Fædrelandsvennen prezintă: Tribunale paralele — Comitetele judiciare ale Martorilor lui Iehova



Acest articol este tradus şi adaptat după versiunea în limba norvegiană, publicată la 30 iunie 2018 în ziarul Fædrelandsvennen.

„Păstoriţi turma lui Dumnezeu“, o carte numită şi „manualul bătrânilor“ nu poate fi citită de oricine. Este doar pentru bărbaţii care sunt numiţi în poziţii de încredere ca bătrâni în organizaţia Martorilor lui Iehova. Cartea le furnizează bătrânilor instrucţiuni detaliate despre modul în care cultul îşi constituie propriile comitete judiciare şi tratează intern lucrurile. Ilustraţia de mai sus este ediţiei noi, lansate în februarie 2019. În momentul apariţiei versiunii originale a acestui articol, era în vigoare ediţia din 2010.

Documente scurse

Fædrelandsvennen a publicat un articol despre un bătrân Martor al lui Iehova în vârstă de 87 de ani, care a fost condamnat pentru abuzul sexual asupra unei fetiţe de patru ani. În urma publicării acestei ştiri, ne-au fost scurse mai multe documente interne despre conducerea organizaţiei.

De departe, cel mai interesant document dintre acestea era versiunea în norvegiană a cărţii „Păstoriţi turma lui Dumnezeu“ (1 Petru 5:2), numită mai simplu „manualul bătrânilor“. Ea conţine descrieri detaliate ale modului în care Martorii lui Iehova îşi constituie comitetele judiciare interne şi în care funcţionează aceste organisme.

Regula generală este aceea că fraţii şi surorile din cult nu trebuie să apeleze nici la poliţie, nici la sistemul juridic norvegian când au dispute între ei.

Fædrelandsvennen a aflat despre mai multe persoane care au trebuit să se întrunească cu comitete judiciare în sudul Norvegiei.

O femeie a fost interogată despre prima ei experienţă sexuală de bărbaţi într-un asemenea comitet judiciar. O altă femeie a trăit în teama de a fi exclusă şi izolată după ce făcuse avort.

O altă femeie aproape că a murit după ce a pierdut o cantitate mare de sânge când a născut. Intervenţia medicilor din spital i-a salvat viaţa. Aceştia au luat decizia de a-i administra sânge cât ea era inconştientă. Totuşi, ea a trebuit să răspundă în faţa unui comitet judiciar al Martorilor lui Iehova. Bătrânii voiau să ştie dacă ea luase toate măsurile posibile pentru a refuza transfuzia de sânge.

În „manualul bătrânilor“, „Păstoriţi turma lui Dumnezeu“, bătrânii sunt instruiţi să se ocupe până şi de omucidere şi morţi în trafic în comitete judiciare interne.

Consecinţe severe

Activitatea comitetelor judiciare de la Martorii lui Iehova acoperă o gamă largă de chestiuni.

Până şi comunitatea de afaceri trebuie să apeleze la comitetele judiciare din cauza unei interdicţii de a folosi sistemul judiciar „din lume“ pentru a intenta procese împotriva firmelor deţinute de alţi Martori ai lui Iehova.

Comitetele judiciare ale Martorilor lui Iehova nu pot amenda o persoană şi nici s-o trimită la închisoare. În schimb, ele pot administra mustrări publice sau să o excludă dacă găsesc încălcări grave ale voinţei lui Iehova, iar persoana în cauza nu s-a căit cu adevărat. Pentru cei excluşi, consecinţele sunt severe.

Potrivit instrucţiunilor din Păstoriţi, Martorii loiali trebuie să evite orice contact care nu e necesar cu rudele care s-au dezasociat sau care au fost excluse. Până şi legăturile în scop de afaceri trebuie păstrate la un minimum absolut.

Nesupunerea atrage după sine consecinţe chiar şi pentru Martorii activi.

În manualul Păstoriţi se arată clar că fraţii şi surorile nu trebuie să apeleze la tribunalele laice pentru a-i rezolva neînţelegerile. Chiar şi litigiile apărute între firme deţinute de fraţi şi surori cad sub incidenţa acestei reguli. Ediţia din 2019 a manualului nu mai conţine această clauză.


Martorii lui Iehova

  • Martorii lui Iehova au fost fondaţi în anii 1870 de Charles Taze Russell în SUA.
    În prezent, Martorii lui Iehova numără 120.053 de congregaţii răspândite în 240 de ţări, guvernate de Watch Tower Bible and Tract Society.
  • Organizaţia este foarte devotată faţă de ceea ce ea percepe ca fiind înţelegerea corectă a Bibliei. Armaghedonul este un termen central pentru Martori, care cred că trăim literalmente în zilele din urmă.
  • La nivel mondial, Martorii numără 8.457.107 membri, potrivit celui mai recent raport anual. Dintre aceştia, 11.652 de membri aparţin congregaţiilor din Norvegia.
  • Martorii îşi distribuie publicaţiile scrise şi materialele video într-un mare număr de limbi, iar toate ţările primesc acelaşi conţinut în acelaşi timp.
  • Martorii au suferit hărţuiri în multe ţări. Autorităţile din Federaţia Rusă au pus întreaga organizaţie sub interdicţie.

Relatarea nr. 1 — Violenţă domestică

Şi-a agresat familia timp de 13 ani

Tribunalul de district din Stavanger, 2017. Un Martor al lui Iehova activ este găsit vinovat pentru agresarea severă şi violentă a soţiei sale şi a copiilor săi pe parcursul unei perioade de 13 ani.

Fædrelandsvennen a citit verdictul şi a contactat-o pe fosta soţie a bărbatului, care e şi una dintre victimele din dosar. E reticentă, însă până la urmă e de acord să vorbească cu noi.

