La 26 septembrie 2018, un juriu din Montana, format din şapte bărbaţi şi două femei a decis cea ridicată sumă în daune punitive pentru o singură victimă a unui abuz.
Watchtower Bible and Tract Society of New York împreună cu Christian Congregation of Jehovah’s Witnesses au fost găsite vinovate atât de neglijenţă, cât şi de reavoinţă în legătură cu eşecul intenţionat de a întocmi rapoarte la poliţie în numele reclamantei Alexis Nunez şi a două victime suplimentare. S-a evaluat un total de 35 de milioane de dolari, urmat de instrucţiuni detaliate date juraţilor de către judecătorul James A. Manley.
Patru milioane de dolari au fost acordaţi reclamantei Nunez pe fondul neglijenţei, urmaţi de un verdict punitiv de 31 de milioane de dolari, rezultatul deciziei juriului că Watchtower şi afiliaţii ei au acţionat cu reavoinţă.
Cazul, care a fost iniţial înregistrat în noiembrie 2016, a fost predat unui juriu din Montana după mai multe încercări preproces din partea Watchtower de a avea cazul clasat. În dosarul înaintat curţii în 11 septembrie 2018, Watchtower a susţinut că e o instituţie, iar instituţiile nu sunt persoane individuale, şi doar persoanele au obligaţia de a raporta. Prin această declaraţi, Watchtower a folosit semantica pentru a induce curtea în eroare. Era o încercare vădită de a fugi de răspunderea pentru politicile care îi îndrumă pe bătrâni să rămână tăcuţi când descoperă acuzaţii de abuz sexual oribil şi repetat a trei membri ai congregaţiei de către un acelaşi agresor.
Statutul enumeră persoanele (adică membrii clerului) ca fiind obligaţi să raporteze, Montana Code Annotated §41-3-201, dar nu include religiile sau entităţile folosite de religii pentru a-şi efectua operaţiile. — Moţiunea din 11 septembrie 2018 a Watchtower în încercarea de a opri procesul din Montana.
Acest articol este primul dintr-o serie de articole care documentează evenimentele procesului care ar putea să se dovedească a fi printre cele mai semnificative procese de pedofilie din perioada modernă.
Aş dori să le mulţumesc lui Neil Smith, lui Ross Leonoudakis şi lui Tracy Rector de la firma de avocatură Nix Patterson LLP, ale căror eforturi dedicate în numele victimelor abuzului au transmis un mesaj puternic corporaţiilor ale căror politici greşite nu doar au încălcat legea, dar au şi distrus vieţi.
Declaraţiile introductive
[Următoarea relatare combină declaraţiile introductive ale procesul cu instrumentele vizuale afişate de echipa juridică a reclamantului pentru juraţi. S-au depus eforturi susţinute pentru a reproduce această porţiune a procesului cu maximă exactitate.]
Luni, 24 septembrie 2018
Neil Smith, avocatul reclamanţilor
Dacă este pe placul curţii, vă mulţumesc, domnule judecător. Doamnelor şi domnilor, dacă vă amintiţi, v-am vorbit în această dimineaţă despre diferitele părţi ale cazului. Şi v-am spus asta pe parcursul selecţiei juraţilor, aceasta nu este o ocazie pentru noi să vorbim despre dovezi (când) auziţi dovezile. Suntem la declaraţiile introductiv, iar declaraţiile introductive îmi acordă ocazia de a vă spune despre dovezile pe care le veţi auzi şi despre ceea ce vor arăta dovezile pe parcursul judecării acestui caz. Dovezile din acest caz vor arăta că acest caz este despre o biserică care ştia despre un pedofil cunoscut. Când spun că biserica ştia despre un pedofil cunoscut, mă refer la faptul că biserica ştia cine este el, ştia cine sunt victimele lui şi dovezile vor arăta că ea ştia ce lucruri bolnăvicioase a făcut. Acum, ce ştim noi despre pedofili? Ştim că pedofilii prădează copii.
Aceştia sunt victimele lor. Şi dacă nu protejăm copiii de oameni despre care ştim că sunt pedofili, copiii vor ajunge să fie abuzaţi sexual. Veţi auzi în acest caz despre modul în care legea statului Montana le cere membrilor clerului să raporteze autorităţilor abuzurile asupra copiilor. Dar în acest caz concret, biserica despre care veţi auzi şi clerul ei au refuzat să respecte legea. Şi au refuzat să respecte legea pentru că au favorizat secretizarea din biserica lor faţă de siguranţa copiilor. Am vorbit mult despre legea raportării obligatorii şi ce este ea şi vreau să fie clar, în cele din urmă. judecătorul vă va instrui despre ce prevede legea respectivă. Şi veţi vedea acest lucru la un moment dat pe parcursul procesului, veţi vedea că vine din partea curţii. Deci voi prezenta acum ceea ce mă aştept ca curtea să vă instruiască în legătură cu această lege, în constă ea. Ceea ce mă aştept ca curtea să vă instruiască este statutul raportării obligatorii în Montana. Şi acesta e motivul pentru care l-am pus aici sus, l-am pus pentru că uneori când discutăm despre lege şi despre prevederile legii, suntem uşor intimidaţi şi credem „ah, asta e doar pentru avocaţi“.
Punându-l aici sus acum, ca să vă familiarizaţi cu ea şi veţi recunoaşte ce este aceasta când curtea vă va face instructajul despre lege. Dar hai să facem o trecere în revistă rapidă. Asta e ceea ce vedeţi. Ea spune:
„Când profesioniştii şi oficialii enumeraţi în alineatul (2)“, iar jos aici, în alineatul (2), spune: „Profesioniştii şi oficialii obligaţi să raporteze sunt: clerul“. În regulă. Mai sunt şi alţii care trebuie să raporteze, însă pentru scopul acestul proces, trebuie să ştiţi, trebuie să identificaţi când curtea vă va instrui în acest sens, că se aplică clerului.
Spune că atunci când aceşti profesionişti „ştiu sau au motive rezonabile să suspecteze ca urmare a informaţiilor pe care le primesc în calitatea lor profesională sau oficială că un copil este abuzat sau neglijat, ei vor raporta chestiunea cu promptitudine departamentului de sănătate publică şi servicii umane sau la un afiliat local“.
Bun, haideţi să defalcăm şi să vedem care sunt elementele acestui proces. Le vedem, puteţi să vă uitaţi şi să spuneţi: bine, ştiu care sunt elementele despre care a vorbit dl. Smith. Primul element este acela că se aplică clerului. În acest proces vom vorbi despre cler, cine sunt cei care întrunesc definiţia juridică a clerului. Următorul element cu care veţi dori să vă familiarizaţi este condiţia care declanşează legea. Acea parte spune „când profesioniştii . . . ştiu sau au motive rezonabile să suspecteze“ şi vorbeşte despre un copil care e abuzat sau neglijat. Aşadar, se declanşează când un membru al clerului cunoaşte sau suspectează un abuz asupra copilului. Următorul element, al treilea — avem trei părţi aici — spune aşa: „Ce se întâmplă când se declanşează legea?“ Şi observaţi că am subliniat aici. Spune: „vor raporta“. Motivul pentru care am subliniat limbajul este acela că el este într-adevăr important, deoarece nu spune că ‘ar trebui să raporteze’ sau ‘ar putea să raporteze’. Spune „vor raporta“.
