Fædrelandsvennen prezintă: Plicurile albastre

Aceasta este o versiune tradusă a unui articol care a fost publicat prima dată în limba norvegiană la 30 decembrie 2018.

Galway (Irlanda), Sudul Norvegiei. „Le-am trimis un hard disc cu toate fişierele mele.“

Bărbatul cu care ne întâlnim într-un orăşel de pe coasta de vest a Irlandei se numeşte Jason Wynne. Iar cei cărora li s-a încredinţat unitatea de stocare sunt reponsabili de un site web care poate fi descris drept WikiLeaks al comunităţilor reliugioase închise de pe glob.

Proiectul FaithLeaks a fost fondat de foşti membri ai Bisericii lui Isus Cristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, cunoscut drept „mormoni“. Întâi au publicat scurgeri din propria confesiune, dezvăluind secrete pe care credeau că membrii şi alţii aveau dreptul să le cunoască. Mai târziu, au fost contactaţi de persoane având legături cu alte culte.

Datorită lui Jason Wynne, un muncitor de fabrică din Galway, un oraş cam cât Kristiansand din sudul Norvegiei [sau cât Târgovişte în România, n.t.], Martorii lui Iehova din întreaga lume pot cunoaşte mult mai bine cum este de fapt condusă organizaţia din care fac parte.

Conţinutul acestor scurgeri va prezenta interes cercetătorilor, dar şi poliţiei sau procurorilor, ba chiar şi autorităţilor responsabile de protecţia datelor din Norvegia şi alte ţări. Când am parcurs materialul, am găsit poveşti interesante. Una dintre ele este povestea despre nişte plicuri albastre cu un caracter ieşit din comun, care sunt rezervate chestiunilor sensibile.

„Când există reguli şi sisteme secrete, bătrânii deţin controlul deplin. Eu cred că atât membri, cât şi persoanele din afară ar trebui să ştie cum este condus un cult. Iar eu nu mai am multe de pierdut“, spune Wynne.

Documentele scurse revarsă o nouă lumină asupra situaţiei atât pentru Martorii activi, cât şi pentru foştii Martori care au intrat în legătură cu Fædrelandsvennen.

Ziarul a dorit să discute întrebările puse în acest articol cu organizaţia Martorilor lui Iehova, însă un purtător de cuvânt de la filială a explicat cu claritate că acestea sunt chestiuni pe care organizaţia nu doreşte să le discute cu presa.

A avertizat organizaţia

„Maria“ şi-a avertizat congregaţia din sudiul Norvegiei cu privire la anumite suspiciuni că un anumit bărbat din congregaţie e un posibil prădător pedofil. Această acuzaţie a fost supusă anchetei de către un grup de bătrâni. Totuşi, poliţia nu a fost anunţată în legătură cu aceste suspiciuni. Grupul de bătrâni a întocmit un raport pe baza informaţiilor aflate şi au trimis un plic albastru special la filială, în conformitate cu regulile şi procedurile interne.

Când un grup de bătrâni Martori ai Iehova au luat o decizie în ceea ce ei numesc comitet judiciar, ei trimit la filială un formular numit S-77. Orice caz care e considerat suficient de serios încât să se încheie cu excludere sau dezasociere în orice congregaţie din Norvegia trebuie rezumat pe un astfel de formular. Un exemplar trebuie păstrat în dosarul confidenţial al congregaţiei, iar celălalt trimis la filiala din Holbæk (Danemarca). Plicul are culoarea specială albastră, deoarece conţinutul e strict confidenţial şi nu trebuie deschis de membrii obişnuiţi ai cultului.

Un exemplar al experienţei Mariei a fost păstrat şi la nivel local. S-a consultat din nou cazul din acel seif după mai mulţi ani, doar pentru a fi folosit împotriva ei.

„Când povestea a ieşit din nu la sufrafaţă, informaţiile au fost folosite pentru un scop cu totul diferit. Cineva deschisese acel seif şi a preluat relatarea despre cum am tras odinioară semnalul. Dar se pare că bâtrânii nu crezuseră ceea ce spusesem eu despre acel bărbat şi ajunseseră la concluzia că acuzaţiile mele trebuie să fi fost false. Acum, când am ajuns într-un nou conflict, acel prim caz a fost folosit pentru a susţine că eu nu sunt de încredere şi că îi acuz pe alţii fără motiv“, spune Maria.

