Cu ochii înlăcrimaţi, Brie susţine un discurs plin curaj în faţa colegilor ei de clasă, într-un material video care avea să devină viral
Există şanse că dacă citeşti acest articol eşti printre cei 630 000 de oameni care au vizionat un material video remarcabil, realizat de o elevă curajoasă pe nume Brie.
Brie tocmai a absolvit Liceul Lincoln din Manitowoc (Wisconsin, SUA) şi primise, alături de colegii ei de clasă, o temă în care trebuia să susţină un „discurs convingător“.
„[Profesorul] a arătat că discursurile sunt mult mai convingătoare când foloseşti ceva ce preţuieşti pentru a-ţi susţine ideile“, a scris Brie ulterior pe blogul Friendly Atheist. „M-a făcut să mă gândesc despre ceea ce preţuiesc eu în viaţă şi despre lucruri despre care colegii mei de clasă trebuie să ştie.“
Când Brie şi-a prezentat emoţionantul discurs, s-a asigurat ca unul din prietenii ei îl filmează. A vorbit în faţa clasei despre experienţa ei de a creşte într-o familie de Martori ai lui Iehova, inclusiv impactul negativ pe care evitarea l-a avut asupra familiei sale şi muşamalizarea abuzului pe care l-a trăit printre prietenii ei.
Materialul video rezultat a fost încărcat la 22 mai, dar în decurs de câteva zile a devenit cu adevărat viral, strângând câteva sute de mii de vizualizări, ba chiar a atras atenţia respectatului ziar britanic The Independent.
Iată mai jos şi transcrierea în limba română a discursului lui Brie:
Am crescut ca Martoră a lui Iehova. Crescând ca Martoră, am privit lumea diferit faţă de toţi ceilalţi. Eşti învăţat că Iehova este singurul Dumnezeu. Isus este Fiul său. Cei doi sunt două fiinţe distincte. Isus a venit pe pământ pentru a se jertfi astfel încât Dumnezeu să ne poată ierta păcatele. El reprezintă răscumpărarea.
Martorii lui Iehova merg la sala Regatului, nu la biserică. Toţi cei care merg la sala Regatului sunt membri ai unei aşa-numite congregaţii.
Organizaţia este structurată sub formă ierarhică. Cel mai jos se află femeile şi copiii din congregaţie. Femeile nu au nicio autoritate. Ele nu-i pot învăţa pe bărbaţi. Ele nu pot nici măcar să vorbească de pe podium în faţa bărbaţilor aşa cum fac eu acum. Ele nu au voie să conteste vreo decizie luată de un bărbat. Aceasta ar fi calomnie. Pe următorul nivel sunt slujitorii auxiliari. Aceştia au responsabilităţi minore în congregaţie. Sunt responsabili şi de o parte din predare. Bărbaţii care deţin cea mai mare responsabilitate în congregaţie formează corpul de bătrâni. Ei răspund de toţi şi de toate lucrurile din congregaţie. Mai sus îi găsim pe supraveghetorii itineranţi. Ei călătoresc peste tot şi se asigură că bătrânii de congregaţie îşi duc toate sarcinile la îndeplinire. Pe nivelul cel mai de sus este Corpul de Guvernare. Aceşti bărbaţi pretind că reprezintă mijlocul de comunicare dintre noi şi Dumnezeu. Ei sunt cei care stabilesc toate regulile din religie. Toţi membrii Corpului de Guvernare merg la cer.
Toţi membrii religiei trebuie să participe la serviciul de teren. Aceasta este activitatea prin care mergi din uşă în uşă să le vorbeşti oamenilor despre religie. Este singura ocazie când se consideră potrivit să socializezi cu oameni care nu sunt Martori. Persoanele care nu sunt Martori sunt numiţi ca fiind „din lume“. Se spune că aceştia încă nu cunosc adevărul sau decid să ignore mesajul lui Dumnezeu. De aceea, ei pot fi folosiţi de Satan Diavolul pentru a-i ispiti pe Martori să se îndepărteze de adevăr. Aceasta include contactul inutil cu tribunalele, profesorii sau colegii de şcoală.
Martorii lui Iehova cred că sfârşitul este aproape şi că vine Armaghedonul. Armaghedonul reprezintă testul final al omenirii. După Armaghedon, cei fideli vor fi înviaţi şi readuşi la viaţă dintre cei morţi pentru a trăi pe un pământ paradiziac. Toţi cei infideli şi necredincioşi vor eliminaţi. Crescând, am fost învăţată că toţi cei pe care îi ştiam şi nu erau Martori, inclusiv tatăl meu, aveau să fie ucişi la Armaghedon, iar eu urma să trăiesc pentru totdeauna pe pământul paradiziac fără tatăl meu. Acesta era un motiv suplimentar pentru a evita să-mi fac prieteni la şcoală.