Este obligatoriu şi acesta este motivul pentru care legea este a raportării obligatorii. El obligă ca abuzul să fie raportat la departamentul de sănătate publică şi servicii umane sau la autoritatea locală afiliată. Iar aceasta are noimă, deoarece raportăm cazul cuiva care poate să ia măsuri. Raportăm cuiva care poate să ia măsuri şi astfel copiii beneficiază de protecţie. Haideţi să discutăm despre ceea ce s-a întâmplat în acest caz.
Acum ştiţi, auzind despre acest caz, că în acest caz este vorba despre Martorii lui Iehova. Ca să vedeţi, Martorii lui Iehova ştiau că un membru al bisericii îi molesta pe copii. Acum, Neil, ştiu că te gândeşti: ce vrei să spui când zici că dovezile vor arăta că ei ştiau? Vreau să ascultaţi şi să urmăriţi aceste lucruri. Dovezile vor arăta că victimele au raportat abuzul la biserică şi la clerul acesteia. Ei ştiau pentru că a fost raportat. Vreau să ascultaţi cum a condus biserica investigaţia şi şi-a confirmat sieşi că abuzul a avut loc. Asta a fost a doua modalitate în care au aflat.
Apoi al treilea lucru pe care doresc să-l urmăriţi (dacă dovezile vor veni în acest caz??? este că agresorul pedofil a recunoscut de fapt bisericii că el a fost agresorul şi a comis abuzul asupra copiilor. Şi mai vreau să fiţi atenţi la un lucru. Dacă aţi auzi pe cineva spunând: „Acesta e un pedofil care nu a fost membru al organizaţiei noastre“. Vreau să urmăriţi asta, acest pedofil cunoscut a fost un membru al bisericii Martorilor lui Iehova şi a participat la adunarea bisericii împreună cu victimele sale. Deci urmăriţi şi acest lucru.
Bun, vom intra în detaliile desfăşurării lucrurilor şi trebuie să vă dau un scurt rezumat istoric să ştiţi cine sunt Martorii lui Iehova. Nu vom atinge toate aspectele despre ei, ci doar ceea ce e important. Bun. Unii dintre dumneavoastră au observat că am o greşeală de tipar aici. În primul rând, Martorii lui Iehova sunt o religie globală, la scară mondială. Există la nivel mondial 8,5 milioane de adepţi. Ei au 120 de mii de biserici. Iar organizaţia este condusă de oameni care sunt numiţi „bătrâni“ — un cuvânt foarte important, veţi auzi multă vorbărie despre asta şi vom vorbi despre ei: cine sunt bătrânii şi ce fac ei. Iată cel mai important lucru pe care trebuie să-l ştiţi despre bătrâni: Bătrânii reprezintă clerul. Este cel mai important lucru pe care trebuie să-l ştiţi. Şi vom vorbi despre bătrâni, vom vorbi despre legea care se aplică clerului şi ceea ce trebuie să ştiţi este că bătrânii sunt membri ai clerului.
OK, haideţi să schimbăm viteza şi să vorbim despre inculpaţii din acest proces. Bun. Veţi zice: stai un pic, Neil. Credeam că vorbim despre Martorii lui Iehova, iar acum ai nişte denumiri diferite aici sus. Să vă explic de ce. Există trei inculpaţi şi vă voi ghida prin identitatea lor şi voi explica de ce sunt ei inculpaţii.
Primul dintre ei este Watchtower Bible and Tract Society of New York, Incorporated. Acesta este denumirea completă şi e foarte lungă. Aşadar toată lumea îl prescurtează despre Watchtower sau Watchtower New York. Aşadar, când auziţi acest termen, veţi şti că vorbim despre unul dintre inculpaţi. Bun. Următorul — şi aţi auzit-o deja pe doamna DeSoto menţionându-l — este un inculpat numit Christian Congregation of Jehovah’s Witnesses. Un alt nume lung, pe care îl prescurtăm drept CCJW. Deci când auziţi vorbindu-se despre CCJW, să ştiţi că este un alt inculpat. Ultimul este congregaţia Thompson Falls. Aceasta este uşor de înţeles, este biserica locală, aici ăn Thompson Falls, este adunarea locală a Martorilor lui Iehova.
Acum, următoarea voastră întrebare este: Neil, de ce ne vorbeşti despre corporaţii când în proces e vorba de Martorii lui Iehova? Este o întrebare bună. Vedeţi, Martorii lui Iehova sunt o organizaţie mare, iar clădirea de birouri a sediului se află în New York. Dovezile vor arăta că ei au dormitoare unde îşi cazează bătrânii şi îi hrănesc şi le asigură toate necesităţile. Ei trebuie să poată să intre în relaţii contractuale, ei trebuie să poată să deschidă conturi bancare şi pentru a face acest lucru, ei trebuie să înfiinţeze aceste persoane juridice, iar aceasta este alegerea lor. Aşa aleg ei să-şi conducă religia, prin aceste corporaţii şi de aceea aceste corporaţii sunt inculpaţii din acest proces. Şi veţi auzi, eu o să vă arăt, o să vă schiţez şi o să vă explic care este treaba cu aceste două corporaţii, Watchtower şi CCJW şi vreau să auziţi asta. Aceste două ştiau despre Max Reyes tocmai aici, în Thompson Falls, ştiau ce făcea şi cu cine era.
Aceste corporaţii, taman acolo în New York, aveau detaliile exacte a tot ce se întâmpla în Thompson Falls şi cine erau voctimele, iar dovezile vor arăta acest lucru. Dovezile vor arăta şi faptul că erau bătrâni în aceste corporaţii care ştiau aceste lucruri.
Bun, aceştia sunt inculpaţii. Acum trebuie să vorbim foarte pe scurt despre unele dintre convingerile importante ale Martorilor lui Iehova. Nu uitaţi, oamenii pot avea convingeri, însă acest proces este despre faptele pe care le-au comis, deciziile pe care le-au luat şi faptul că au încălcat legea. Trebuie să ştiţi despre două convingeri importante ale Martorilor lui Iehova. Prima se numeşte „regula celor doi martori“. Regula celor doi martori este o convingere pe care au transformat-o în procedură şi este convingerea lor că biserica nu poate lua măsuri împotriva unui membru pe baza mărturiei unui singur martor. Trebuie să ai doi.
Mă refer la acest aspect acum pentru dovezile vor arăta că ei au aplicat această regulă chiar în cazul unui abuz sexual asupra unui copil. Când apare un copil şi spune: „Sunt o victimă, vă rog să mă ajutaţi“, regula celor doi martori vine şi spune: „Ne pare rău, eşti singurul martor“. De aceea m-am referit la acest aspect, aşadar urmăriţi-l.