I se pare greu de crezut cât de uşor s-au putut acces informaţiile din dosarul confidenţial. De asemenea, ea nu acceptă ca un caz traumatizant din trecut să fie folosit împotriva ei în prezent.

„Mă simt ca şi cum cineva mi-ar deschide fişa pacientului de la spital şi ar distribui în mod liber conţinutul ei altora. Trebuie să fie ilegal, nu-i aşa?“, spune ea.

Maria nu ştie ce altceva mai conţine dosarul respectiv despre ea. Nu a depus o cerere formală pentru a vedea conţinutul evidenţelor congregaţiei despre ea.

„Chiar nu ştiu. Probabil că sunt mai multe şi e înfricoşător să-mi imaginez ce ar mai putea păstra ei acolo.“

Nu-şi cunosc drepturile

O mulţime de informaţii care erau stocate în seifuri şi dosare fizice sunt în prezent transferate în arhive digitale şi în baze de date. Dar chiar şi un cult precum Martorii lui Iehova trebuie să se conformeze prevederilor GDPR din Uniunea Europeană, ale noilor reglementări cu privire la protecţia datelor personale. Organizaţia nu poate păstra orice fel de informaţii pe care ar dori să le păstreze fără să aibă acordul exprimat în cunoştinţă de cauză din partea persoanelor menţionate în dosarele ei.

Aşadar, Martorii lui Iehova au conceput o declaraţie pe care fiecare membru activ, sau vestitor, trebuie să o semneze

---

GDPR

• GDPR este prescurtarea pentru „General Data Protection Regulation“, adică Regulamentul General privind Protecţia Datelor. El a devenit lege a UE în 2018. Ideea generală constă în armonizarea diferitelor legi din UE şi SEE care reglementează protecţia datelor personale.
• Această lege a intrat în vigoare vara trecută. După aceea, Autoritatea Norvegiană de Protecţie a Datelor a fost foarte ocupată, fiind autoritatea relevantă care supraveghează încălcarea regulilor.
• Legea norvegiană privind datele personale prevede ce fel de informaţii personale poate cineva păstra despre o persoană şi ce proceduri trebuie urmate pentru a se conforma. Acest act normativ îi asigură fiecărei persoane dreptul de a ştii ce informaţii se păstrează despre ea în arhivă şi, în multe cazuri, dreptul a li se şterge acele informaţii.

---

Fædrelandsvennen are un exemplar al formularului S-290, o declaraţie de consimţământ, concepută de Martorii lui Iehova, pe care membrii activi trebuie să o semneze. Pe ea scrie următoarele [potrivit ediţiei pentru România, n.t.]:

Ca vestitor, iau act de faptul că organizaţia mondială a Martorilor lui Iehova, inclusiv Organizaţia Religioasă „Martorii lui Iehova“ din România, congregaţia din care fac parte şi orice entităţi similare ale Martorilor lui Iehova, folosesc în mod legal datele mele cu caracter personal în conformitate cu interesele religioase legitime ale organizaţiei. În plus, îmi dau consimţământul pentru folosirea datelor mele cu caracter personal şi de a primi ajutor spiritual. De asemenea, sunt de acord ca datele mele cu caracter personal să fie trimise oricărei entităţi deţinute de Martorii lui Iehova ce s-ar putea afla în ţări ale căror legi oferă un nivel diferit de protecţie a datelor, care nu întotdeauna este echivalent cu nivelul de protecţie a datelor din ţara în care locuiesc în prezent. Am fost informat despre conţinutul paginii Folosirea datelor cu caracter personal disponibilă în secţiunea Politica de confidenţialitate a site-ului jw.org, pe care o pot primi la cerere şi în format tipărit, şi am avut ocazia să o citesc. Sunt de acord ca datele mele cu caracter personal să fie folosite conform informaţiilor de pe această pagină a site-ului jw.org şi a modificărilor ce ar putea fi aduse acesteia.

Această declaraţie mai are un paragraf unde membrul semnează că a luat cunoştinţă de legile şi reglementările privind stocarea informaţiilor private. Dar nu i se dau expres informaţii despre modul în care îşi poate exercita dreptul de a şti ce fel de informaţii sunt stocate despre o persoană şi nici dreptul de a i se şterge informaţiile.

Potrivit prevederilor GDPR, astfel de informaţii trebuie prezentate înaintea ca o declaraţie de consimţământ să fie validă.