În ciuda unui verdict zdrobitor în sistemul judiciar public, ea e de părere că comitetul judiciar intern al Martorilor lui Iehova şi filiala scandinavă din Holbæk (Danemarca) au tratat cazul într-o manieră iresponsabilă.

Femeia şi copiii ei au fost agresaţi cu cruzime pe o perioadă de 13 ani. Agresorul era tată, soţ şi Martor al lui Iehova.

„Abuzul a început imediat, chiar de dinainte să ne căsătorim în 1999“, ne povesteşte ea. Totuşi, din consideraţie faţă de alţi membri ai congregaţiei care sunt încă activi, ea doreşte să rămână anonimă.

Aceasta a fost a doua ei căsnicie şi avea deja patru copii. După câţiva ani petrecuţi cu noul ei soţ, ei au avut un fiu împreună, al cincilea copil al ei. Însă abuzul s-a agravat. Precum atâtea femei care trăiesc cu violenţa domestică, ea s-a simţit vinovată. A avut impresia că ea era cea care declanşa izbucnirile de mânie ale soţului ei.

„Am tăinuit problema de la bun început. Însă, de vreme ce trecusem deja printr-un divorţ, am ales să încerc să îndur violenţa.“

În Păstoriţi se spune că cei care sunt violenţi trebuie supravegheaţi. În unele cazuri ar putea fi necesară contactarea filialei, potrivit îndrumărilor din manual.

Primii trei copii au crescut şi au plecat de acasă. Împreună cu ceilalţi doi, ea a trăit cu teama constantă a abuzului atât fizic, cât şi mintal.

Verdictul din partea tribunalului descrie în felul următor situaţia:

„Abuzul mintal era cel care domina, însă dincolo de acesta, posibilitatea violenţei fizice era mereu prezentă. Pe baza probelor prezentate, instanţa trebuie să presupună fără îndoială că faptele infracţionale ale inculpatului urmează un tipar ce instituie un regim caracterizat de o permanentă nesiguranţă şi teamă de violenţă pentru cei care îi erau victime.“

„Îmi era adesea atât de frică, încât credeam că voi muri“, spune femeia. „Era ca şi cum aş fi trăit cu o bombă cu ceas. Trebuia să stau în şezut în pat în timp ce dormeam. Uneori, dacă el continua toată noaptea, trebuia să dorm pe jos.“


Comitetele judiciare la Martorii lui Iehova

  • Ca regulă generală, membrii Martori ai lui Iehova nu au voie să intenteze procese unul altuia prin intermediul sistemului laic de tribunale.
  • Când se consideră necesar, bătrânii de congregaţie formează un comitet judiciar intern. Membrii acestui comitet sunt toţi bărbaţi şi sunt aleşi dintre membrii corpului de bătrâni.
  • Comitetetele judiciar decide rezultatul într-o gamă largă de situaţii de la dispute de ordin financiar până la chestiuni de natură sexuală. Ele tratează şi cazuri care implică violenţa.
  • Folosirea sistemului judiciar din „lume“ nu este complet interzisă. Organizaţia nu le interzise Martorilor să raporteze autorităţilor abuzul sexual asupra copiilor.
  • Membrii pot de asemenea să apeleze la instanţele laice pentru a obţine o hotărâre de divorţ, încredinţarea copiilor, pensia alimentară, cereri de asigurare sau cereri de insolvenţă. De asemenea, nu există interzis să te judeci dacă un frate sau o soră te-a dat el sau ea mai întâi în judecată.
  • Martorii lui Iehova au instituit şi propriul sistem de recurs care permite o a doua audiere în faţa unui alt comitet.

Le-a cerut bătrânilor ajutorul

În mai multe ocazii, băieţii ei erau care erau supuşi celui mai grav tratament. Potrivit verdictului, soţul a împins-o în timp ce ţinea bebeluşul lor în braţe. El a mai strigat la unul dintre băieţi, l-a scuturat tare şi l-a aruncat pe pat.

În 2010, înainte ca soţul ei să fie numit bătrân în congregaţia lor, abuzul s-a agravat şi mai mult. Unul dintre fiii ei, pe atunci în vârstă de 15 ani, nu a mai putut rezista.

„A fost martor la multe episoade în care eram speriată de moarte în timp ce băiatul meu cel mic se agăţa de picioarele tatălui său pentru a-l opri, dar asta l-a trânit cu piciorul deoparte cu brutalitate“, spune femeia.

Verdictul instanţei de district scrie următoarele despre aceste episoade:

„Băiatul a explicat că se temea incredibil de mult de viaţa mamei sale.“

La tribunal, băiatul mai dezvăluie că a asistat la scena când mama lui stătea îngenunchiat în faţa tatălui său vitreg, implorând milă.

Iar acum, el, băiatul de 15 ani, a încercat să se întrepună între ei pentru a opri violenţa. Nu a funcţionat nimic. Şi atunci, din pură disperare, el împreună cu fratele său mai mare i-au abordat pe bătrânii din congregaţie. Fraţii le-au spus bătrânilor ce se întâmplă acasă.

„«Nu mai pot fi martor la aşa ceva, la cum sunt trataţi mama şi fraţii mei mai mici». Asta le-a spus el bătrânilor. Dar ei nu au făcut nimic“, spune femeia.

Din cauza regulilor privind confidenţialitatea, bătrânii congregaţiei respective nu comentează acest caz.


Codul penal norvegian: Abuzul în relaţiile apropiate

Articolele 282 şi 283 tratează violenţa domestică.

Copiii care sunt martori la acte de violenţă sunt îndreptăţiţi să primească indemnizaţie pentru daune penale.

