Nu este ușor
Părăsirea Martorilor nu se reduce la simpla evitare a Sălilor Regatului. Faptul de a fi un Martor te schimbă și nu poți înceta să mai fii un Martor (sau cel puțin să gândești ca un Martor) doar pocnind din degete.
Pentru început decizia ta este foarte dificilă pentru că ești afectat încă de învățăturile Martorilor. Este ca și când te trezești dintr-un vis și încă nu-ți dai seama că nu mai ești în vis – sau în coșmar, după caz. Totuși, pentru că acum pui întrebări, dispui de o libertate enormă. Ai făcut pasul interzis; ai decis că poți căuta răspunsuri fără ghidarea celor câtorva lideri din Brooklyn. Dar mulți Martori care au ajuns în acest punct presupun că au încă nevoie de o ”organizație”. Aceasta este un fel de “mahmureală” în urma îndoctrinării lor ca Martori, ca și noțiunea generală despre ceea ce ar “trebui” să fie religia.
În căutarea flexibilității
Lucrurile se schimbă în lumea noastră. Tot mai puțini oameni își pun credința în religii „organizate”, și ei caută răspunsuri singuri – sau cu ajutorul câtorva persoane selectate. Ei se uită înapoi peste veacuri și văd că nici măcar o singură organizație nu s-a dovedit capabilă să găsească adevărul “absolut”. Suntem doar oameni și așa sunt și organizațiile noastre. Facem greșeli și la fel se întâmplă cu sistemele cărora le aparținem.
Ei bine, dacă tot urmează să existe greșeli, ele ar putea foarte bine să fie ale noastre, fără să ne facem griji în legătură cu cine ne va dezaproba. În căutarea noastră după adevăr și sens nu este necesar să fim încătușați de oameni pe care nici măcar nu-i cunoaștem sau pe care nu-i putem provoca să ne explice doctrinele lor.
Abordarea la nivel personal (în contrast cu cea de grup sau organizație) este „spiritualitatea” mai degrabă decât religia. Cele mai multe religii pretind să se adere la un set de linii directoare. Ele nu te lasă să votezi ce este adevărat. Religiile îți dau „adevărul” ca pe un fapt împlinit, iar dacă ție nu-ți place, poți ori să-l suporți, ori să pleci.
(Aceasta este evident o generalizare. Unele religii, ca Universaliștii Unitarieni, sunt tolerante în privința diferențelor de opinie. Altele însă – ca Martorii – își asumă mantaua Marelui Învățător și nu permit laicilor să prezinte vreo opinie contrară.)
Prețul libertății
Așadar acum ai aflat că poți fi liber. Totuși libertatea este un lucru înfricoșător. De la naștere și până la moarte cei mai mulți oameni se străduiesc să evite libertatea de alegere. Ei doresc să li se spună ce să gândească, ce să facă și ce să creadă. Suntem creaturi sociale și avem o nevoie intensă de integrare, de apartenență, iar uneori aceasta înseamnă să renunțăm la libertate. Alegerea de a părăsi Martorii, emoțional, este o problemă la fel de mare pe cât este intelectual.
Totuși vine un moment când simțim în sufletul nostru că prețul conformității este prea mare, și atunci conștientizăm că trebuie să facem ceva. Când Martorii pleacă – mai ales cei ce au fost crescuți în „adevăr” – sunt ca niște copii mici în mijlocul pădurii. Ei nu știu ce să creadă și, mai important, de ce să creadă. Poate fi o perioadă terifiantă în viață.
Dar pentru a fi cu adevărat oameni – pentru a fi tot ce putem mai bine – trebuie să ne silim să înfruntăm provocările dificile. Unele dintre aceste provocări sunt aproape devastatoare pentru minte, iar părăsirea religiei este în mod sigur în topul celor mai stresante decizii pe care le luăm.
Acum „zarurile sunt aruncate”. Dacă Societatea Watchtower greșește în unele lucruri, poate greși și în altele. Cât poți reține din acestea și cât ar trebui să arunci? Cât din ce crezi încă este adevărat, și cât este doar preluat din ce ai fost învățat?
Ieșirea în afară
Pe baza experienței mele în asistarea ex-Martorilor, aș spune că fiecare trebuie să parcurgă procesul de îndepărtare în ritmul care i se potrivește cel mai bine. Nimeni în afară de tine nu poate stabili cât de repede poți face schimbarea. Puțini oameni părăsesc Martorii luni ca să pună deja marți întrebări extreme de genul: „Există un Dumnezeu?”. Asta ar fi prea mult și prea repede.