Însă Maria crede că nu e liberă să aleagă. Dacă ea nu acceptă ca Martorii lui Iehova să stocheze vreo informaţie despre ea în arhivele sale, se teme că va fi exclusă. Pe site-ul oficial, JW.org, cultul precizează clar că neconformitatea are consecinţe:

Dacă un vestitor alege să nu semneze formularul Notificare şi consimţământ pentru folosirea datelor cu caracter personal, este posibil ca Martorii lui Iehova să nu poată evalua eligibilitatea vestitorului pentru anumite roluri în congregaţie sau pentru participarea la anumite activităţi religioase.

„Nu poţi alege să fii Martor al lui Iehova şi să nu semnezi această declaraţie“, spune Maria. „Mi s-a spus foarte clar.“

Şi ea vrea să rămână Martoră. Însă i se pare greu să trăiască la nivelul cerinţelor şi aşteptărilor organizaţiei din partea membrilor.

„Nu vreau să semnez asta. Totul se stochează în format digital în ziua de azi. Simt ca şi cum aş fi urmărită nonstop. Dar ei afirmă clar, trebuie să fii în evidenţe, altfel vei fi exclus.“

Scurgerile

Jason Wynne, din Irlanda, precum şi o persoană din SUA au contactat Fædrelandsvennen în urma publicării versiunii în limba engleză a articolului „Bătrânul“.

Articolul relatează despre un bătrân de 87 de ani din colonia norvegiană de pe Costa Blanca (Spania), care îşi petrece timpul în închisoare în urma unei sentinţe judecătoreşti. A fost găsit vinovat de comiterea de abuz sexual asupra unei fetiţe de patru ani. Timp de zeci de ani, acest bărbat a slujit ca bătrân într-o congregaţie a Martorilor lui Iehova din sudul Norvegiei. Cititori din numeroase ţări au manifestat interes faţă de această relatare.

Wynne a colaborat cu Martori activi la diferite niveluri ierarhice în organizaţie, care îi trimit documente, dar şi cu alţii. O parte a acestui material a fost încărcată pe FaithLeaks.

Unele documente au fost împărtăşite şi cu ziarul, inclusiv versiunea norvegiană a „manualului bătrânilor“, un manuscris important intitulat în limba română „Păstoriţi turma lui Dumnezeu“. De aici a pornit demascarea comitetelor judiciare ale Martorilor lui Iehova din Norvegia. În multe ţări, aceste instituţii asemenea unui tribunal religios au dezbătut chestiuni ce ţin de instanţele de drept penal. Însă membrii se află sub presiunea de a nu apela la autorităţi precum poliţia şi sistemul judiciar public.

Un alt document din colecţia de scurgeri este Organizarea filialei, un manual actualizat pentru filiale, care conţine detalii privind conducerea unei filiale, precum şi fluxul de informaţii din cadrul organizaţiei şi modul în care trebuie păstrată informaţia. Aceste lucruri nu sunt cunoscute de membrii obişnuiţi şi nici de publicul larg din afara organizaţiei Martorilor.

În materialul scurs, la care oricine are acces pe FaithLeaks, există şi o colecţie de scrisori de la Watchtower către „corpurile de bătrâni“ din congregaţile din întreaga lume. Aceste scrisori de procedură au un impact direct asupra activităţii şi conducerii fiecărei congregaţii. Când vine vorba de lucruri delicate, conţinutul nu le e dezvăluit membrilor de rând.

Dreptul de a şti

Legea norvegiană privind datele personale a fost armonizat cu GDPR în 2018. Este prevăzut dreptul pe scară largă de a şti ce detalii cu caracter personal a stocat orice organizaţie sau arhivă despre tine şi modul în care e stocată această informaţie. Oricine poate solicita de i se şterge informaţiile proprii stocate. Organizaţiile şi companiile care se conformează prevederilor GDPR riscă să fie amendate şi penalizate cu severitate.

„Dina“, din sudul Norvegiei, a primit un răspuns vag şi foarte general când a întrebat ce date cu caracter personal ale ei sunt păstrate în evidenţele organizaţiei Martorilor lui Iehova.

Fædrelandsvennen a văzut scrisoarea. Toţi Martorii activi şi botezaţi au un document ce se numeşte „Fişa vestitorului“ şi care conţine detalii ale actvităţii lor în lucrarea din organizaţia lui Iehova. Formularul se numeşte S-21. Formularul nu a fost inclus în răspunsul pe care congregaţia ei l-a trimis când ea a cerut o copie a tuturor informaţiilor stocate. Nu le-a fost trimis nici altor membrii cu care am ţinut legătura şi care au făcut solicitări similare.