„A fi martor la acte de violenţă între părinţi este violenţă psihologică asupra copiilor. Este la fel de dăunător ca şi cum copilul însuşi ar fi victima abuzului oribil în sine“ (Mossige & Stefansen 2016).


„Totul a culminat într-un episod în care el devenea atât de violent încât băiatul nostru cel mic s-a speriat atât de tare încât s-a încuiat în baie. Între timp, soţul meu a fugit după mne şi m-a împins. Am căzut pe un grilaj şi m-am lovit urât la cap.“

Nici până azi nu ştie cum a fost alertată poliţia, ea nu-şi aduce aminte să-i fi sunat. Dar poliţia a înregistrat apelul de urgenţă.

„Poliţia nu avea niciun dubiu că noi eram speriaţi de moarte. Când au ajuns, unul dintre poliţişti a zis: «Nimeni n-ar trebui să simtă acest gen de teamă la el acasă. Pot să vă duc undeva în siguranţă?»“

Au fost duşi la un adăpost din apropiere. Împotriva soţului ei s-a depus plângere la poliţie pentru comiterea de violenţă domestică. Dar cei de la serviciul de protecţie a copiilor au depus plângerea, nu femeia singură.


Codul penal norvegian: Datoria de a preveni o infracţiune

În articolul 196 scrie: „Se sancţionează cu amendă penală sau închisoare de până la un 1 o persoană care nu raportează sau nu caută să prevină prin vreun alt mijloc un act infracţional ori consecinţele acestuia într-un timp când acest lucru este încă posibil şi pare cert sau cel mai probabil că actul în cauză a fost sau va fi comis“.

Datoria de a preveni se aplică indiferent de orice datorie de confidenţialitate şi se aplică la infracţiuni precum violenţa domestică, incestul şi abuzul sexual asupra minorilor. Când există infracţiuni repetate, e de aşteptat ca infracţiuni similare să fie comise de infractor şi în viitor. Cunoştinţa despre astfel de infracţiuni ar putea să intre aşadar sub incidenţa acestei legi.


Nu e suficient de grav pentru excludere

Au trecut aproape doi ani de la inculparea formală a bărbatului. Copiii au fost intervievaţi de anchetatori speciali despre ceea ce experimentaseră şi văzuseră. În paralel cu ancheta poliţiei, un supraveghetor de la filiala scandinavă a Martorilor lui Iehova este trimis să efectueze o anchetă internă. Rolul lui este să determine dacă chestiunea este suficient de severă încât bărbatul să fie exclus.

„Mi se părea că acest «anchetator» avea încredere în noi, în povestea noastră. A parcurs toate dosarele cazului, documente, transcrieri ale interviurilor cu poliţia — totul. Filiala din Danemarca a analizat aceeaşi documentaţie. Totuşi, Filiala a susţinut că nu sunt suficiente probe pentru a lua măsuri. Nu sunt suficiente probe potrivit regulii celor doi martori.“

„Chiar dacă atât dumneavoastră cât şi copiii le-aţi spus prin ce aţi trecut? Eraţi Martori, mărturiile voastre nu au nicio valoare?“

„Nu. Nu înţeleg de ce nu s-a putut lua nicio măsură.“

„Deci el nu a fost exclus?“

„Nu, n-a fost. În perioada de dinainte de proces ne-a fost imposibil să rămânem în congregaţie. Fraţii ne-au oferit foarte puţin sprijin. Mi se părea că ei nu ne credeau, în timp ce lui îi era permis să vorbească liber. Tot timpul ni se spunea: «Dacă toate acestea sunt adevărate, adevărul va ieşi la lumină în cele din urmă. Fiţi puternici, Dumnezeu nu va lăsa lucrurile de izbelişte».“

Filiala Martorilor lui Iehova din Holbæk (Danemarca) refuză să ofere comentarii pe marginea acestui caz concret.

„Respectăm dreptul unei persoane de a-şi relata propria percepţie a unei experienţe şi nu comentăm asupra ei“, scrie purtătorul de cuvânt Dag-Erik Kristoffersen într-un email adresat redacţiei Fædrelandsvennen.

Bărbatul a fost condamnat în toamna anului 2015. Totuşi, femeia şi copiii ei au fost cei care au trebuit să se mute într-o altă congregaţie pentru a evita contactul. Bărbatul a rămas în vechea congregaţie. În cadrul interogării de la poliţie, mezinul a dezvăluit că se temea de tatăl lui, iar serviciul de protecţia copilului a cerut ca ea să ceară custodie unilaterală a copilului.

„Mi-au spus: «Nu-l lăsaţi niciodată să stea cu tatăl lui». Dacă îl las, ei trebuie să solicite şi de la mine un ordin de îngrijire.“

Martorii lui Iehova nu celebrează liturghia, ei „ţin întruniri“. Membrilor congregaţiei nu li se predică, ci se ţin discursuri, cuvântări sau teme. O congregaţie se întruneşte de două ori în fiecare săptămână. Adesea, o sală a Regatului este folosită de mai multe congregaţii diferite.

A trebuit să se mute

În primăvara anului 2016, atât serviciul de încredinţare a copiilor cât şi poliţia au sfătuit-o pe femeie să se mute într-un alt oraş.

Rudele şi prietenii au sprijinit-o după ce s-a despărţit de soţul ei. I-au oferit o locuinţă, haine, mobilă şi alte forme de ajutor după ce ea şi copiii ei au fost forţaţi să se mute din oraşul de baştină.

Procesul s-a ţinut în toamna 2016. La tribunal, bărbatul a pledat „nevinovat“ pe toate capetele de acuzare. El a susţinut că totul era invenţia ei.