A doua convingere important despre care trebuie să ştiţi este una referitoare la bătrâni: ei păstrează secrete. Ei păstează secrete chiar şi atunci când informaţia pe care o cunosc este despre un agresor pedofil cunoscut. Aşadar, în timp ce parcurgem acest proces, veţi auzi despre aceasta şi vă ghidez prin modul în care s-a întâmplat, adică există o procedură care vine în jos până la bătrânii de aici, din Thompson Falls şi spune: Aflaţi despre abuzul asupra unui copil. Primul lucru pe care îl faceţi este să sunaţi la Departamentul juridic. Acesta este primul lucru pe care îl faceţi. Iar de la Departamentul juridic, care se află sus în New York, vi se va spune ce să faceţi. Şi dacă Departamentul juridic vă spune că nu trebuie să raportaţi, ar fi bine să păstraţi secretul.
A doua convingere important despre care trebuie să ştiţi este una referitoare la bătrâni: ei păstrează secrete. Ei păstează secrete chiar şi atunci când informaţia pe care o cunosc este despre un agresor pedofil cunoscut. — Neil Smith, avocatul reclamanţilor
Iar această procedură e un alt secret pe care îl păstrează bătrânii. Deci urmăriţi şi acest lucru când ajungem acolo. Nu trebuie să intrăm în toate convingerile lor. Acestea sunt cele două convingeri importante pe care trebuie să le ştim. Bun. Acum vreau să intru în detaliile exacte ale faptelor aferente acestui proces, dacă aveţi schiţă în minte şi înţelegeţi cazul în timp ce vor fi audiaţi martorii, şi ca să faceţi asta, primul lucru pe care trebuie să-l fac este să vă spun cine sunt unii dintre oameni. Nu vă simţiţi copleşiţi, bine? Să nu vă imaginaţi că trebuie să memoraţi toate acestea.
Această tablă o vom folosi pe tot parcursul audierii. Veţi putea să vă întoarceţi dacă veţi spune: „Oh, am uitat cine e Juni, am uitat cine e Max“ — veţi putea să urmăriţi pe această tablă.
Bun, acesta este un arbore geneaologic. Îl prezint aici pentru ca atunci când vom vorbi despre aceste nume, să înţelegeţi structura familiei. Sus îi avem pe Juni şi pe Peter sr., un cuplu căsătorit. Sunt trei niveluri, deci vom considera că ei sunt bunicii. Au trei copii: Ivy, Holly şi Peter jr.
Pe al treilea nivel sunt nepoţii şi acolo o avem pe Lexi. Deci pe partea aceasta avem unitatea familială — bunici, copii, nepoţi. Iar pe partea cealaltă îl avem pe Max. El este un pedofil cunoscut. De ce îl avem pe partea aceasta, legat cu linie punctată? Juni şi Peter au divorţat. Juni s-a recăsătorit cu Max. Iar Max a mers la biserica Martorilor lui Iehova cu copiii şi nepoţii lui. Bun. Deci aceasta este structura de familie şi câteva dintre numele membrilor ei. Nu vă îngrijoraţi, de fiecare dată când reveni la oamenii aceştia, vom afişa această diagramă ca să vă aduceţi aminte unde e fiecare.
Aici cu verde sunt unele dintre victime. Când spune victime, mă refer la persoanele pe care Max le-a abuzat din punct de vedere sexual. O avem pe Holly. Max a abuzat-o sexual, iar Martorii lui Iehova ştiau despre asta. Max l-a abuzat sexual pe Peter jr. El nu este reclamant în acest proces, dar el a fost o victimă. Veţi auzi dovezi în sensul că biserica a ştiut că Max a comis abuz sexual asupra lui. Apoi o avem pe Lexi. V-am prezentat-o pe Lexi astăzi, ea stă aici, ea a fost o victimă a abuzului sexual de către Max.
Deci acesta este contextul de care vorbim, despre aceste persoane vorbim. Şi ştiţi ce? Vom păstra asta afişat aici pe parcursul discuţiei noastre ca să ştiţi cine este.
Bun. Acum. . . Neil a spus că biserica ştia că Max Reyes comitea abuzuri sexuale asupra copiilor. Ea ştia pentru că de două ori fusese notificată. Vom discuta despre cele două ocazii în care a fost notificată.
Prima ocazia în care biserica a fost notificată a fost în 1998. În regulă, deci băgaţi asta la cutiuţă, vom vorbi despre raportul din 1998 şi vom vorbi despre cel din 2004. Acestea sunt cele două dăţi. Bun. În timp ce vom parcurge acestea, să vorbesc întâi despre cum şi când s-a aflat că Max Reyes este un agresor sexual de copii, în 2004. Pornim de aici, de jos. Aceasta este una dintre ocaziile în care au fost notificaţi, începem aici de jos, de la Peter.
Primul lucru care s-a întâmplat — şi veţi auzi dovezi în acest sens — este că Peter s-a dus la bătrânii din biserica din Thompson Falls şi le-a spus: „Am fost abuzat sexual. Am fost abuzat sexual de Max Reyes“. Dar aduceţi-vă aminte, Martorii lui Iehova au regula celor doi martori. Peter este o singură persoană. Peter spune: „Ştiţi ce? Holly. . .“ — aceasta e sora ei, după cum vedeţi aici, una dintre reclamantele aici în tribunal. „Holly poate fi un al doilea martor. Ea poate confirma“.
Şi veţi vedea această tablă în timp ce parcurg aceste etape şi fac referire la persoanele implicate. Ele vor confirma asta. Bătrânii din Thompson Falls, după ce au auzit de la Peter, au luat legătura cu Holly, o sună pe Holly la telefon. Şi Holly le spune că mai e o persoană: „Max Reyes, un membru al bisericii voastre, m-a abuzat sexual“. Nu doar le-a spus asta, ci a şi aşternut în scris. Şi cred că vom avea ocazia pe parcursul acestui proces să vedem această scrisoare.
Bun, acum avem două persoane care i-au notificat pe bătrânii de la biserica locală. Iar acest lucru este foarte, foarte important. E aici cu roşu şi vreau să fiţi foarte atenţi la ceea ce se întâmplă aici. Iar motivul pentru care vreau să fiţi foarte atenţi este că veţi auzi o mulţime de vorbărie despre confidenţialitate din partea inculpaţilor pe parcursul acestui proces.
După ce Peter şi Holly le-au spus bătrânilor ce s-a întâmplat, bătrânii merg la agresor. Ei se duc la Max Reyes. Şi îi spun ce le-au spus copiii. Îl anunţă discret, îi oferă această informaţie. Aceasta este foarte important, pentru că ei nu păstrează informaţia confidenţială. Ei se duc să spună altuia. Mai este important pentru că Max recunoaşte în faţa bătrânilor că e agresor sexual pedofil. Păstraţi în minte de ce vă spun aceste lucruri. Vi le spun pentru că vorbim despre un statut care spune că clerul e obligat să raporteze abuzul. Aşa, deci dacă parcurgem acestea, urmăriţi fiecare ocazie când clerul ştie despre asta. Bun, deci îi avem pe bătrânii din biserica locală din Thompson Falls care au primit aceste înştiinţări din partea celor două victime, Peter şi Holly. În 2004, Max îşi recunoaşte fapta în faţa lor. Ce v-am spus că este primul lucru pe care sunt învăţaţi ei să facă? Să sune la departamentul juridic. Şi asta au şi făcut.