Dina este una dintre cei cărora detalii extrem de delicate ale vieţii private au fost dezbătute de către un grup eminamente masculin de bătrâni într-un comitet judiciar. Acest comitet şi-a documentat concluziile pe un formular numit S-77. Însă şi acest formular a lipsit din răspunsul pe care femeia l-a primit când a cerut copia tuturor informaţiilor cu caracter personal care sunt stocate despre ea.

---

Martorii lui Iehova

• Martorii lui Iehova au fost fondaţi în anii 1870 de Charles Taze Russell în SUA.
  În prezent, Martorii lui Iehova numără 120.053 de congregaţii răspândite în 240 de ţări, guvernate de Watch Tower Bible and Tract Society.
• Organizaţia este foarte devotată faţă de ceea ce ea percepe ca fiind înţelegerea corectă a Bibliei. Armaghedonul este un termen central pentru Martori, care cred că trăim literalmente în zilele din urmă.
• La nivel mondial, Martorii numără 8.457.107 membri, potrivit celui mai recent raport anual. Dintre aceştia, 11.652 de membri aparţin congregaţiilor din Norvegia.
• Martorii îşi distribuie publicaţiile scrise şi materialele video într-un mare număr de limbi, iar toate ţările primesc acelaşi conţinut în acelaşi timp.
• Martorii au suferit hărţuiri în multe ţări. Autorităţile din Federaţia Rusă au pus întreaga organizaţie sub interdicţie.

---

„Eşti cel mai slab când eşti în faţa unui comitet judiciar“

„Sara“ ne vorbeşte despre nenumărate întruniri cu un comitet judiciar. Ea nu a fost exclusă, dar de multe ori a fost cât pe ce. Ce a păstrat şi a stocat congregaţia în urma acestor discuţii? Ce a trimis la Filială? Ea nu ştie.

„Presupun că ei păstrează toate informaţiile de la întâlnirile mele cu comitetul judiciar. Şi lucruri asemănătoare, care sunt extrem de personale şi dificile pentru mine.“

A auzit că Martorii lui Iehova stochează informaţii despre presupuşi pedofili şi că aceste informaţii nu au fost înaintate poliţiei. Ea a mai auzit incidente în care informaţii delicate cu caracter personale au ajuns pe mâna cui nu trebuia şi au fost folosite în mod greşit.

„Astfel de situaţii se pot întâmpla atâta timp cât aceste fişiere există. Iar acest lucru e catastrofal“, spune Sara.

Nimeni nu i-a cerut încă să semneze declaraţia de consimţământ privind datele cu caracter personal. În prezent ea nu e o membră activă. Dar cunoaşte alte persoane care aveau impresia că semnarea documentului nu era o opţiune liberă.

„Îmi pot imagina că mulţi oameni nu înţeleg despre ce e vorba. Ei pur şi simplu acceptă lucrurile în maniera în care sunt. La Martorii lui Iehova, nu punem prea multe întrebări. Dacă le pui, lucrurile tind să nu meargă prea bine.“

Sara nu s-a interesat de informaţiile păstrate despre ea în arhive. Se teme ca nu cumva o asemenea solicitare să fie considerată lipsă de loialitate şi îi e frică să nu fie exclusă.

„Pe de altă parte, toţi ar trebui să verifice şi să afle. Eşti cel mai slab când eşti în faţa unui comitet judiciar.“

Urmărirea persoanelor

Zvonurile pe care le-a auzit Sara despre colectarea informaţiilor privind presupuşii pedofili erau mai mult decât simple bârfe.

Printre scurgeri, găsim o scrisoare de procedură „către toate corpurile de bătrâni“, din 14 martie 1997.

Acest document subliniază importanţa urmării persoanelor despre care se presupune că sunt agresori de copii. Martorii trebuie să avertizeze congregaţia şi alte congregaţii dacă o asemenea persoană se mut. „Este imperios necesar să se facă acest lucru când se mută cineva despre care se ştie a fost un agresor de copii“, se subliniază în scrisoare. Corpul de bătrâni din noua zonă trebuie să ştie trecutul unei astfel de persoane.

Alte documente dintre cele scurse descriu un sistem de evidenţă a locului unde stau membri actuali, ci şi a domiciliului persoanelor excluse. Rutina se numeşte simplu „urmărirea persoanelor“ şi presupune evidenţa mişcării membrilor activi şi foşti care sunt acuzaţi de fapte infracţionale. Informaţiile în acest sens se păstrează şi se transmit între congregaţii şi filiale.