El a mai pretins că ea a fost diagnosticată cu tulburare de identitate disociativă, însă instanţa a respins această declaraţie.

„Ca să fie clar, curtea doreşte să afirme că niciun astfel de diagnostic nu a fost documentat.“

Fişele ei medicale, atât de la urgenţe, cât şi de la medicul ei particular, au fost prezentate ca probe la dosar.

„A fost lovită, dar nu vrea să vorbească despre asta. Faţa îi este umflată şi are câteva pete roşii mici pe obraz. Durere de cap şi vărsături.“

„Bătută şi lovită cu picioarele. Posibil ca fătul să fie rănit. În timpul consultaţiei s-au constatat o umflătură pe partea stângă a feţei şi urme de lovituri pe gât.“

Din verdict:

„Această instanţă nu poate în nicio împrejurare să găsească temei în proba că victima a inventat vreuna dintre relatări. În acest caz, instanţa trebuie să presupună, în lumina dovezilor prezentate, că inculpatul are credibilitate scăzută sau nulă.“

În noiembrie 2016, bărbatul a fost găsit vinovat pe toate cele 18 capete de acuzare. A fost condamnat la un an şi opt luni în închisoare. Cu toate acestea, el nu a fost exclus de la Martorii lui Iehova. Acest lucru s-a întâmplat când recursul final i-a fost respins de curtea supremă în martie 2017.

Însă înainte de decizia finală de a-l exclude, Martorii lui Iehova au mai cerut lucruri de la victimele bărbatului.

„Copiii şi cu mine a trebuit să prezentăm o declaraţie scrisă adresată corpului de bătrâni şi comitetului judiciar. A trebuit să declarăm că susţinem ceea ce spuseserăm cu privire la fiecare dintre relatările pentru care a fost acuzat şi condamnat. Deoarece am semnat cu toţii această declaraţie, s-a considerat că se întrunesc cum ar veni cei «doi martori», întrucât ne-am confirmat relatările unul altuia.“

Când Fædrelandsvennen i-a confruntat pe bătrânii congregaţiei sale cu această situaţie, ei nu au vrut să comenteze, în schimb ne-au îndreptat spre purtătorul de cuvânt de la filiala din Danemarca.

Căinţă

Când soţul ei a fost în cele din urmă exclus, ea a crezut că aeau să treacă mulţi ani până să se poată întoarce în cult.

Ea sperase că vă avea spaţiu să respire atât ea cât şi copiii ei în timp ce bărbatul îşi ispăşeşte pedeapsa.

Potrivit manualului Păstoriţi, o persoană care manifestă căinţă autentică şi îşi regretă cu sinceritate păcatele poate fi reintegrată printre Martorii lui Iehova.

„Ne-a contactat un membru al comitetului judiciar. L-am întrebat: «Cât timp soţul meu neagă vehement totul, nu e imposibil ca el să fie reintegrat?» Cum poate să se căiască de ceva ce neagă întru totul?“ spune femeia. „«Vom vedea ce se întâmplă», mi-a spus el.“

Ea e conştientă, plină de durere, că soţul ei pretinde că el este victima unei nedreptăţi. Ceea ce ea nu ştie este că el a făcut recurs la decizia de a-l exclude.

În martie 2018, cât timp era încă în închisoare, un comitet judiciar a decis să-l reintegreze după ce a primit undă verde în acest sens de la filiala din Danemarca.

Filiala din Scandinavia a Martorilor lui Iehova, amplasată în Holbæk (Danemarca).

Verdictul curţii de district a fost înaintat avocatului Martorilor lui Iehova din Holbæk (Danemarca). Dar nu s-a găsit nicio formă de ajutor.

„Sunt incapabili să înţeleagă faptul că ei nu sunt anchetatori din poliţie, psihologi sau judecători. Când sistemul juridic norvegian l-a condamnat, Martorii lui Iehova au decis să ignore acest lucru“.

Manualul bătrânilor mai spune că atât recunoaşterea păcatelor cât şi scuze adresate celor care au suferit sunt criterii pentru reintegrare. Prin urmare, corpul de bătrâni trebuie să creadă cu adevărat că inculpatul manifestă căinţă sinceră.

„La doar două săptămâni înainte să fi fost reintegrat, a declarat din nou sus şi tare că este o victimă a unei nedreptăţi. A mai susţinut că sunt nebună şi că totul este din vina mea. Ce căinţă e asta?“ se întreabă femeia.

Băiatului ei celui mai mic îi este greu să accepte că tatăl său nu-şi recunoaşte infracţiunile.

„Îmi zice fiul meu: «Tati crede că n-am fost acolo? Crede că nu mai ţin minte?»“

Ea crede că i-ar fi fost mai uşor să continue cu viaţa ei dacă comitetul judiciar de la Martori ar fi crezut-o. Sau dacă i-ar fi putut explica de ce a fost reintegrat.

„Se pare că mereu femeile şi copiii sunt partea care pierde de fiecare dată. Cred că dacă ar fi luat situaţia noastră în considerare l-ar fi lăsat exclus până ne-am fi repus noi pe picioare. E vorba despre un caz serios şi cras de abuz şi, dacă ne-ar fi crezut, ar fi acţionat diferit.“

Unul dintre bătrânii care l-au reintegrat pe bărbat este acelaşi bătrân căruia copiii i-au spus despre abuz când au cerut ajutor.

„E aproape incredibil“, spune femeia. „Copiii s-au dus la el să-i ceară ajutorul, iar acum, ultimul lucru pe care-l aud este că acelaşi bărbat a stat în faţa congregaţiei şi le-a dat vestea «fericită» că bărbatul condamnat pentru violenţă domestică a fost reintegrat“.