Bătrânii dau un telefon la departamentul juridic. Acum, când spun departamentul juridic, nu mă refer la apel telefonic la firma de avocatură, firma mea sau un avocat aici în Thompson Falls de la care să ceară sfaturi. Ei sună la avocaţii interni de la Watchtower. Watchtower este organizaţia lor la nivel naţional. Sunt oamenii care îi controlează pe bătrâni şi le dau instrucţiuni, le spun ce să facă, controlează dacă bătrânii sunt în poziţie sau nu. Este obligatoriu ca bătrânii să facă ce li se spune de către departamentul juridic.
Iar dovezile pe care le veţi auzi în acest proces spun că departamentul juridic spune: „Nu trebuie să raportaţi“. Nu doar că nu trebuie să raportaţi, nu uitaţi că avem politica privind păstrarea secretului, deci dacă nu trebuie să raportaţi, ţineţi-vă gura. Asta şi fac bătrânii. Apoii sunt instruiţi să documenteze ceea ce ştiu şi să trimită la birourile administrative de aici, de la celălalt inculpat, CCJW.
Deci veţi auzi martori vorbind despre martori care sună la Watchtower şi cărora li se spune să nu raporteze. Şi cred că veţi vedea şi unele documente care aparţin celuilalt inculpat, un inculpat condus de bătrâni, unde aceştia documentează ceea ce ştiu şi când află.
Prin intermediul acestui proces, am reuşit să obţinem unele dintre documentele secrete ale inculpaţilor şi cred că veţi avea ocazia să le vedeţi ca probe la acest proces. Şi în timp ce veţi parcurge acele documente, iată lucrurile pe care vreau să le urmăriţi în timp ce le vedeţi. Vreau să urmăriţi: are identitatea agresorului pedofil? Are datele calendaristice? Are detalii cu privire la actele concrete ale tipului? Şi cred că veţi vedea că au aceste informaţii. Acum, asta s-a întâmplat în 2004. Ştim cu toţii ce ar trebui să facă cineva în continuare. Cu lege, fără lege, ce faci? Ştii că ai un agresor pedofil cunoscut — îl raportezi. Îl raportezi autorităţilor pentru a preveni ca alţi copii să ajungă să fie abuzaţi sexual de către el.
Dar nu au făcut asta. În schimb, aceşti inculpaţi au ales — iar dovezile vor arăta asta — au luat în mod conştient decizia de a nu-l raporta. Au luat în mod conştient decizia de a nu respecta legea. Acum, dacă aţi auzit, în timpul instructajului curţii, una dintre instrucţiuni a fost că curtea a decis deja în privinţa întâmplărilor din 2004. Ea v-a instruit pe parcursul acelui instructaj că inculpaţii au încălcat legea şi s-au făcut vinovaţi.
Veţi fi rugaţi să decideţi ce daune au provocat prin faptul că nu l-au raportat pe omul acesta şi pentru că au ales să nu respecte legea. Asta e 2004. Bun, vorbim despre două elemente.
Desigur, inculpaţii nu sunt de acord cu ceea ce ştiau şi când au ştiut. Şi veţi mai auzi despre o înştiinţare din ’98. Dovezile vor arăta că în 1998, când Holly avea 12 ani, ea s-a dus la bătrânii din biserica locală, din Thompson Falls şi le-a spus că Max o agresa sexual, însă ea e doar o singură martoră. Astfel că biserica nu a luat nicio măsură şi, desigur, ei spun acum că asta nu a avut niciodată loc.
Motivul pentru care vă prezint acestea este că, după cum veţi auzi, CCJW de aici nu a existat în 1998. De aceea le separăm pe cele două: 2004, despre care curtea a luat decizia şi dumneavoastră doar veţi stabili daunele, iar despre 1998 vom vorbi separat, deoaece în 1998 avem doar Watchtower. Şi dovezile vor arăta că Watchtower a trimis procedurile bătrânilor din Thompson Falls, în care se spune ce trebuie să facă şi că aveau capacitatea de a-i da afară pe aceşti bătrâni dacă nu urmează regulile lor. Bun. Am afişat acestea aici pentru că aceşti bătrâni din Thompson Falls erau oamenii care, potrivit dovezilor pe care le veţi vedea, acţionau în calitate de agenţi pentru Watchtower.
Aceasta este înştiinţarea din 1998. Hai să le legăm pe toate împreună şi să le punem în imaginea mare rapid cu cronologia noastră. Aceasta este o cronologie care începe în 1994 şi merge până în 2007. Iată ce vă arăt eu dumneavoastră pe această cronologie. Pe această cronologie, aveţi în primul rând intervalul de timp în care Holly a fost agresată sexual. Ea a fost agresată sexual din 1994 până în 1999, adică de când avea vârsta de 15, scuze, 10 ani până la vârsta de 15 ani. Abuzul ei a constat în tot felul de atingeri şi penetrări pe care le puteţi imagina. S-a întâmplat cu regularitate. A fost copulaţie, a fost sex oral, a fost manipulare, de când avea 10 ani până când avea 15 ani.
Motivul pentru care am pus asta pe ecran e ca să vedeţi că înştiinţarea s-a făcut pe timpul când Max Reyes o agresa sexual, atunci s-a făcut înştiinţarea din 1998. Atunci s-a raportat.
Pe această parte, între 2002 şi 2007, avem intervalul de timp cât a fost agresată Lexi — ea este cealaltă reclamantă. Aceasta a durat de când Lexi avea 6 ani până când a avut 11 ani. Iată cum a fost ea agresată sexuală.
Max Reyes a mângâiat-o, a forţat-o pe Lexi să-l mângâie şi să-i provoace plăcere. Ea vă va da detaliile. Motivul pentru care e aici pe ecran e că înştiinţarea nr. 2 s-a trimis în perioada în care Lexi era agresată. Raportul din 2004 s-a trimis în acest interval de timp. Iar curtea a decis că inculpaţii au încălcat legea aici, iar dumneavoastră veţi fi întrebaţi ce daune au rezultat ca urmare a încălcării legii de către ei.
Vă prezint toate acestea, pentru că legea este foarte clară în ce priveşte obligaţiile membrilor clerului atunci când ştiu că un copil a fost agresat sexual. Însă legea este impusă doar printr-un proces ca acesta, prin intermediul unui grup de juraţi ca dumneavoastră. Legea despre care veţi auzi trebuie să se aplice în egală măsură tuturor religiilor. Şi trebuie să-i protejeze pe toţi copii de pedofilii cunoscuţi.
Vă mulţumesc, domnule judecător.
[În continuarea argumentelor introductive ale lui Neil Smith, avocatul reclamanţilor, a luat cuvântul Joel Smith, avocatul Watchtower şi li s-a adresat juraţilor în apărarea Watchtower şi Christian Congregation of Jehovah’s Witnesses]
Apărarea deschide
Avocatul inculpaţilor, Joel Taylor:
Doamnelor şi domnilor juraţi, mă numesc Joel Taylor. Sunt aici în sala de tribunal ca să spun adevărul, am stat alături de Katie, dar nu m-am adresat încă dumneavoastră. Pentru început, aş dori să vă mulţumesc, vă mulţumesc foarte mult că v-aţi asumat responsabilitatea de a fi juraţi cu atâta seriozitate. Vă mai mulţumesc pentru că aveţi ce vă trebuie să auziţi aceste acuzaţii serioase. Acum, doresc să-mi exprim aprecierea pentru sacrificiul dumneavoastră, însă aş dori să vă descriu pe scurt cine sunt inculpaţii în acest caz. Eu nu am multe diagrame, însă voi folosi această planşă şi să sperăm că între planşă şi probe nu veţi avea nevoie de o diagramă fiţoasă. Bun? Aşadar, în primul rând, să vă vorbesc despre congregaţia Thompson Falls.