Stocarea şi distribuirea informaţiilor delicate cu caracter personal se face fără consimţământ.

Scrisoarea de procedură din 1997 urma să fie validă până când avea să fie înlocuită sau retrasă în viitor. În scrisoare se afirmă cu claritate că corpul de bătrâni va întocmi un raport despre persoanele care există suspiciuni că ar fi agresori de copii.

„În raportul vostru, vă rugăm să răspundeţi la următoarele întrebări: În urmă cu cât timp a comis păcatul? Ce vârsta avea el pe atunci? Ce vârstă avea(u) victima/victimele sa(le)? A fost un incident singular sau o practicare? Dacă a fost practicare, în ce măsură? Cum este văzut el în comunitate şi de către autorităţi?“ solicită Watchtower.

Ei vor şi mai multe detalii. Corpul de bătrâni este instruit să păstreze informaţiile în dosarele lor confidenţiale. Însă ei trebuie să trimită o copie a acelor informaţii şi filialei aparţinătoare într-unul din „plicurile albastre speciale“.

Nu a furnizat informaţii privind presupuşii pedofili

Scrisoarea de procedură din 1997 a fost o probă centrală când un tribunal din California a decis în decembrie 2018 că Martorii lui Iehova trebuie să plătească în total 4 milioane de dolsari unei femei care a suferit pe urma abuzului sexual. Potrivit The New York Law Journal, 3 milioane reprezintă daune compensatorii şi 1 milion pentru a acoperi cheltuieli medicale din viitor.

Un aspect important al acestei relatări e faptul că Martorii lui Iehova nu au furnizat poliţiei experienţele conţinute în acele plicuri albastre. Avocatul femeii a susţinut că organizaţia putea să fi făcut mai mult pentru a opri un asemenea individ de la a comite şi mai multe infracţiuni, iar poliţia putea să fi fost contactată.

Treizeci şi cinci de milioane de dolari

Cea mai mare plată de până acum este în urma deciziei unei instanţe din Montana, din septembrie 2018. Victima trebuie să primească suma de 35 de milioane de dolari, potrivit unui juriu format din şapte bărbaţi şi două femei.

Printre probele-cheie se afla un formular S-77 din 2004, în care e specificat că un bărba a fost găsit vinovat de către un comitet judiciar al Martorilor lui Iehova că a molestat un băiat de când a avut 8 ani până la vârsta de 12 ani.

Pe lângă declaraţia victimei, tribunalul din Montana a analizat şi o scrisoare a corpului de bătrâni către Watchtower.

„Nici comunitatea, nici autorităţile nu sunt la curent cu această chestiune“, subliniază corpul de bătrâni în scrisoare.

La scurt timp după decizia din California, s-a întâmplat ceva extraordinar în Olanda. Poliţia a efectuat un raid în patru săli ale Regatului în decembrie. Autorităţile au efectuat un raid şi la Filială şi au percheziţionat şi casele mai multor bătrâni din ţară, în căutarea unor materiale de arhivă.

Poliţiştii olandezi anchetează cazuri unde foşti membri ai organizaţiei cer daune compensatorii pentru presupuse abuzuri sexuale despre care se spune că au fost comise asupra lor când erau copii. Martorii lui Iehova nu au furnizat de bunăvoie toate documentele pe care poliţia a dorit să le vadă, deci aceasta a luat măsuri să-şi asigure documentaţia.

Exclusă

„Lumea de afară aproape că mă consideră o pudică. Dar nu şi Martorii“, ne spune „Anna“. Ea e o femeie la aproximativ 35 de ani şi locuieşte în sudul Norvegiei. Cazul ei este unul dintre multele care şi-au găsit calea într-unul dintre plicurile albastre, dacă toate procedurile au fost urmate întocmai.

În urmă cu un an şi jumătate, ea a fost exclusă după ce şi-a găsit un nou iubit. Ea îşi părăsise soţul. Motivul? Ani de violenţă împotriva copilului ei. Dar la Martorii lui Iehova, nici chiar violenţa împotriva copiilor nu este un motiv suficient de bun pentru a divorţa de cineva.

„Nu. Din punct de vedere biblic nu eşti liber, decât dacă soţul tău te-a înşelat cu cineva sau dacă a murit“, explică ea.