Congresele anuale din 2017 ale Martorilor lui Iehova din Norvegia au avut loc la Norges Varemesse în Lillestrøm, cel mai mare centru expoziţional al ţării. Mii de Martori s-au adunat aici şi s-au folosit ecrane mari pentru a se asigura că toţi pot fi atenţi.

Speranţe de schimbare din interiorul cultului

Chiar dacă tot e Martoră a lui Iehova şi doreşte să rămână în organizaţie, i se pare greu să participe la întruniri. Ea a pierdut multă încredere în bătrâni şi în comitetele judiciare. Totuşi, ea crede că ar fi putut evita ultimii câţiva ani de abuz dacă bătrânii ar fi raportat cazul la poliţie sau la serviciul de protecţia copilului.

„Dacă şi-ar fi pus problema că e sarcina lor să ajute, doi ani de violenţă puteau fi evitaţi. Dacă bătrânii ar fi ascultat de fiul meu a doua oară când le-a cerut ajutorul în 2013, ultimul episod grav ar fi putut fi evitat. Urechea mi s-a rănit urât după acele lovituri. Şi acum am nevoie de aparat auditiv. Iar copiii mei nu ar fi fost martori la violenţă, ei încă se zbat. Atât de multe puteau fi evitate.“

Ea nu are nimic împotriva cultului însuşi. Totuşi ea contribuie la articolul din Fædrelandsvennens. Cea mai importantă motivaţie a ei este speranţa că schimbarea procedurilor interne, a îndrumărilor şi a atitudinilor din organizaţie ar putea fi posibilă. Din interior.

„Modul în care s-au ocupat de cazul nostru arată că, evident, femeile şi copiii nu se bucură de încrederea bătrânilor organizaţiei. Ar fi trebuit totuşi.“

Pretinde că a fost condamnat pe nedrept

Condamnatul a susţinut mereu că nu e vinovat de infracţiunile pentru care a fost condamnat.

„Aşa este. Clientul meu susţine foarte clar că este victima unei condamnări pe nedrept“, scrie Brynjar Meling, avocatul bărbatului într-un email adresat redacţiei Fædrelandsvennens.

Meling continuă:

„El nu înţelege de ce i s-a refuzat recursul şi că nu i s-a acordat ocazia să prezinte dovezile pe care le consideră cruciale în evaluarea problemei vinovăţiei sale. Printre alte lucruri, partea vătămată are diagnostice multiple despre care el crede că i-au influenţat ei percepţia faţă de realitate. Lui nu i s-a permis nici să aducă martori care să confirme acest lucru.“

Fædrelandsvennen a pus mai multe întrebări, la care Meling a răspuns după cum urmează:

Î: „Există vreo întâmplare dintre cele pentru care a fost condamnat şi pe care el le recunoaşte acum? Dacă da, care?“

R: „Clientul meu şi-a păstrat punctul de vedere: declaraţiile sale sunt aceleaşi atât în ce priveşte mărturia sa de la proces, cât şi pe parcursul tratamentului.“

Î: „A recunoscut anumite lucruri în faţa comitetului judiciar al Martorilor lui Iehova pe care nu le-a recunoscut la audierea de la tribunal?“

R: „Nu, însă s-au subliniat aspecte diferite în anumite chestiuni“, a răspuns domnul Meling.

Regretul din adâncul inimii şi căinţa sinceră sunt elemente centrale când se discută despre procedurile de excludere şi reintegrare în cartea „Păstoriţi turma lui Dumnezeu“. Lipsa căinţei poate duce la excludere.

Relatarea nr. 2 — Avort

Lipsa ‘căinţei sincere’

Ea, o femeie dintr-o congregaţiei din sudul Norvegiei, avea deja trei copii cu soţul ei. Era o distanţă de doar nouă luni între ultimii doi. În plus, ea suferea de o severă depresie postnatală.

„Şi am făcut-o din nou. Am rămas însărcinată. Cea mai mică era încă bebeluş.“

Amândoi au rămas şocaţi. Soţul ei se temea pentru condiţia ei mentală şi de modul în care cei doi vor reuşi să aibă grijă de cei trei copii pe care îi aveau deja.

„Aproape că nu-mi aduc aminte de nimic. Din cauza depresiei postnatale, totul era «negru». Însă ne-am dus la spital în aceeaşi zi.“

I-au dau o pastilă. S-a dus acasă, iar acolo a făcut avort. Abia îşi mai aduce aminte că a stat în pat timp de mai multe zile.

„Era întuneric, foarte întuneric. E greu să privim în urmă, dar nu am avut practic de ales.“

Avortul este considerat un păcat în majoritatea confesiunilor creştine şi nici Martorii lui Iehova nu constituie o excepţie.

După ce au tot cugetat, soţul a decis să recunoască ce au făcut în faţa unuia dintre bătrânii congregaţiei.

S-a constituit un comitet judiciar. Situaţia lor avea să fie dezbătută de trei bărbaţi desemnaţi.

„Întregul scop al unui comitetului judiciar este acela de a determina dacă manifeşti căinţă sinceră. Iar noi chiar nu ne-am căit.“

Soţul ei a fost cel care a vorbit înaintea comitetului judiciar. Le-a spus că luase această decizie ţinând seama de ceilalţi copii. Ei aveau de ales între a scăpa de depresia soţiei şi de a avea încă un copil.

În publicaţiile Martorilor lui Iehova se arată cu claritate că avortul este un păcat grav. Regretul sincer şi căinţa sunt elemente-cheie pentru cei care caută să fie iertaţi după o asemenea faptă.

Are foarte puţine amintiri de la această întrunire, însă soţul ei i-ai spus mai târziu că el şi-a dat seama foarte repede că ei nu manifestau căinţă sinceră.