Congregaţia Thompson Falls a fost formată în anii 1950 şi, de fapt, vedem câţiva dintre membri chiar aici în sală. Aceştia sunt locuitori obişnuiţi din Montana, lucrează la fabrică, unii dintre ei sunt tăietori de lemne, alţii sunt reparatori casnici sau tâmplari şi încearcă să se îngrijească de familiile lor şi hotărăsc că vor să se apropie de Dumnezeu şi acceptă credinţă cunoscută drept Martorii lui Iehova. Şi atunci au format această congregaţie şi au părtăşie şi se închină împreună.
Eu nu am multe diagrame, însă voi folosi această planşă şi să sperăm că între planşă şi probe nu veţi avea nevoie de o diagramă fiţoasă. — Joel Taylor, avocat din partea Watchtower
Unul dintre activităţile primordiale ale celor din congregaţia Thompson Falls e aceea că ei merg din casă în casă. Şi sună la uşile oamenilor, sună la uşa multora dintre dumneavoastră, ştiţi, poate e un moment nu tocmai plăcut, dar ei o fac doar pentru că vă iubesc. Şi o fac pentru că ei cred că salvarea este prin Isus Cristos. Şi vor să le spună altora despre asta. Mulţi dintre dumneavoastră citiţi Biblia şi ştiţi că atunci când Isus a fost pe pământ, el asta a făcut. A vorbit cu oamenii care nu îi împărtăşeau credinţa despre propria lui credinţă. Şi asta se străduiesc să facă şi Martorii lui Iehova aici, în congregaţia Thompson Falls. Ei vin din T. Falls, Plains, dar vin şi din Trout Creek şi Hot Springs.
În prezent, după cum am menţionat, congregaţia are aproximativ 70 de membri. În plus faţă de congregaţie, aţi auzit despre două asociaţii. Una dintre ele se numeşte Watchtower, iar cealaltă se numeşte Christian Congregation of Jehovah’s Witnesses, sau CCJW. Aceste asociaţii sprijină cultul Martorilor lui Iehova. Aşadar, poate unii dintre dumneavoastră sunteţi penticostali, baptişti, sau catolici, la fel şi Martorii lui Iehova sunt o religie, dar există asociaţii care sprijină religia. Iar aceste două asociaţii, Watchtower şi CCJW, tocmai asta fac.
CCJW nu a existat înainte de 2001, dar în prezent CCJW este folosită în principal ca o asociaţie non-profit pentru a comunica cu congregaţiile. Watchtower e în primul rând deţinătoarea de proprietăţi, dar are şi rolul de tipografie. Tocmai de aceea probabil aţi văzut revistele pe care fraţii de aici, din congregaţia Thompson Falls, le prezintă adesea şi vă întreabă dacă doriţi să le citiţi. Deci aceştia sunt doar câţiva dintre inculpaţi şi câteva cuvinte despre ei. Ar trebui să vă spun, totuşi, că, la fel ca în cazul majorităţii religiilor, structura multor religii creează confuzie. Şi aşa, pe parcursul discuţiei noastre şi a acestui proces, e posibil să auziţi termeni pe care nu îi înţelegeţi şi voi face tot ce-mi stă în putinţă să vă explic aceşti termeni religioşi.
De fapt, s-ar putea chiar să fie ocazii când avocatul reclamanţilor foloseşte un termen în mod incorect. Şi s-ar putea să mă auziţi obiectând. Dar fac asta doar ca să mă asigur că identificăm exact victima despre care vorbim. S-ar putea să auziţi de la martori, unii dintre ei fiind Martori ai lui Iehova şi s-ar putea să aibă confuzii în legătură cu o anumită asociaţie sau alta. . . Uneori aceste lucruri creează confuzie, dar în cele din urmă, la sfârşitul zilei, veţi şti cine ce a făcut şi când.
Înainte să mergem mai departe, cred că este important să recunoaştem durerea pe care au suferit-o cele două reclamante. Este fără îndoială că abuzul asupra copiilor este dezgustător. Fără îndoială. Este un păcat extrem grav împotriva lui Dumnezeu şi împotriva victimelor. Niciun dubiu în acest sens. Aceasta este o învăţătură biblică. Deşi recunoaştem caracterul atroce al păcatului, Thompson Falls, Watchtower şi CCJW neagă responsabilitatea.
În timp ce se desfăşoară acest proces, veţi vedea cine este într-adevăr răspunzător, dar nu aceste persoane. Aşadar, ce vă rugăm pe dumneavoastră, stimaţi juraţi, pe parcursuri următoarelor două sau trei zile? Pur şi simplu vă rugăm, nu din prezumţia de nevinovăţie; clienţii mei nu au nevoie de prezumţie de nevinovăţie. Vă roagă doar să vă păstraţi judecata până când auziţi întreaga poveste.
Uneori când auzim poveşti, de pildă, aţi putea auzi o poveste care începe cu „A fost odată ca niciodată. . .“ Şi în acel moment, mintea dumneavoastră vă poate purta la sfârşit şi să spună: „Păi, au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi“. Păi, procesul acesta nu e asemenea unui basm. Seamănă mai degrabă cu un roman complex. Vor avea loc câteva răsturnări de situaţie şi tot ce vă rugăm este să vă pronunţaţi abia după ce aţi auzit toate dovezile. Iar în acel moment, judecătorul vă va însărcina potrivit legii şi veţi putea să . . . luaţi o decizie.
Iar aceasta este în armonie cu ceva ce se spune în Biblie. În cartea Proverbele, Biblia spune: „Cel ce vorbeşte primul la procesul lui este drept, apoi intră semenul său şi îl cercetează în amănunţime“. Deci trebuie să ascultaţi tot adevărul. Şi din păcate, în acele cuvinte introductive, nu aţi auzit tot adevărul. În timp ce îi ascultaţi pe reclamanţi, deşi au fost păgubiţi, nu veţi auzi tot adevărul. Ceea ce veţi auzi e cosmetizat pe margini. Şi poate ajunge chiar la o adevărată distorsionare pe faţă. Apoi veţi auzi fapte scoase din context. Veţi auzi amintiri care nu sunt ceea ce par, ceea ce au fost, când s-au petrecut. Iar pe acestea ar trebui să le respingeţi.
Ştiţi, azi există multe informaţii false. Dacă urmăriţi ştirile, ei iau un fapt real şi, în funcţie de orientarea politică, ei iau acel fapt real şi îl schimbă. Unii oameni denumesc acest lucru fake news, ştire falsă. Nu ascultăm fake news când apare la televizor şi, la fel, nu ar trebui să le luăm în considerare nici în această sală de judecată.
