfârşit chemarea la viaţă cerească a creştinilor.
    Cum trebuie privit un creştin care s-a convins în inima sa că acum este uns şi care începe să se împărtăşească din emblemele de la Comemorare? Nu trebuie judecat. Aceasta este o chestiune între el şi Iehova (Romani 14:12). Totuşi, creştinii unşi autentici nu pretind o atenţie specială. Ei nu consideră că, fiind dintre cei unşi, au mai multă „perspicacitate“, mai multă chiar decât ar putea avea unii membri cu experienţă din marea mulţime. Nu consideră că au neapărat mai mult spirit sfânt decât însoţitorii lor dintre alte oi şi nici nu aşteaptă ca alţii să le slujească. De asemenea, nu consideră că, întrucât se împărtăşesc din embleme, le sunt superiori bătrânilor numiţi din congregaţie. Ei îşi amintesc cu umilinţă că unii bărbaţi unşi din secolul I nu s-au calificat să slujească în calitate de bătrâni sau de slujitori auxiliari (1 Timotei 3:1–10, 12, 13; Tit 1:5–9; Iacov 3:1). Unii creştini unşi erau chiar slabi din punct de vedere spiritual (1 Tesaloniceni 5:14). Iar surorile, deşi unse, nu au predat în congregaţie. — 1 Timotei 2:11, 12.
    Prin urmare, creştinii unşi împreună cu însoţitorii lor dintre alte oi se străduiesc să rămână tari din punct de vedere spiritual, cultivând rodul spiritului sfânt şi contribuind la pacea congregaţiei. Toţi creştinii, unşi sau dintre alte oi, se străduiesc să predice vestea bună şi să facă discipoli sub îndrumarea Corpului de Guvernare. Creştinii unşi sunt bucuroşi să facă aceasta cât timp Iehova Dumnezeu vrea ca ei să îi slujească pe pământ.

  3. Ovidiu spune:

    REFERITOR LA PRIMUL CITAT, L-ATI SCOS DIN CONTEXT! MAI JOS E CONTEXTUL + CITATUL

    Loialitatea faţă de familie şi schimbarea religiei
    Când îşi schimbă religia, oamenii ar putea decide să nu mai participe la unele ritualuri sau sărbători religioase. Nu e de mirare, aşadar, că în sânul familiei ar putea apărea tensiuni. Isus chiar a avertizat asupra acestui lucru, spunându-le continuatorilor săi: „Am venit să fac dezbinare: fiul împotriva tatălui, fiica împotriva mamei şi nora împotriva soacrei“ (Matei 10:35). A vrut Isus să spună că învăţăturile biblice au menirea de a cauza disensiuni în familie? Nicidecum. În realitate, el a prezis ce s-ar putea întâmpla când unele rude reacţionează negativ deoarece un membru al familiei a adoptat alte convingeri religioase.
    Prin urmare, ar trebui evitate cu orice preţ conflictele în familie? E-adevărat, Biblia îi îndeamnă pe copii să asculte de părinţi, iar pe soţii să se supună autorităţii soţului (Efeseni 5:22; 6:1). Cu toate acestea, ea le porunceşte celor ce-l iubesc pe Dumnezeu ‘să asculte mai mult de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni’ (Faptele 5:29). Prin urmare, loialitatea faţă de Dumnezeu ne va determina să luăm uneori decizii care s-ar putea să nu fie pe placul tuturor membrilor familiei.
    Deşi Biblia face o distincţie clară între învăţăturile adevărate şi cele false, Dumnezeu îi lasă fiecăruia libertatea de a alege între acestea (Deuteronomul 30:19, 20). Nimeni nu ar trebui forţat să se închine lui Dumnezeu într-un mod pe care-l consideră nepotrivit sau să aleagă între religia lui şi familie. Oare duce studiul Bibliei la destrămarea familiei? Nicidecum. Biblia îi îndeamnă în schimb pe partenerii de căsătorie care practică religii diferite să nu se despartă (1 Corinteni 7:12, 13).

    • admin spune:

      Normal că l-am scos din context, doar e citat.
      Chiar dacă în articol WT face referire la cei care vor să studieze Biblia cu ei şi la disensiunile care pot apărea într-un astfel de caz, cuvintele respective: „nimeni nu ar trebui forţat să se închine lui Dumnezeu într-un mod pe care-l consideră nepotrivit sau să aleagă între religia lui şi familie”, ar trebui să rămână valabile şi când un martor ajunge la alte concluzii în materie de spiritualitate. Să pretindem altfel ar însemna să avem standarde duble.