„Soţul meu şi-a dat seama în cele din urmă că trebuie să le facem jocul şi să le spune ceea ce vor să audă. Dacă nu, urma să fim excluşi.“

„Deci dacă manifestaţi căinţă şi le făceaţi jocul, evitaţi să fiţi excluşi?“

„Da, aşa poţi să nu fii exclus, să ştii să spui ceea ce trebuie.“

Dacă o persoană ajunge să fie exclusă, toate legăturile cu rudele şi prietenii care sunt încă în organizaţie se rup instantaneu.

„Excluderea cu toate consecinţele sale e mai mult decât poate să reziste un om. Împrejurările unei persoane pot deveni întru totul disperate. Tocmai de aceea, cineva ar putea să ajungă în situaţia de a spune orice crede că comitetul judiciar vrea să audă, doar pentru a scăpa de excludere.“

Comitetul judiciar a ajuns la hotărârea că cei doi s-au căit sincer. Au scăpat de excludere.

„Comitetul judiciar are toată această autoritate, nu e sănătos să posezi o astfel de autoritate.“

Atât femeia aceasta cât şi soţul ei sunt încă membri la Martorii lui Iehova. Dar ei simt că a devenit mai dificil să deosebeşti credinţa de sistem.

„Îmi doresc să-mi pot păstra credinţa fără să simt că ea nu are nicio valoare decât dacă fac parte din sistem. Potrivit lor, credinţa mea e zadarnică fără acel sistem.“

Fædrelandsvennen a încercat de repetate ori să ia legătura cu bătrânii din congregaţia respectivă. Am dorit să vorbi cu cei care au făcut parte din comitetul judiciar, să primim comentarii din partea lor. După mai multe încercări de a-i contacta atât la telefon, cât şi prin mesaje text, nu am reuşit.

Multe dintre acţiunile care ajung pe masa comitetelor judiciare sunt de natură sexuală. În manualul Păstoriţi scrie negru pe alb că sexul în afara căsătoriei este un păcat grav.

Relatarea nr. 3 — Sex extraconjugal

„Pornéia“

„De fapt, mă «salvasem». Însă într-o excursie cu alţi Martori ai lui Iehova, tot s-a întâmplat“, spune o femeie adultă dintr-o congregaţie din sudul Norvegiei.

Ea făcuse sex înainte să se căsătorească, ceea ce e considerat un păcat grav la Martorii lui Iehova. Orice conduită de natură sexuală între un bărbat şi o femeie trebuie să aibă loc în cadrul unei căsnicii. Înainte de căsătorie se consideră că e „pornéia“ şi poate duce la excludere.

„Eram disperată. Ştiam că făcusem ceva greşit. Şi apoi am fost suficient de proastă să am încredere într-o altă femeie din congregaţie.“

Această femeia nu a avut o conştiinţă suficient de puternică pentru a păstra secretul. I-a spus „păcătoasei“ să le spună bătrânilor ce făcuse şi dacă nu, merge ea să le spună.

„Deci am fost forţată să le spun. Şi acesta este unul dintre principiile Martorilor lui Iehova: dacă iei la cunoştinţă despre un asemenea caz, fie pui persoana să le spună ea direct bătrânilor, fie mergi tu să le-o pârăşti.“

Comitetul judiciar constă din trei bătrâni. Toţi bărbaţi.

Multe dintre acţiunile discutate în cadrul comitetelor judiciare sunt de natură sexuală. În manualul Păstoriţi scrie clar că sexul extraconjugal este un păcat grav. Chiar şi sexul întreţinut de un soţ şi o soţie poate fi păcat în cazul în care comitetul judiciar consideră că o persoană nu a fost liberă să se recăsătorească.

„Când te întruneşti cu un astfel de comitet judiciar, bătrânii respectivi te întreabă unde şi de câte ori ai întreţinut relaţii sexuale şi ce fel de sex ai făcut. Nu e treaba lor să-i tot bage nasul.“

„Păcătosul“ trebuie să se întrunească cu comitetul judiciar fără un avocat sau un apărător.

„Te simţi atât de mică şi de putredă. Singură împotriva a trei bărbaţi şi să vorbeşti despre astfel de lucruri. Nu doar că te etichetează drept curvă, dar te mai şi interoghează şi te sapă după detalii. E foarte scârbos.“

Comitetul judiciar a concluzionat că mustrarea era decizia potrivită, întrucât a fost prima dată ca femeia să fi călcat pe bec. A scăpat de excludere. Însă i s-a citit numele de la pupitrul din sala Regatului şi s-a menţionat că fusese mustrată. Nu s-a specificat motivul.

„Am auzit un oftat circulând prin sală, toată lumea s-a uitat la mine şi s-a întrebat ce oi fi făcut.“

Nu s-a căit destul

Câţiva ani mai târziu, ea a comis mai multe „păcate“. De multe ori acum. Iar de data aceasta, ea singură i-a abordat pe bătrânii din congregaţie.

„M-am simţit prost pentru că duceam o aşa-numită viaţă duplicitară. Aveam un prieten care nu era Martor al lui Iehova botezat şi ştiam că acest lucru contravenea standardelor lor. Aveam o relaţie intimă.“

Ea nu a vrut să se întrunească cu comitetul judiciar şi să-şi descrie viaţa amoroasă în mod amănunţit. Era obosită şi epuizat. Nu s-a dus la întrunirile congregaţiei şi nu a dorit să fie activă în serviciul lui Iehova în nicio altă împrejurare.

„Ştiau cât de greu îmi fusese. Totuşi, au ales să vină după mine. Nu le-am răspuns la telefon când m-au sunat. Dintr-odată, unul dintre bătrâni a apărut la mine la uşă.“

I-a spus că vrea să se întâlnească cu ea.