Când un membru al religiei comite un păcat grav şi nu se căieşte, acesta este exclus. Când cineva este exclus, membrii religiei nu au voie să vorbească cu el, nici măcar un scurt salut. O persoană poate fi exclusă pentru o gamă largă de păcate de neiertat. Unul dintre ele este calomnia, în speţă când vorbeşti de rău despre religie şi despre membrii ei. Pot fi exclusă pentru însuşi discursul acesta. Se spune că cei care vorbesc de rău despre religie şi despre membrii ei sunt posedaţi de demoni şi că întovărăşirea cu ei este periculoasă.
În această religie, iubirea este condiţionată. Am intervievat trei femei pentru acest discurs. Au dorit să le păstrez anonimatul şi să le schimb numele. Toate aceste femei au fost Martore şi nu au cunoscut toate ororile pe care această religie le-a ţinut ascunse. Împărtăşindu-le experienţele, doresc să vedeţi pericolele care sunt asociate cu faptul de a urma orbeşte o religie, un sistem de convingeri sau o persoană.
Donna stă în Manitowoc (Wisconsin). O cunosc personal de când eram mică. În tinereţea ei, Donna a fost molestată de un bărbat din congregaţia Manitowoc. Nu a spus nimănui, pentru că ştia că nu urma să se ia măsuri. Mai târziu, Donna s-a căsătorit cu un bărbat din organizaţie. Căsnicia lor a durat 14 ani. În toţi aceşti ani, el a abuzat de ea atât emoţional, cât şi fizic. Ea a solicitat de repetate ori ajutorul bătrânilor. De fiecare dată i s-a spus că este vina ei şi că trebuie să fie o soţie mai bună. Ea a ascultat, deşi ştia în inima ei că ei nu aveau dreptate. Într-o seară când soţul ei o tot împingea, Donna a chemat poliţia. Soţul ei a fost arestat în seara aceea. Ulterior, bătrânii au vorbit cu el despre incident, dar nu au verificat dacă Donna şi cei patru copii sunt în regulă. Bătrânii trebuiau să fie familia ei. În momentul acela ea şi-a pierdut tot respectul faţă de organizaţie. A fost abuzată nu doar de soţul ei, ci şi de religia care a dat vina pe ea. Toată familia ei consta din Martori ai lui Iehova. Organizaţia e tot ce cunoştea. Nu voia să-i dezamăgească nici pe ei, nici pe soţul ei, nici pe Iehova în toţi anii aceia. Altfel, ei nu o mai iubeau. În cele din urmă, vedem că organizaţia a dezamăgit-o. Donna a avut suficient curaj să gândească liber. Mi-a spus: „Niciodată să nu laşi ca modul în care ai fost crescută sau ca frica de a-i dezamăgi pe membrii familiei să te ducă la un compromis faţă de ceea ce ştii în inima ta că este drept sau să te lase să rămâi într-o situaţie în care te simţi nesigură şi nerecunoscută“. Ea a divorţat de atunci, însă abuzurile nu s-au încheiat aici. Ea a fost exclusă şi şi-a pierdut toţi prietenii şi toate rudele pe care le cunoscuse toată viaţa ei. Pentru a înrăutăţi şi mai mult lucrurile, copiii ei au fost învăţaţi să nu mai vorbească cu ea, pentru că e rea. Ei au fost izolaţi de către fostul ei soţ şi nu altceva decât această religie. Ei sunt, de asemenea, terifiaţi de ideea de a-şi dezamăgi tatăl şi pe Dumnezeu. O religie e în stare să separe o mamă capabilă şi iubitoare de copiii ei. Pentru o mamă nimic nu poate fi mai devastator decât asta. Ea mi-a spus: „Cea mai bună şansă de a ajunge la ei este să-i asigur că îi iubesc“. Iubirea în cazul membrilor religiei este condiţionată. Donna ştie că iubirea ei necondiţionată faţă de copiii ei va ieşi în evidenţă când vor putea să vadă dincolo de lumea izolată pe care tatăl lor autoritar le permite să o vadă.