Ești la o mică distanță pe drumul care pleacă de la Watchtower. Ai putea merge mai repede decât alții, dar există o limită cât de rapid te poți deplasa. Cu timpul îți vei înțelege și accepta limitările, când dealtfel vei realiza că toleranța ta la schimbare nu este infinită. Ești om, nu un computer care poate fi simplu reîncărcat cu date noi.
Recomandarea mea este să începi mai întâi cu analizarea critică a doctrinei Martorilor. Identifică-ți dubiile și lărgește-ți perspectiva. Deși Societatea Watchtower descurajează acest lucru, gândește pentru tine însuți și evaluează sceptic ce spun ei. Studiază alte religii și filozofii – chiar unele mai „ciudate” – căutând inconsecvențele și (mai presus de toate) lucrurile comune. Află mai multe și dobândește o vedere de ansamblu.
Pasul următor
Pasul următor este chiar mai dificil. Va trebui să înțelegi că anii de îndoctrinare te-au afectat. Aceasta nu este o chestiune de logică. Nu intelectul este implicat, ci mai degrabă cele mai adânci motivații. De ce acționăm așa cum acționăm? De ce credem anumite lucruri, fie adevărate fie false? Care este efectul anilor de ghidare pe o bază zilnică după reguli stricte (totuși schimbătoare)?
În timp ce analizarea conținutului intelectual al doctrinei Martorilor este o problemă interesantă, perceperea și evaluarea îndoctrinării necontenite este mult mai dificilă. Poate fi nevoie de mai mulți ani să vedem cum am fost modelați. De fapt, ego-ul nostru se revoltă împotriva ideii că am putea fi atât de afectați. Din nou însă, nu suntem decât oameni, și putem fi deformați prin aplicarea unei presiuni constante, lectură selectivă și aderența la o doctrină care ne interzice să investigăm alternativele.
Tărie
Dacă te mai rogi, roagă-te pentru răbdare și tăria de a face față acestui proces îndelung de schimbare. În orice caz, ar trebui să cauți alți oameni care cercetează liber; ei îți pot asigura ajutor și încredere, chiar dacă s-ar întâmpla să nu fii de acord cu toate concluziile lor.
Nu uita că sunt disponibile o mulțime de informații, precum și sprijin pentru tine. Trebuie doar să apelezi.
Acest articol a fost recuperat de pe site-ul martorii.ro
„Dar mulţi Martori care au ajuns în acest punct presupun că au încă nevoie de o ”organizaţie”.”
Cine aduce lumina lui Dumnezeu. Cine ma invata pe mine sa deslusesc doctrine?
Tu, eu pintr-un vis de la Domnul?!
Cred că articolul răspunde singur la întrebarea pusă de tine.
Eu personal am ajuns la concluzia ca religia este o iluzie, un vis plăcut. Până la urmă ea se bazează pe credință, nu pe fapte, dovezi. Credința este prin definiție acceptarea unor lucruri pe care nu le poți demonstra.
Cine aduce lumina lui Dumnezeu. Cine ma invata pe mine sa deslusesc doctrine?
Nimeni. Fiecare este pe cont propriu. Cei care pretind că le vorbește Dumnezeu sunt fie mincinoși fie nebuni. Ai opțiunea de a accepta învățaturile unei religii sau de a studia pe cont propriu (sau în cercuri restrânse) ajungând să ai independență intelectuală. Desigur acest lucru necesită efort, timp, perseverență. Din această cauză mulți merg pe mâna unei religii, care să gândească in locul lor.
Sfatul meu este să începi să studiezi religia (dacă ești interesat de ea), nu doar cea creștină ci și celelalte (islamică, budistă, iudaică, etc..). Studiază totodată si ce spune știința. Apoi vei putea să iei o decizie în cunoștiință de cauză.
Dacă știi limba engleză îți recomand a doua carte a lui Raymond Franz: In Search of Christian Freedom (caut-o pe google, se găsește ușor). Cartea vorbește despre o abordare personală a religiei.
Dacă te intereseză o privire generică asupra religiei recomand: Istoria lui Dumnezeu – Karen Armstrong.
În materie de știință o carte introductivă ar fi: O mai scurta istorie a timpului – Stephen Hawking sau serialul Cosmos, de Carl Sagan.