În cele din urmă, bărbatul a fost condamnat pentru abuz asupra unui copil. Decizia spune:

„Violenţele şi infracţiunile din acest caz s-au încadrat, din punctul de vedere al instanţei, în tiparul şi caracteristicile unui abuz repetat şi continuu. [Minorul] a fost supus unui vast regim sistematic de control şi pedepse, cu violenţă fizică şi psihologică din partea inculpatului, pe parcursul unei perioade lungi de timp.“

Anna era o Martoră a lui Iehova care deja a suportat această violenţă timp de mai mulţi ani. Într-o zi, însă, i-a fost de ajuns şi s-a mutat. A luat şi copiii cu ea. Atunci a hotărât soţul ei să devină ei însuşi un Martor activ.

„Congregaţia a crezut că e fantastic. Am fost etichetată drept curva care l-a părăsit. Iar după ce el s-a botezat, am fost considerată de două ori mai rea.“

Pedepsită după tentativă de viol

Ea a început să se retragă deoarece nu mai dorea să fie în aceeaşi congregaţie cu el. Când s-au răspândit zvonurile despre noul ei iubit, bătrânii din congregaţie au început să ia măsuri pentru a o exclude.

„Am primit un bilet şi am fost chemată să mă prezint în faţa unui comitet judiciar. Trei bătrânii erau prezenţi să-mi asculte punctul de vedere şi apoi să decidă ce se va întâmpla cu mine“, spune Anna. „Dar se întâmplase ceva când am fost mai mică. N-am mai avut încredere în bătrâni după aceea.“

La vârsta de 17 ani, un bărbat a agresat-o. A fost strangulată şi aproape violată când era în vacanţă într-o ţară mediteraneană. După ce s-a întors acasă, i-a povestit unui bătrân despre incident.

„M-am simţit prost şi simţeam nevoia să povestesc ce s-a întâmplat. Bătrânul cu care am discutat mi-a pus o mulţime de întrebări detaliate. Era înfricoşător. Conversaţia mi se părut a fi o nouă agresiune.“

Potrivit bătrânului, agresiunea a fost vina ei, pentru că se plimba singură pe plajă. Pentru asta, ea trebuie să fie pedepsită.

„Am fost mustrată public pentru comportamentul meu. Nu am putut să ridic mâna să răspund la întruniri, nici să fiu un vestitor activ în lucrarea din casă-n casă pentru o perioadă.“

I se părea că lucrurile nu sunt în regulă. A început să-şi ţină în ea însăşi gândurile şi sentimentele, în loc să le discute cu bătrânii.

„Mi-e tare frică să mor“

Câţiva ani mai târziu, l-a întâlnit pe bărbatul care avea să devină tatăl copiilor ei.

„El nu era Martor când l-am cunoscut. Şi am rămas însărcinată. Îţi imaginezi ce scandal a ieşit.“

A fost din nou mustrată public. Probabil că ambele procese sunt documentate cu minuţiozitate de către congregaţia de care aparţinea. Dacă sunt, toţi bătrânii pot să-i găsească hârtiile în seif şi să citească despre „păcatele“ ei oricând.

Totuşi, aceste incidente pălesc când sunt comparate cu păcatul grav de a părăsi un soţ violent şi a stabili o nouă relaţie. Un astfel de păcat grav trebuie raportat la filiala din Holbæk (Danemarca) într-un plic albastru.

În ultimii ani, organizaţia a început să folosească un sistem informatic pentru a trimite formularul S-77 în sus pe cale ierarhică. Dar plicurile albastre încă există şi sunt folosite de cei care încă nu au reuşită să adopte informatizarea.

Anna nu a vrut să apară înaintea comitetului judiciar. Ei au aplicat procedurile cu ea în lipsă, iar Anna a primit ulterior o scrisoare în care a fost anunţată că a fost exclusă. Toţi prietenii ei Martori ai lui Iehova au scos-o de la prieteni pe Facebook. Toate legăturile cu prietenii şi cu rudele trebuie să înceteze după ce s-a luat decizia excluderii.

„Ei spun că fac asta din iubire. Ei vor să-ţi reanalizezi acţiunile, să-ţi revizuieşti atitudinea şi să te întorci. Asta dacă arăţi suficient de mult că îţi pare rău.“

În timp ce era izolată, fostul ei soţ căuta ajutor şi sprijin în congregaţie, deşi exista poliţie dosar de agresare violentă a copilului lor pe numele lui. Însă după ce decizia tribunalului a fost definitivată, s-au luat şi împotriva lui măsuri judiciare în organizaţie. Şi el a fost exclus.