Jane are un fiu cu o boală de creier degenerativă. Când Martorii lui Iehova au vizitat-o în urmă cu zece ani, i-au promis că îi vor salva fiul. A căzut instantaneu în plasa religiei. Soţul ei nu a vrut să aibă de a face nimic cu religia. Solicitările religiei erau atât de mari, încât i-au acaparat toată viaţa. Soţul ei a părăsit-o din cauza aceasta. Niciodată nu l-a învinovăţit pentru că plecase. Mama lui Jane era dependentă de droguri. Prin urmare, Jane a crescut cu părinţi adoptivi. Singura familie a lui Jane era congregaţia. Jane trăia din vânzarea poliţelor de asigurare. În urmă cu patru ani, i-a livrat o poliţă de asigurare unui bărbat. Ajungând la casa bărbatului, a fost violată. Ulterior, a sunat-o imediat pe o prietenă din congregaţie să o ducă la spital. Jane mi-a spus: „Principala mea rană pe lângă […] era că aveam urme de mâini pe gât“. El urma să o strângă de gât şi să o omoare dacă nu se lăsa. A depus imediat plângere. După ce a relatat întâmplarea medicilor, bătrânii s-au aşteptat la acelaşi lucru. I-au pus tot felul de întrebări stânjenitoare, care nu ar trebui puse unei victime a unui viol. După ce au interogat-o, au ajuns la concluzia că, pentru că ea s-a pus pe spate pentru a nu fi strânsă de gât, i-a dat permisiunea agresorului de a o viola. Ei nu au încetat acolo cu învinovăţirea ei dezgustătoare, ci au mai spus că ea îi ispitea pe bărbaţi prin vestimentaţia sa şi că avea un serviciu prin intermediul căruia ajungea să fie singură cu bărbaţii. Aceasta, ziceau bătrânii, a deschis calea spre ispită. Bărbaţii erau doar oameni. Bătrânii au dat vina pe ea, iar ea i-a crezut. Ea simţea cu sinceritate că era responsabilă pentru faptul că fusese violată. Jane ar fi putut fi exclusă pentru faptul că a fost violată. Pentru a fi iertată, ea a trebuit să se îmbrace şi mai conservator, a renunţat la locul de muncă şi a retras plângerea împotriva violatorului. Jane a avut nevoie de mai mulţi ani pentru a-şi da seama cât de aiurea a fost ceea ce congregaţia i-a făcut ei. Pe parcursul anilor, Jane a avut o prietenă care a fost lângă ea, când a trecut prin toate aceste greutăţi. Această prietenă a fost lesbiană, una din cele mai rele categorii de oameni din Biblie. Jane mi-a spus: „În capul meu, ea reprezentat lumea şi acolo era iubirea“. Jane este încă în curs de recuperare din acest incident îngrozitor. Ea a dorit să-mi împărtăşească experienţa ei, astfel ca acele întâmplări groaznice să poată să facă un bine. Nu a avea nevoie decât de iubire ca să răzbească şi a găsit-o în lume. Jane ştie diferenţa pe care o face iubirea necondiţionată în vieţile noastre. Mi-a spus: „Cred că cel mai frumos lucru din viaţă este iubirea. Dacă o cauţi, atunci organizaţia aceasta nu este locul în care să o găseşti“.
A treia femeie pe care am intervievat-o este Tricia. Tricia a trăit o viaţă fără iubire. Tatăl ei era răpitor, violator, pedofil, dependent de droguri şi avea şi tentative de crimă la activ. De asemenea, era slujitor auxiliar în congregaţie şi un vestitor exemplar. Mama ei era dependentă de droguri şi şi-a expus copiii multor bărbaţi periculoşi. Toţi membrii familiei Triciei erau Martori ai lui Iehova şi, pe ascuns, erau dependenţi de droguri. De asemenea, făceau timp de mulţi ani contrabandă cu droguri la graniţa cu Mexicul. Atât soţul mamei ei, cât şi bărbatul cu care Tricia s-a căsătorit au abuzat-o. Tricia s-a măritat cu bărbatul acela doar pentru că mama ei i-a spus asta. Ea voia tot timpul să-şi facă mama fericită, dar niciodată nu a putut, iar Tricia ajungea mereu să fie abuzată şi trădată. Tricia era sclavul celor care abuzau de ea, prinsă într-o religie şi o familie din care lipsea iubirea. Tricia a îndurat lucruri de nerostit. Totuşi, ea a putut să rezume perfect pericolul care învăluie această religie, spunându-mi: „Cea mai mare problemă pe care o am cu această religie este că ea le permite oamenilor precum părinţii mei să o folosească drept paravan pentru activităţile lor infracţionale şi pentru modul de viaţă înfiorător pe care îl adoptă. Nu există niciun recurs pentru tot răul pe care l-au făcut în vieţile pe care le-au rănit. Ei cred cu sinceritate că doar rugăciunile pentru iertare îi absolvă de păcate. Le lasă pe victime să-şi culeagă singure cioburile, adesea fără niciun ajutor şi niciun sprijin din partea cuiva. Martorii sunt învăţaţi să nu aibă încredere în «lume», deci nu vei încerca să fii un bun Martor. Nu vei căuta ajutor de la cei care nu sunt Martori. Dacă mergi să ceri ajutor de la capii congregaţiei, adesea se întâmplă să ţi se spună că nu manifeşti spiritul iertării şi nu îl laşi pe Iehova să rezolve lucrurile. Este un sistem stricat care învinuieşte victima şi îi răpeşte toate puterile naturale. Este o religie care predică iubirea şi acceptarea, dar, în realitate, totul este condiţionat. Iubirea şi acceptarea se manifestă doar atâta timp cât membri practică supunerea absolută şi nu contestă nimic, niciodată. Această religie distruge vieţi, distruge familii şi o face într-un mod în mare parte neverificat, întrucât e foarte bună la a-i reduce la tăcere pe cei care o părăsesc“.