„M-am panicat pentru ei veniseră după mine la modul acela. Era foarte neplăcut.“

În cele din urmă, nu a mai putut rezista presiunea. A cerut să se formeze un comitet judiciar pentru a încheiat tot procesul.

„Le-am zis că pot foarte bine să mă excludă. Nu puteam să trăiesc la înălţimea normelor lor şi să fac ceea ce trebuie să facă o Martoră a lui Iehova, în condiţiile în care stăteau pe atunci lucrurile. Eram complet epuizată.“

Chiar dacă ea însăşi a luat legătura cu ei şi s-a căit, ei nu au crezut-o. Comitetul judiciar a concluzionat că nu s-a manifestat suficient de mult regret din inimă şi căinţă sinceră în acest caz. Femeia a fost exclusă.

„Singurul motiv pentru care comitetul judiciar te exclude este lipsa regretului şi a căinţei. Acestea sunt cuvintele pe care le folosesc. Regret şi căinţă.“

„E ca pedeapsa cu moartea“

A durat o lună întreagă până când decizia comitetului judiciar a fost anunţată în mod public.

„A fost atât de greu să aştept. Deci le-am spus prietenilor. Mi se pare că e ca pedeapsa cu moartea.“

A folosit o expresie dură. Însă chiar o spune pe bune că aşa te simţi când nu mai eşti un Martor al lui Iehova.

„Când eşti evitat, nu există speranţă. Iehova nu e acolo, nu pot beneficia de binecuvântări. Şi ce se întâmplă cu mine când vine Armaghedonul peste noi? Aşa gândeşti şi asta înveţi la Martorii lui Iehova“.

Fædrelandsvennen nu a reuşit să obţină un punct de vedere din partea bătrânilor care s-au ocupat de cazul acestei femei. Am încercat de mai multe ori.


Învăţătura Martorilor lui Iehova despre Armaghedon

Acest ‘război al zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic’ e numit şi „ziua lui Iehova“. Cei ce primesc o judecată nefavorabilă din partea lui Cristos vor fi distruşi. La Armaghedon va fi distrus şi sistemul politic mondial, înfăţişat în Biblie ca o fiară cu şapte capete.

Sursa: jw.org


Un număr mare de ediţii ale revistei Turnul de veghe şi alte publicaţii ale Martorilor lui Iehova conţin relatări despre Armaghedon şi despre ideea că ne apropiem de zilele din urmă.

Exclusă

Chiar dacă toată familia ei locuieşte în acelaşi orăşel, ea nu poate să aibă legături normale cu ei. Nepoţica ei s-a născut în urmă cu o lună şi nu a văzut-o niciodată. Sunt doi ani de când e evitată. Crede că comitetele judiciare întrec măsura.

„Ceea ce am făcut, în termeni biblici, este să-mi provoc daune. Nu are nicio legătură cu lipsa de credinţă sau de iubire faţă de Iehova. Însă ei spun că, prin faptul că am încălcat un principiu biblic, nu l-am preţuit pe Iehova suficient de mult.“

Iar acest lucru îl decid comitetele judiciare.

„Simt multă amărăciune faţă de toată povestea. M-au aruncat la o parte, ca şi cum ar fi făcut dacă aş fi omorât pe cineva, ca să o zic pe şleau. E destul de dur.“

Relatarea nr. 4 — Divorţ în urma acuzaţiilor de abuz sexual

Una dintre femeile a căror poveste este cunoscută redacţiei Fædrelandsvennen a activat într-o congregaţie a Martorilor lui Iehova din regiune Vest-Agder din sudul Norvegiei.

Ea a contactat corpul de bătrâni din congregaţia sa şi le-a spus că soţul ei a agresat-o sexual. Aceste avertismente au fost şi consemnate în scris.

Ea a depus plângere împotriva bărbatului şi la poliţie. Cazul a fost în cele din urmă clasat din cauza lipsei dovezilor.

Fædrelandsvennen a luat legătura cu actualul fost soţ divorţat. Bărbatul nu doreşte comenteze pe marginea acestui articol.

„Nu e liberă să se căsătorească“

Bătrânii i-au cerut femeii să-şi ierte soţul. Când a vrut să divorţeze, ei au spus clar că ea nu s-a eliberat de el, deoarece ei erau uniţi de Iehova. Ea nu era liberă să intre într-o nouă relaţie.

După o perioadă, femeia a cunoscut un nou bărbat şi s-a căsătorit în afara congregaţiei. Bătrânii au instituit un comitet judiciar şi au exclus-o pe femeie.

„[Numele femeii] nu mai este o Martoră a lui Iehova“ a sunat mesajul transmis prin sistemul de sonorizare de la sala Regatului.

Ceea ce urmează după un astfel de anunţ este izolarea totală. Nici măcar propriii ei copii nu pot păstra legătura cu mama lor după ce s-a făcut acest anunţ.

De atunci încoace, femeia s-a aflat sub tratament la spitalul public Sørlandet Sykehus pentru anxietate şi depresie în urma unei traume severe.

Izolarea totală de prieteni şi familie este mai mult decât poate suporta majoritatea oamenilor.

Noul ei soţ explică că femeia nu poate da interviu, întrucât acesta i-ar putea îngreuna situaţia.

El a fost crescut într-o familie de Martori ai lui Iehova, dar nu s-a botezat. Cei care nu sunt botezaţi nu pot fi excluşi şi evitaţi în acelaşi mod în care sunt trataţi membrii botezaţi odată ce intră în conflict cu bătrânii.

„Un tribunal paralel“

„Pentru noi, cel mai rău a fost sentimentul de a nu fi luat în serios. Soţia mea a fost ţinută ostatică prin intermediul subtilităţilor teologice“, spune noul ei soţ.