Şi ar trebui să ascultaţi întreaga relatare înaintea să puteţi lua vreo decizie. De fapt, uneori oamenii pot exagerare doar prin simpla trecere a timpului. De exemplu, poate aţi fost să pescuiţi la lacul de acumulare, nu? Aţi fost la pescuit la lacul de acumulare cu amicii şi aţi prins o ştiucă de 5 kg. Apoi, cinci ani mai târziu, ştiuca de 5 kg cântăreşte 10 kg. Zece ani mai târziu, aceeaşi ştiucă cântăreşte 15 kg. Dar iată, apare cineva care spune: „Ştii, am o fotografie de când am fost la pescuit“. Şi atunci când compari fotografia cu relatarea, îţi dai seama că memoria persoanei respective a fost afectată de trecerea timpului. Şi în acest caz, avem documente, avem probe care să ateste că amintirile au fost afectate de trecerea timpului.
De pildă, să revenim la diagrama despre care s-a vorbit — 1998. Greutatea mărturiei dovezilor va atesta că întâlnirea din 1998 nu a avut loc. Holly pretinde că, în 1998, s-a dus acasă la domnul Herberger pentru a depune plângere de abuzul sexual comis de tatăl ei vitreg. Asta susţine ea. Ea spune că atunci când s-a dus acasă la Don Herberger în 1998, s-a dus la el în calitate de bătrân, în vara lui 1998 şi mai pretinde că a dus-o cu ea pe sora sa, Ivy. Ea pretinde că l-a dus şi pe fratele său mai mic, Peter. Mai pretinde în mărturia sa că mătuşa ei, Iris, a dus-o cu maşina la casa lui Don Herberger.
Ştiţi, azi există multe informaţii false. Dacă urmăriţi ştirile, ei iau un fapt real şi, în funcţie de orientarea politică, ei iau acel fapt real şi îl schimbă. Unii oameni denumesc acest lucru fake news, ştire falsă. Nu ascultăm fake news când apare la televizor şi, la fel, nu ar trebui să le luăm în considerare nici în această sală de judecată. — Joel Taylor, avocatul Watchtower
Acum, hai să defalcăm această întâlnire din ’98. Iată problemele pe care le are întâlnirea din ’98. În vara lui 1998, domnul Herberger nu era bătrân în religia Martorilor lui Iehova. El nu era. Pur şi simplu, nu era bătrân. În plus, veţi auzi de la Peter, sora lui Holly, el va spune că nu a fost acolo. Mai mult decât atât, veţi auzi de la Iris, iar Iris va spune că acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. Ei vor spune asta. Acum, Holly susţine că, în 1998, după ce s-a dus acasă la Don Herberger, el a luat-o să se întâlnească cu doi bătrâni. Iar cei trei s-au dus la sala Regatului după una dinte întruniri. Şi veţi auzi membrii congregaţiei depunând mărturie că acea întâlnire nu avut loc niciodată şi că nimeni nu s-a întâlnit cu Holly.
Ei vor depune mărturie şi în legătură cu obiceiul din biserica lor potrivit căruia trebuie să se efectueze consemnări ale oricărei întruniri în care este implicat un păcat grav şi cu faptul că nu există probe sub formă de documentaţie. Veţi auzi şi mărturia reprezentantului Watchtower conform căreia în 1998, dacă ieşea la iveală o acuzaţie de abuz, trebuia sunat de urgenţă la departamentul juridic. Şi că departamentul juridic nu are evidenţe legate de niciun apel din 1998. Asta petnru că întâlnirea din 1998 nu a avut loc.
Şi desigur, CCJW nu are cum să fi participat la întâlnirea din 1998 — ea nu a existat până în 2001. Acum, să vorbim despre 2004. Ei au dreptate, bătrânii au fost alarmaţi în legătură cu un păcat grav în congregaţie. În 2004, Peter s-a dus la bătrâni. În acel moment, şi nu aţi auzit asta în introducere, în acel moment Peter avea 17 ani şi jumătate când a venit la bătrâni în 2004. Şi le-a spus bătrânilor într-un cadru confidenţial, în acest sens va depune el însuşi mărturie, că a intenţionat ca acea comunicare să fie confidenţială. Le-a spus că tatăl său vitreg, Max, l-a agresat în urmă cu patru ani şi jumătate. Aceasta va fi mărturia lui.
Vedeţi, nu vrem să lucraţi sub impresia că nişte copii mici s-au dus la bătrâni, le-au spus despre abuz, iar bătrânii s-au uitat în altă parte. Nu, nu. Max a avut 17 ani jumate, pardon, Peter avea 17 ani jumate când s-a dus la bătrâni. El vă va spune că a vrut ca bătrânii să trateze păcatul, asta a vrut el. Însă abuzul asupra copiilor este un lucru unic şi vă explic în felul următor.
[Joel Taylor desenează pe tablă.]
Spre deosebire de unele păcate care au fost comise, şi toţi facem greşeli, abuzul asupra copiilor este un păcat şi o infracţiune. Este ambele.. E atât păcat, cât şi infracţiune.
[Taylor continuă să scrie pe tablă.]
Reclamanţii vor face de repetate ori confuzie în aspectul asta şi nu vor vrea să înţelegeţi asta, dar în ce priveşte infracţiunea, Martorii lui Iehova respectă legea. În ce priveşte păcatul, ei respectă Biblia. Ştiţi, unele păcate nu sunt infracţiuni. De pildă, dacă bei la tine acasă în exces şi te îmbeţi des şi mereu este în intimitatea casei tale, atunci e un păcat, respecţi Biblia, bătrânii s-ar putea să-ţi ofere nişte îndrumare şi sfaturi bazate pe Scripturi. Dar alte păcate sunt deopotrivă păcate şi infracţiuni. Iar când Martorii lui Iehova tratează abuzul asupra copiilor, ei respectă legea. Deci atunci când Peter a venit în faţă în 2004, bătrânii au contactat departamentul juridic.
Acum ar trebui să vă întrebaţi dumneavoastră, de ce ar contacta bătrânii departamentul juridic? Păi, ei iau legătura cu departamentul juridic deoarece vor îndrumare de ordin juridic. Aceste legi privind înştiinţarea sunt destul de complexe. Şi se schimbă des. Aşadar există un loc central unde se poate suna pentru a întreba şi a afla ce obligaţii am prin lege. Astfel că bătrânii au sunat la departamentul juridic şi au primit îndrumare juridică.
Păi ştiţi, este adevărat, este adevărat că judecătorul a adjudecat că excepţia nu se aplică. Dar aceasta explică de ce au făcut bătrânii ceea ce au făcut. Şi vă voi citi excepţia prevăzută de legea din Montana. Poate aţi observat o diagramă cu legea din Montana. Aceasta nu a inclus excepţia. Iată formularea efectivă a excepţiei: „Un membru al clerului sau un preot nu este obligat să depună o înştiinţare în termenii acestei secţiuni dacă acea comunicare trebuie să fie confidenţială potrivit legii canonice, doctrinei bisericii sau practicii stabilite în biserică“. Acum fiecare dintre noi avem propriile noastre convingeri legate de ceea ce ar trebui să se întâmple când apare o acuzaţie de abuz asupra copiilor. Am putea simţi: „Uite, să raportăm toate cazurile“.