„Nu ştiu cât de mult au ştiu ei vreodată despre violenţa sa. Ceea ce ştiu eu este că m-au scos de la prieteni şi m-au izolat. În acea perioadă, l-au inclus în toate activităţile sociale şi de la întruniri“, ne spune Anna.

Ea nu ştie exact ce cuprind dosarele congregaţiei despre povestea ei. Ea nu a făcut uz de dreptul ei de a afla.

„Probabil deoarece nu mai vreau să vorbesc cu ei. Dar vreau ca ei să elimine tot ce au despre mine. Indiferent ce se spune acolo despre mine, e doar varianta lor, subiectivă, a experienţei. Nu aşa au decurs în realitate lucrurile.“

Anna s-a îndepărtat de Martorii lui Iehova după experienţele trăite. Dar încă se teme de Armaghedon. sau Ziua Judecăţii.

„Mă tem atât de mult, pentru că nu mai am în ce să cred. Mereu am crezut în ceva. Acum mi-e tare frică să mor şi mă gândesc foarte mult la acest lucru.“

Avocaţii pe capul lui

Întorcându-ne în Irlanda, Jason Wynne ne povesteşte despre procesul prin care a trecut cu Martorii lui Iehova. Dăduse de nişte bucluc.

„Era o scrisoare de la nişte avocaţi ai Watchtower. Mi-au cerut să elimin documentele organizaţiei de pe trei site-uri web diferite, precum jwsurvey.org şi avoidjw.org. Eu deţineam controlul doar unuia dintre acele trei. Însă în termenul lor de zece zile m-am conformat. Pe acel singur site web pe care am putut“, explică el.

Totuşi, el nu lucrează singur. Primeşte informaţiile de la mai mulţi Martori activi. Cei care sunt încă Martori activi scriu cu pseudonime când discută pe forumuri publice. Se tem de represalii.

Jason Wynne lucrează într-o fabrică. Are doi copii şi o soţie pe care îi iubeşte. Şi vrea să stea departe de probleme.

„Nu mi se pare corect să stau pasiv şi să privesc în timp ce cultul din care am făcut parte e guvernat de reguli şi procese pe care membrii obişnuiţi nu le pot cunoaşte şi din care nu pot face parte. Am devenit o societate paralelă. Am reţinut informaţii din faţa poliţiei şi a sistemelor judiciare. În acest sistem, bătrânii au o putere nerezonabilă, dar nu cunosc detaliile sistemului care îi controlează“, spune Wynne.

Celebrarea Crăciunului este strict interzisă. O femeie care stă mai la sud în Irlanda a fost exclusă după ce câţiva membri ai congregaţiei sale au văzut decoraţiuni de Crăciun în grădina ei“, spune Jason Wynne. Şi el a fost exclus. Acum se bucură de Crăciun, deşi încă se consideră Martor al lui Iehova.

„Cineva trebuie să le arate cine sunt ei cu adevărat“

Wynne a decis să distribuie documentele. Documentele au fost înaintate americanilor care operează FaithLeaks. O parte din acel material este deja încărcat şi disponibil pe faithleaks.org.

Dar mai sunt documentele. Unele au fost încredinţate şi redacţiei Fædrelandsvennen, după ce Wynne a citit articolele noastre publicate mai devreme în 2018.

„Încă mă consider Martor al lui Iehova. Dacă ai fost vreodată botezat ca Martor, îi aparţii lui Iehova indiferent ce ţi se întâmplă în viaţă. Da, am fost exclus. Dar doar din organizaţie. Ei nu iau decizii cu privire la credinţa mea şi gândirea mea.“

Jason a fost exclus pentru că a întreţinut relaţii sexuale cu logodnica lui. Azi e căsătorit, iar soţia lui nu e botezată ca Martoră. Rudele şi prietenii care sunt încă în organizaţie nu au voie să aibă legături cu el.

„Acest lucru este absurd, de fapt. Constituţia Irlandei ne protejează dreptul la viaţa de familie. Organizaţiile religioase care gândesc în această manieră subminează căsnicia şi viaţa de familie“, spune el.