  4. Ovidiu spune:

    REFERITOR LA AL DOILEA CITAT, VA ROG SA CITITI SI SA MEDITATI LA CUVINTELE DIN 2 PETRU, CAP. 3, VERSETELE 3 LA 10, SI ANUME:

    3 Căci înainte de toate ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori cu batjocurile lor, care vor umbla după dorinţele lor
    4 şi care vor zice: „Unde este promisa lui prezenţă? De fapt, din ziua în care strămoşii noştri au adormit în moarte, toate lucrurile continuă exact ca de la începutul creaţiei“!

    5 Căci, potrivit dorinţei lor, ei scapă din vedere faptul acesta: că erau ceruri din timpuri străvechi şi un pământ care stătea ca o masă compactă afară din apă şi în mijlocul apei, prin cuvântul lui Dumnezeu,
    6 şi că, prin acestea, lumea de atunci a fost distrusă când a fost inundată de apă.
    7 Dar, prin acelaşi cuvânt, cerurile şi pământul de acum sunt păstrate pentru foc şi sunt rezervate pentru ziua de judecată şi de distrugere a oamenilor lipsiţi de pietate.

    8 Dar să nu scăpaţi din vedere îndeosebi acest fapt, iubiţii mei fraţi: că !!!O ZI INAINTEA LUI IEHOVA ESTE CA O MIE DE ANI SI O MIE DE ANI CA O ZI!!!
    9 Iehova nu este încet cu privire la promisiunea sa, cum consideră unii încetineala, ci este răbdător cu voi, fiindcă nu doreşte ca vreunul să fie distrus, ci doreşte ca toţi să ajungă la căinţă.
    10 Totuşi, ziua lui Iehova va veni ca un hoţ şi în ziua aceasta cerurile vor trece cu un zgomot şuierător, iar elementele, fiind foarte încinse, vor fi descompuse, şi pământul şi lucrările de pe el vor fi descoperite.

    • admin spune:

      Apreciez bunele intenții, însă citatul respectiv apare cu câțiva ani înainte de 1975, an în care martorii au indicat că ar urma să vină sfârșitul. Vezi aici și aici.

      Mai relevant ar fi versetul din Faptele 1:7: „Nu este treaba voastră să cunoaşteţi timpurile sau perioadele pe care Tatăl le-a pus sub autoritatea sa.”

  5. Defender spune:

    SA VA FIE RUSINE CA VA BATETI JOC DE NUMELE LUI IEHOVA SI CA LUATI “LA MISTO” ORGANIZATIA
    DAR DEFAPT IA INTERESATI VA SI VOI PUTIN: A PLECAT OARE RAYMOND FRANTZ DIN ORGANIZATIE SAU A FOST DAT AFARA PENTRU CA A INCEPUT SA FACA PE SEFUL SI SA NU APRECIEZE DARUL SPIRITULUI SFANT APOI INCERCAND SA MANIPULEZE CORPUL DE GUVERNARE SI DE CE NUMARUL MARTORIILOR CRESTE SI E APROAPE DE 8 MILIOANE PLUS CA ANUL TRECUT AU PARTICIPAT LA COMEMORARE PESTE 19 MIL DE OAMENI SI UNII ZIC CA ORGANIZATIA SE PRABUSESTE

    INCA CEVA :UNDE CREDETI CA A PLECAT RAYMOND FRANZ LA CER???? NU PREA CRED …
    SI DE CE VA INCREDETI INTR UN OM CARE POATE VA MINTE SI VA TRAGE IN JOS
    DEFAPT DE CE MA MAI CHINUI CA AM IMPRESIA CA AICI SUNT DOAR FOSTI MARTORI IMORALI CARE IUBESC MAI MULT LUMEA SI CARE ACUM LE ESTE CIUDA PENTRU CA NU MAI AU NICIO SPERANTA ATATA VA SPUN
    LUATI O DIN PARTE LUI IEHOVA NU DIN PARTEA MEA DESII NU STITI CINE SUNT : ati pacatuit impotriva spiritului si o sa aveti o mare dezamagire fiecare dintre voi in parte pacat ca nu erati oameni prosti >>>IMI PARE RAU PENTRU VOI SI PENTRU RAYOND ASTA PT CA A PIERDUT PRIVILEGIUL DE A FII UN GUVERNATOR PESTE OMENIRE

    Iarta i Ievova deoarece nu stiu ce fac si te rog curata organizatia Ta pamantesca de “oamenii netrebnici “!!!….

    • mimi spune:

      Alo! tovarasa ti-ai uitat sa iei pastilile, nu invatata-ti ca spiritul nu e o persoana. Revizuieste-ti dogmele tovarasa martora „minciunii „.
      TREZESTE_TE TU CARE DORMI SI HRISTOS TE VA LUMINA !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.