Aceste femei sunt unele dintre cele mai puternice persoane cu care am vorbit vreodată. Ele au trăit mai multă cruzime decât pot concepe, totuşi au rămas pline de bunătate şi iubitoare. Ele sunt dovada vie a faptului că nu ai nevoie de religie pentru a fi moral, dar şi a faptului că a fi religios nu te face o persoană morală. După ce am aflat de tot ce organizaţia a ascuns de membrii ei, nu mai vreau să fac parte din ea. Nu e nevoie să spun că mama mea şi eu nu mai suntem Martore ale lui Iehova. Prin urmare, ne-am pierdut toţi prietenii şi toate rudele din organizaţie. Ni s-a spus amândurora că aceasta este singura religie adevărată, la fel cum li s-a spus Donnei, lui Jane şi Triciei. Majoritatea Martorilor cred că organizaţia este singura cale prin care să-ţi salvezi viaţa la Armaghedon şi nu cunosc secretele care se muşamalizează. Să afli toată cruzimea şi corupţia ce se ascunde în această religie ne-a întors lumea pe dos. Toate lucrurile pentru care ne-am dedicat viaţa erau nimic. Nu vrem ca vreunul din voi să treceţi prin stresul şi confuzia de pe urma pierderii tuturor lucrurilor. Iubirea necondiţionată este ceea ce le-a conferit Donnei, lui Jane, Triciei şi mie curajul de a ne împărtăşi experienţele. Este vital să gândiţi pentru voi înşivă ca să nu vă dedicaţi viaţa orbeşte unei cauze periculoase şi îngrozitoare.
Mulţumesc.
Putem fi recunoscători domnului Hansen, profesorul lui Brie, pentru faptul că i-a dat elevei sale o temă care s-a dovedit a fi cu adevărat educaţională nu doar pentru clasă, ci pentru întreaga lume.
Această tânără curajoasă de doar 18 ani a profitat de ocazie pentru a pune la punct organizaţia Watchtower, un agresor sinistru care exportă mizerie la o scară mondială, şi pentru a o demasca şi a o face ruşine în faţa a peste jumătate de milion de oameni.
„Este o religie care predică iubirea şi acceptarea, dar, în realitate, totul este condiţionat“, spune Brie. „Iubirea şi acceptarea se manifestă doar atâta timp cât membri practică supunerea absolută şi nu contestă nimic, niciodată. Această religie distruge vieţi, distruge familii şi o face într-un mod în mare parte neverificat, întrucât e foarte bună la a-i reduce la tăcere pe cei care o părăsesc.“
Probabil că mulţi foşti Martori ca mine vor fi simţit o măsură de invidie în timp ce urmăresc rostirea acestor cuvinte, pur şi simplu pentru că şi noi am fost victime ale Watchtower şi am fi dat orice să întoarcem timpul şi să adoptăm o poziţie atât de plină de curaj ca adolescenţi.
Însă nu mulţi dintre noi — şi nici eu, de altfel — au fost la fel de curajoşi atunci cum este Brie acum. Iar aceasta este o diferenţă crucială.
Nu am suficiente cuvinte să-i mulţumesc lui Brie pentru discursul ei plin de inspiraţie şi pentru faptul că a luat o astfel de poziţie fermă pentru generaţia ei. Brie a făcut la fel cum ar face orice activist bun: a luat durerea pe care au trăit-o ea însăşi şi alţii şi a transformat-o în ceva pozitiv şi productiv folosind-o pentru a trage un semnal de alarmă şi, astfel, de a preveni pe alţii, inclusiv colegii de clasă, să nu ajungă să aibă experienţele pe care le-a avut ea.
Succesul răsunător al materialului video al lui Brie subliniază cât se poate de clar că Watchtower se află într-un joc complet nou. Condiţiile s-au schimbat cu totul.
Nu mai trăim în zilele în care Corpul de Guvernare putea să ascundă informaţiile de cei care le caută cu suficientă tenacitate şi perseverenţă. Ei nu mai pot reprima libertatea de gândire şi nici să-i ţină pe oamenii tineri şi inteligenţi în tăcere şi supunere.
Internetul a schimbat totul. Acum toată lumea poate vorbi. Trebuie doar să-şi ia curajul de a folosi această libertate de exprimare. Este un privilegiu să vezi o tânără curajoasă ca Brie să facă acest lucru şi să culeagă rodul răsunător al vocii sale.
Publicat pe JWsurvey.org la 26 mai 2015.