Păi sincer să fiu, aceasta este o suprasimplificare a unei probleme foarte complexe. În primul rând, nu fiecare victimă doreşte ca abuzul său să fie raportat, deoarece victimele sunt preocupate de eventualitatea unei traumatizări repetate din cauza unui sistem de justiţie pneală care uneori nu le crede. Şi aşa, poţi suprasimplifica şi să spui: „Trebuie să raportăm“. Însă vă spun, oricine care spune asta nu a vorbit niciodată cu o victimă. Întrucât victimele sunt persoane, ele au fiecare propriile sentimente în materie. Aşadar, iată ce se întâmplă în religia Martorilor lui Iehova. Dacă legea spune să raportezi, Martorii lui Iehova raportează. În absenţa unei legi care să spună să raportezi, Martorii lui Iehova respectă Biblia. Iar Biblia spune că părinţii au dreptul să aleagă ce corespunde cel mai bine intereselor copiilor lor. Părinţii au acest drept.
Păi, la 17 ani şi jumătate, Peter era deja capbil să determine ce e în folosul lui. După ce i-a înştiinţat în scris pe bătrâni în 2004, s-a mutat de acasă. De fapt, s-a mutat în casa unui alt membru al congregaţiei. Apoi, câteva luni mai târziu, s-a mutat împreună cu sora lui, Ivy. Asta s-a întâmplat în 2004. Când s-a întâmplat asta în 2004, nu erau copii în casă. Era Max cu soţia lui, Joni. Acum, în plus, în legătură cu această întâlnire din 2004, s-a luat legătura cu Holly. Chiar s-a luat. Iar în religia Martorilor lui Iehova lucrurile stau altfel decât în modelul catolic. În modelul catolic, există preotul şi penitentul. Dar în religia Martorilor lui Iehova avem o abordare comună pentru tratarea păcatelor grave.
La ce mă refer când spun „abordare comună“? Deci Biblia spune că în mulţimea sfătuitorilor este înţelepciune. Iar Martorii lui Iehova nu au un cler plătit. Deci Don are un loc de muncă. Dar slujeşte voluntar ca bătrân timp de patru sau cinci ore în fiecare săptămână. Don are un serviciu laic. Ceilalţi bătrâni din congregaţie au servicii laice. Ei nu sunt membri plătiţi ai clerului. Aşadar, ne asigurăm ca în mulţimea sfătuitorilor să fie înţelepciune prin faptul că strângem laolaltă cel puţin trei alţi bătrâni pentru a ne asigura că ei tratează cum se cuvine păcatul grav în congregaţie. Astfel că atunci când desfăşurăm acest proces, se consideră că e confidenţial. Exceptând cazul în care legea obligă la raportare. Dacă legea ne obligă să raportăm, atunci raportăm. Dar în lipsa unei directive care să ne spună raportăm, lăsăm la latitudinea părinţilor şi a victimelor să ştie ce e mai bine pentru ei.
Nu încercăm să ne băgăm în deciziile lor. Respectăm dreptul lor individual să aleagă. Nu e o politică de secretizare. E vorba de respect şi înţelegerea că nu toate victimele sunt la fel.
Acum, în mod interesant, aţi auzit azi mărturia că atunci când Holly a ieşit la înaintare în 2004, ea a vrut ca acuzaţia să fie raportată. Ştiţi, este interesant că bătrânii i-au cerut lui Holly să scrie o scrisoare astfel încât ei să-l poată confrunta pe Max cu acele acuzaţii în perspectiva de a-l înlătura ca membru al congregaţiei, deoarece comisese un păcat grav. Şi avem scrisoarea şi vă voi arăta scrisoarea.
[Neil obiectează, discutând dacă scrisoarea a fost sau nu admisă.]
Joel Taylor: Aceasta nu reprezintă o dovadă.
Judecătorul: [discută conţinutul] Anticipaţi obiecţii?
Joel Taylor: Nu au fost obiecţii pe marginea ăăă. . .
Neil: Nu am nicio obiecţie; juraţii au înţeles acum.
Judecătorul: Atâta timp cât nu vă veţi opune. . .
[Joel Taylor continuă.]
Deci aceasta este scrisoarea pe care Holly a scris-o congregaţiei în 2004. Şi ea vorbeşte despre problema dacă efectiv a avut sau nu loc întâlnirea din ’98. Deci în 2004 — iar acum este deja evident — nu vi s-a spus asta, dar în 2004, Holly avea 20 de ani. Şi ea stătea în Nebraska atunci când a intrat în atenţia bătrânilor. Deci Peter avea 17 şi jumătate când s-a mutat, Holly avea 20. Acum Peter a spus, când a venit în faţă, că abuzul avusese loc în urmă cu patru sau cinci ani. Iar Holly a recunoscut că abuzul la care a fost supusă s-a încheiat în anii ’90. Şi astfel, asta e 2004. Ea adresează o scrisoare corpului de bătrâni al congregaţiei Thompson Falls. Don Herberger i-a cerut să redacteze scrisoarea. El a sunat-o în Nebraska şi a rugat-o să scrie scrisoarea pentru că ei evaluau calitatea de membru în congregaţie a lui Max. Ei făceau asta într-un cadru confidenţial.
În religia Martorilor lui Iehova, auzim lucruri de la acuzat, auzim lucruri de la acuzatori şi de la eventuali martori oculari. Şi pentru toate aceste schimburi de informaţii există practici instituite în biserică astfel încât noi să păstrăm confidenţialitatea, decât dacă, decât dacă legea spune că trebuie să raportezi. Altfel, luăm legătura cu părinţii. Priviţi la această scrisoare, se spune: „După cum ştiţi, am dezvăluit recent informaţii legate de abuzul sexual la care am fost supus din partea tatălui meu vitreg, Max“.
„Am dezvăluit recent“ — vedeţi, când a scris asta în 2004, peştele era atât de mare. [Arată cu mâinile.]
Când a intentat acest proces, peştele e acum atât de mare. [Îşi întinde larg mâinile.]
Ea spune, o să vă spună că atunci când spune că a dezvăluit recent, ea s-a referit la 1998. Acum, tot ce e nevoie e testul mirosului. Ea spune: ‘Am dezvăluit recent că Max m-a agresat’. Mergând mai departe, ea spune că abuzul a început când Max şi Joni s-au căsătorit. Atunci a început, în 1994. Şi a început să facă aceste lucruri, ea spune, ‘fiindu-mi prea multă ruşine să-i spun cuiva…’ — prea multă ruşine să spună cuivă; l-aţi auzit pe domnul Smith spunând că în 1998 le-a spus bătrânilor. Dar în scrisoarea ei din 2004 spune: „fiindu-mi prea multă ruşine să spun cuiva“.
Deci ceea ce auziţi azi este că ştiuca cântăreşte 30 kg. Dar în 2004, când amintirile ei erau proaspete, înainte să aibă vreo idee cu privire la darea în judecată pentru obţinerea de daune băneşti, era doar: „Tocmai am dezvăluit asta“. Asta spune ea. Apoi continuă şi descrie abuzul. Ea explică: „De multe ori am încercat să-i spun mamei ce se întâmplă, dar ea i-a luat repede apărarea“.