„Puteţi explica?“

„Avem de-a face cu un tribunal paralel. În acest sistem juridic, doar bărbaţii pot fi judecători. Însă ei nu sunt calificaţi pentru acest rol. Vocile femeilor contează mai puţin decât vocea unui bărbat.“

„Cum a fost legătura cu Martorii lui Iehova în aceşti ultimi ani?“

„A fost teribil când au vrut să o excludă. Au cerut să vorbească cu ea. I-au cerut să se despartă de mine, în timp ce era bolnavă şi internată la spital pentru tratament. Au ignorat mesajele personalului medical calificat“, spune el.

Din respect faţă de situaţia ei, femeia şi soţul ei rămân anonimi în acest articol.

Fædrelandsvennen a luat legătura cu corpul de bătrâni care a exclus-o pe femeia despre care am scris. Ei nu vor să dea un interviu, însă ne-au trimis următorul mesaj prin SMS:

„Bună ziua. Nu comentăm referitor la relatarea pe care doriţi să o aduceţi la lumină. Puteţi citi pe jw.org despre modul în care ne ocupăm de chestiuni de genul acesta. De asemenea, puteţi lua legătura cu filiala noastră din Holbæk.“

Filiala Martorilor lui Iehova pentru Scandinavia în Holbæk (Danemarca)

Aplicabilitate largă

Îndrumările pe care bătrânii le primesc în manualul Păstoriţi sunt foarte clare. La subtitlul „Darea în judecată a fraţilor“, se face apel la scrisoarea lui Pavel către corinteni pentru a sublinia că, de regulă, Martorii nu trebuie să folosească sistemul juridic public „din lume“.

Această interdicţie are o aplicabilitate largă. Se răsfrânge şi asupra sferei de afaceri:

„Nu există nicio deosebire între a da un frate sau o soră în judecată şi a da în judecată o firmă ai cărei proprietari sunt toţi Martori ai lui Iehova. Faptul de a face apel la instanţele judecătoreşti pentru a reglementa disputele dintre firme alcătuite integral din fraţi înseamnă o violare a principiului din 1 Corinteni 6:1–8.“

Acest avertisment este subliniat de următoarele cuvinte: „Dacă cineva ignoră Cuvântul lui Dumnezeu în acest sens, lucrul acesta îi poate afecta privilegiile
în congregaţie“.

Sursele redacţiei Fædrelandsvennen se tem de a fi excluşi şi, astfel, să piardă legătura cu prietenii şi propriile familii.

Sala de întruniri de la filiala Martorilor lui Iehova din Holbæk (Danemarca)

N-avem timp de interviuri

De-a lungul unei perioade lungi de timp, Fædrelandsvennen a încercat să obţină un interviu cu filiala din Scandinavia a Martorilor lui Iehova cu privire la practicile comitetelor judiciare.

Filiala din Holbæk este entitatea care leagă sediul mondial din Warwick (New York) cu congregaţiile de pe tot teritoriul Scandinaviei.

Purtătorul de cuvânt norvegian, domnul Dag-Erik Kristoffersen a refuzat invitaţia la interviu. El a primit informaţiile despre cazurile concrete din acest articol şi ştie că jurnaliştii Fædrelandsvennen scriu despre manualul Păstoriţi al bătrânilor.

Singurul răspuns pe care l-a dat Kristoffersen este un e-mail, iar comentariile sale nu se referă la cazurile particulare:

„Nu dorim să petrecem timp dând un interviu, întrucât întrebările pe care le puneţi sunt referitoare la chestiuni fundamentale. Totul este explicat foarte clar în manualul nostru intern la care faceţi referire, precum şi în reviste precum Turnul de veghe. Nu sunt lucruri secrete, noi sau necunoscute.

Martorii lui Iehova sunt un cult creştin şi avem nişte îndrumări biblice clare referitoare la comportament pentru a ne bucura de viaţa din congregaţie şi pentru a face parte din ea. Dacă cineva comite păcate grave împotriva codului moral al Bibliei, e nevoie ca un comitet judiciar să analizeze dacă persoana aceasta poate să facă în continuare parte din congregaţie. Cartea pe care o aveţi explică cum funcţionează un comitet judiciar şi ce principii biblice trebuie să respecte.

Dacă există dispute personale, de pildă financiare, bătrânii de congregaţie vor încerca să ajute părţile să cadă de acord pe o înţelegere. În caz de furt sau fraudă, se formează un comitet judiciar. La fel stau lucrurile când este necesar ca un membru al congregaţiei să fie exclus.

Se poate face recurs la decizia unui comitet judiciar, iar cazul va fi atunci judecat de un alt comitet judiciar.

E chiar atât de simplu şi nu avem nimic altceva de adăugat.“

Acest articol a fost publicat în practici, ştiri. Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la Fædrelandsvennen prezintă: Tribunale paralele — Comitetele judiciare ale Martorilor lui Iehova

  1. stefan spune:

    Cazul femeii batute si terorizate de sotul martor m-a enervat teribil
    Fac ceva pe judecata papitzoilor ce au cercetat cazul
    Monstrul trebuia excomunicat urgent si asa sa fi ramas pana isi recunostea faptele si dadea dovada de penitenta sincera
    Sau e nevoie ca sa fie martori asa in numar cat mai mare indiferent de caracterul lor huliganic ?
    In rest cazul adulterei si a celei cu avortul a fost judecat corect

  2. Bindiu Titu spune:

    Sa va dau muie conducerii intelepte iehoviste;tarani la costum;va credeti stat in stat;cretinilor credeti ca lumea se invirte in jurul sectei voastre?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*