„Te identifici public ca sursă a acestor scurgeri. Nu ţi-e frică de represalii?“

„ Cineva trebuie să le arate cine sunt ei cu adevărat. Şi s-a întâmplat să fiu eu. Ei ştiu cine sunt eu. Şi există o mulţime de activişti care sunt foarte supăraţi pe ei. Eu nu sunt. Încă particip la unele întruniri la sala Regatului şi ascult. Îi iubesc, chiar dacă ei mă evită.“

Un Flavius modern

Ceea ce fac Jason Wynne şi persoanele din spatele proiectului FaithLeaks este o practică cu o lungă tradiţie în spate. Aceasta ne duce cu gândul la Roma antică, în perioada de dinainte domnia marilor împăraţi.

În fiecare an, Asociaţia Presei Norvegiene acordă Premiul Flavius unei persoane care a făcut ceva deosebit pentru a promova transparenţa în societate.

„Numele acestui premiu provine de la un sclav roman despre care se crede că s-a numit Flavius. Sursele din acea perioadă, Roma preimperială, nu sunt 100% certe, cred că vă daţi seama“, ne explică profesorul emerit Erik Boe. EL predă drept public la Universitatea din Oslo.

Boe a fost şi preşedintele juriului care acorda Premiile Flavius în primii ani. El auzise povestea despre Flavius de la profesorul său Harald Foldager pe vremea când era student la Drept.

„Înainte de conducerea absolutistă a împăraţilor romani, preoţii deţineau o putere formidabilă. Erau numiţi pontificatul. Conducerea lor se întemeia pe nişte formule legislative secrete. Deşi poporului nu îi era clar ce era permis şi ce nu, lumea se temea şi era nesigură. Secretizarea le conferea preoţilor o putere aproape nelimitată“, spune profesorul Boe.

„Ce a făcut Flavius?“

„Era un sclav curajos şi probabil un pic nebun. A riscat enorm şi a furat formulele legislative, asigurându-se apoi că conţinutul lor a fost distribuit poporului. Aşadar, el a întărit populaţia de obşte şi i-a privat pe preoţi de o parte din puterea pe care o deţinuseră. Există o necesitate fundamentală în vieţile oamenilor: aceea de a li se permite să cunoască regulile societăţii din care fac parte. Aceasta este o paralelă clară la articolul pe care îl scrieţi voi acum“, spune Boe.

Fără comentarii

„Martorii lui Iehova au aceeaşi atitudine cu privire la autorităţi precum au avut-o Isus şi apostolii. Prin urmare, ne supunem cu atenţie legilor“, scrie Erik Jørgensen, purtător de cuvânt al filialei din Scandinavia, într-un email adresat redacţiei Fædrelandsvennen.

Organizaţia Martorilor lui Iehova a primit o listă de întrebări privind modul în care ea se conformează reglementărilor privind protecţia datelor. Însă Jørgensen refuză să răspundă la acele întrebări. Voiam să ştim cum răspunde organizaţia cererilor de a vedea ce este păstrat în evidenţe despre o persoane şi solicitările de a şterge din acele date. De asemenea, Jørgensen evită să răspundă la întrebări concrete dacă cineva care depune o cerere va primi o copie a fişei sale de vestitor sau formularul S-77 aferent excluderii sale.

„Persoanele care se supun legii respective pot avea informaţiile pe care legea li le permite. De asemenea, suntem pregătiţi să informăm autorităţile competente cu privire la modul în care gestionăm datele cu caracter personal. Totuşi, nu discutăm pe marginea acestor chestiuni cu presa“, ne declară el în mesajul trimis nouă prin email.

Purtătorul de cuvânt nu ne răspunde la întrebările noastre legate de scrisoarea din 1997 către toate corpurile de bătrâni, care a declanşat o investigaţie internă pe plan mondial pe marginea abuzului asupra copiilor. Fædrelandsvennen voia să ştie ce a făcut organizaţia cu probele pe care le-au colectat despre abuzul asupra copiilor din congregaţiile scandinave şi câte cazuri există despre care au informaţii.

Această întrebare a rămas fără răspuns.

În acest articol, numele a patru femei au fost schimbate. Multe dintre sursele redacţiei Fædrelandsvennen sunt încă membri activi ai organizaţiei Martorilor lui Iehova. Ei se tem că ar putea fi evitate şi izolate de prieteni şi rude dacă se află că ei au împărtăşit din experienţele lor persoanelor din exterior. Fædrelandsvennen a folosit de asemenea surse scrise din plin pentru a pregăti acest articol — atât documente interne ale organizaţiei Martorilor lui Iehova, cât şi stenograme publice ale unor procese de tribunal.