În plus, pe ultima pagină, ea spune: „Vreau să le mulţumesc păstorilor lui Iehova“ — ‘păstori’ este un alt termen pentru bătrâni. — „Vreau să le mulţumesc bătrânilor că se îngrijesc de turmă şi pentru că se îngrijesc de situaţia aceasta“. Limbajul şi tonul scrisorii este foarte diferit de acuzaţiile pe care le-aţi auzit. De fapt, această scrisoare a fost prima înştiinţare în care congregaţia din Thompson Falls a auzit vreodată de faptul că Holly a fost agresată de Max. Deoarece întâlnirea din 1998 nu a avut loc.
Acum, de ce să vă puneţi această întrebare, de ce e nevoie să fi existat o întâlnire din 1998? Iată de ce. Pentru că abuzul lui Holly s-a încheiat în 1999, iar legea spune, în general, că trebuie să ştii că ceva nu e bine pentru a-l preveni. Aşadar, potrivit mărturiei ei, abuzul s-a încheiat în 1999. Acum, dacă congregaţia nu a aflat despre acesta decât abia în 2004, ceea ce sugerează cuvintele ei, atunci nu e nimic ce trebuia să fi făcut congregaţia sau ce ar fi putut să facă. Prin urmare, această întâlnire din 1998 are un singur scop, unul singur.
[Joel Taylor scrie pe tablă: 1998 sus, 2004 la mijloc şi $$ jos. El încercuieşte 1998, după care desenează un arc de la 1998 la $$.]
Pentru asta e, doar pentru asta e. Nu a avut loc, n-a avut loc. Şi propriile ei cuvinte demonstrează asta. Propriile cuvinte. Ea nu dezvăluise înainte acel abuz, iar atunci când l-a dezvăluit, era deja adultă, locuia într-un alt stat şi era căsătorită. Prin urmare, bătrânii l-au tratat pe Max şi l-au exclus din congregaţie în conformitate cu prevederile Bibliei în legătură cu păcatul.
Deci acest caz nu este despre principii biblice sau o regulă a celor doi martori. Nu are nicio legătură cu asta. În momentul în care bătrânii au aflat despre abuz, trecuseră deja patru ani de la abuzul lui Peter şi cel puţin şase ani de la abuzul lui Holly. Păstraţi în minte aceste lucruri în timp ce deliberaţi şi pe parcursul audierii probelor în acest proces.
Acum să vorbim un pic despre Alexis, sau Lexi. Şi Lexi e aici, şi Lexi e o victimă. Nu există nicio îndoială că bunicul vitreg al lui Lexi a profitat de ea. Iar mărturia ei este aceea că, începând din 2002 până în 2007, bunicul ei vitreg a agresat-o. Aceasta este mărturia ei. Nu avem niciun motiv de a ne îndoi de veridicitatea spuselor ei. Nu avem. Dar nu vi s-a spus un lucru. Potrivit mărturiei lui Holly şi potrivit mărturiei lui Ivy, Ivy a ştiut dintotdeauna, din 1998 încoace, că Max a încercat să o mângâie pe Alexis sau, mai degrabă, pe Holly.
Acum. să înţelegeţi, Ivy este mama lui Alexis. Iar în 1998, ea a spus: „Ştiu că Max a încercat să o mângâie pe sora mea“. Iar în 2002, ea îi permite lui Alexis să meargă să-l viziteze pe Max. Mama face asta. Iar apoi, începând din 2002, din 2003, apoi în 2004, Peter iese în faţă la bătrâni pentru prima dată şi explică ce s-a întâmplat. Şi Holly vine la bătrâni pentru prima dată şi atunci Max e înlăturat din congregaţie. Peters merge să locuiască cu Ivy şi îi spune: „Uite, tata vitreg m-a agresat şi pe mine“. Desigur, Ivy ştie deja că Max abuse de Holly. Şi Ivy continuă să o lase pe Alexis să se ducă la Max în vizită timp de încă trei ani. Încă trei ani. Mama, perfect conştientă că Max avea o predilecţie să abuzeze de copii şi tocmai o lasă să se ducă la el în vizită. Ivy avea abilitatea, cunoştinţa, dar, cel mai important, Ivy avea responsabilitatea faţă de Lexi să pună punct abuzului. Tot ce trebuia să facă era să nu o lase să-şi viziteze bunicul vitreg.
Dar a continuat şi, drept urmare, Ivy este responsabilă de daunele care s-au abătut asupra lui Lexi. Cred că sunteţi cu toţii de acord că părinţilor trebuie să le pese. Iar în acest caz unui părinte nu… i-a… păsat. Drept urmare, copilul a fost rănit. Acum, există mai multe aspecte ale acestei relatări, despre care vom discuta. Veţi auzi mărturii despre statutul limitării, iar judecătorul vă va face instructajul cu privire la lege. Şi veţi conştientiza, pe cât de trist şi de tragic ar fi, că Holly a ştiut mereu de abuzul ei şi legătura dintre asta şi provocările ei emoţionale.
Veţi auzit de la primul soţ al lui Holly, el va depune mărturie…
[Obiecţie.]
Neil Smith: Domnule judecător, obiectez pe baza privilegiului partenerului de căsătorie; soţul ei nu poate depune mărturie.
Judecătorul: Chiar sună a comunicare privilegiată, domnule avocat.
Joel Taylor: Domnule judecător, sunt sigur că el era în Nebraska. Ce lege aplicăm?
Judecătorul: Păi, aplicăm legea probelor din Montana.
Joel Taylor: Domnule judecător, el poate depune mărturie cu privire la ceea ce i-a spus ea înainte să fie căsătoriţi.
Judecătorul: Să nu intrăm în…
Joel Taylor: Veţi auzi dovezi că Holly a ştiut dintotdeauna despre legătura între abuzul ei şi daunele ei emoţionale. Chiar dacă aţi putea veni cu vreun apel la lege, statutul limitării expirase de mult. Aşadar, fiţi atenţi la aceste detalii. Permiteţi-vă să auziţi tot adevărulşi, în timp ce staţi aici, acum, întrebaţi-vă: „Cât am aflat din ceea ce reclamanţii nu mi-au spus?“ Întrebaţi-vă asta. Pentru că veţi auzi mai mai multe, pentru că suntem hotărâţi să vă spunem tot adevărul, ştiuca avea totuşi doar 5 kg.
Şi atunci veţi vedea că nici Thompson Falls, nici Christian Congregation of Jehovah’s Witnesses, nici Watchtower nu sunt vinovate de daunele de care au suferit aceşti reclamanţi.
Pe la mijlocul după-amiezei de luni, 24 septembrie, selecţia juraţilor şi declaraţiile introductive ale ambelor părţi erau gata. S-a dat undă verde pentru restul procesului. Întrucât reclamanţii aveau de prezentat dovezile, martorii lor au fost chemaţi primii. Primul martor chemat a fost Doug Chappel, reprezentant al Watchtower.
Vom relata în articole viitoare detalii privind declaraţiile martorilor şi verdictul juraţilor.
Când se încalcă legea, se ruinează vieţi.
sursă articol: JWsurvey.org