Într-un clip video din seria de congrese regionale din 2015, Robert şi Brenda Sutton primesc laude pentru faptul că şi-au evitat copilul
Există o situaţie în care se află poate prea mulţi dintre vizitatorii acestui site, inclusiv eu: rudele credincioase Martore ale lui Iehova rup orice legătură din convingerea că trebuie să facă aşa pentru a manifesta loialitate faţă de Dumnezeu.
Se pare că Watchtower nu dă niciun semn că ar uşura politica sa privind evitarea, pe care a negat-o în repetate rânduri că o are, în special dacă un material video de la congresul regional din 2015 este sursa pe care o avem.
Acest material video începuse să circule de la începutul lunii pe Facebook şi face parte dintr-o înregistrare completă, oficială, la înaltă definiţie a unuia dintre congresele ţinute în Statele Unite, scursă pe YouTube. În această secvenţă, un cuplu de Martori, Robert şi Brenda Sutton, sunt intervievaţi despre experienţa lor de a creşte trei copii. Se dezvăluie faptul că unul dintre copii fusese exclus la scurt timp după ce a obţinut un nou loc de muncă unde a avut loc o „întovărăşire nepotrivită cu colegii de serviciu“.
Soţii Sutton, care acum lucrează la construirea clădirilor de la Betelul din Warwick, vorbesc fără menajamente despre cum au „rupt orice legătură“ cu copilul lor după ce acestuia i s-a administrat disciplinare din partea bătrânilor. Ei descriu cum evitarea l-a ajutat în cele din urmă să se întoarcă în organizaţie.
După ce îşi relatează experienţa, vorbitorul laudă cuplul pentru „exemplul excelent“ în timp ce cei doi părăsesc podiumul în aplauzele auditoriului.
Ceea ce îngreunează în mod deosebit vizionarea materialului video este modul în care părinţii care manifestă evitarea se grăbesc să se caracterizeze drept victime în acest scenariu, aparent fără niciun gând cu privire la trauma ostracizării pe care o resimte copilul lor.
„A fost unul din cele mai grele lucruri căruia a trebuit să-i facem faţă“, relatează Brenda Sutton. „Am avut multe nopţi nedormite în care mă tot rugam lui Iehova, însă mi-am dat seama că trebuia să ne încredem în cuvintele consemnate în Proverbele capitolul 22, versetul 6, care spune: «Educă-l pe copil conform căii potrivite pentru el şi nici când va îmbătrâni nu se va abate de la ea»“.
Cu alte cuvinte: educă-l pe copil să creadă ceea ce crezi tu fără să pună întrebări şi dacă creşte şi se abate de la aceasta potrivit propriului liber arbitru poţi să fii sigur că se va întoarce dacă eşti pregătit să-l şantajezi emoţional în acest sens.
„Am început să ne îndoim de calitatea noastră de părinţi“, spune Robert Sutton. „Unde am greşit? Am fost prea stricţi? Am fost prea îngăduitori? Ce anume am făcut noi greşit?“
Învinovăţirea şi împroşcarea cu noroi a sinelui sunt produse secundare tipice ale îndoctrinării sectare şi puţine lucruri induc aceste sentimente toxice atât de bine precum situaţia în care un fiu sau o fiică părăseşte credinţa la vârstă adultă în ciuda celor mai bune eforturi depuse de părinţi pentru a impune convingerile asupra copilului.
„Însă, cu siguranţă, am mai făcut cel puţin un singur lucru pe lângă faptul că ne-am rugat de repetate ori lui Iehova“, a adăugat Robert Sutton. „Ne-am asigurat că ţinem strâns de rutina noastră spirituală.“
Da, faptul a fi ocupat, ocupat, ocupat în „serviciul lui Iehova“ ajută la ţinerea în frâu a acelor sentimente de vină. Probabil că l-ai dezamăgit pe Creator prin faptul că nu ai reuşit să calibrezi creierul copilului tău la specificaţii Sale, însă poţi cel puţin să dedici mai mult timp în lucrarea de predicare pentru a compensa.
„Ce l-a motivat pe copilul vostru să se întoarcă la Iehova?“ întreabă vorbitorul.
„Păi, a fost lipsa asocierii cu familia“, spune Brenda Sutton cu mândrie şi fără să clipească. „Iată de ce. Mereu le-am spus copiilor noştri: «Aş muri pentru voi, vă iubesc, aş muri pentru voi, dar dacă vreodată îl părăsiţi pe Iehova, nu voi fi acolo». Şi ei ştiau că nu vom şovăi în acest sens. E trist să spun, şi a fost greu şi atunci, trebuia să rupem orice legătură.“
Vorbind din punctul meu de vedere, cei care sunt evitaţi de rudele lor Martore nu vor ca aceste rude să moară pentru ei. Ei vor ca ele să trăiască cu ei şi să existe în viaţa lor.
O persoană s-ar putea afla cu uşurinţă într-o situaţie în care ar alege să moară pentru un străin, probabil un copil mic pe drum în timp ce se apropie o maşină, însă aceasta nu înseamnă că ea are o iubire deplină pentru persoana pe care o salvează. Ea pur şi simplu manifestă solidaritate umană de bază faţă de o persoană vulnerabilă, aflată în pericol.
Iubirea adevărată este aceea când eşti alături de copilul tău indiferent de situaţie, la bine şi la rău, şi din păcate părinţii Martori ai lui Iehova care capitulează în faţa regulilor crude şi nefondate privitoare la evitare nu pot avea pretenţia unei asemenea iubiri. Iubirea lor este condiţionată de împărtăşirea de către copil a convingerilor pe care ei înşişi au fost îndoctrinaţi să le accepte, adesea de către părinţii lor.
Vorbind din postura cuiva care a devenit recent tată, ştiu că nimic supraomenesc nu mă poate separa de feţita mea, îndeosebi nu ceva atât de nesemnificativ ca diferenţele ideologice.
Mă întristez când mă gândesc că iubirea pe care tatăl meu a simţit-o faţă de mine a fost cândva de nezdruncinat, probabil m-a legănat odată în braţele sale când am fost bebeluş. Faptul că o sectă poate eroda asemenea legături parentale puternice subliniază pentru mine cât de corozivă este ideologia organizaţiei Watchtower şi cât de important este să o combaţi şi demaşti ori de câte ori este posibil.
Publicat pe JWsurvey.org la 5 iunie 2015.
