Discreţie amăgitoare: Watchtower foloseşte tactici murdare în războiul împotriva „apostaţilor“

Vă prezint în continuare un alt articol-cheie publicat de Cedars pe JWsurvey.org.

Martorilor lui Iehova li se impune să trateze cu teamă şi neîncredere totală orice informaţie de pe Internet care prezintă Societatea Watch Tower într-o manieră critică sau obiectivă. O astfel de paranoia m-a ţinut în laţ ani la rând şi până şi gândul de a mă aventura pe vreun aşa-numit site „apostat“ îmi provoca un nod în stomac.

Abia după ce, prin anul 2011, am prins curaj să mă aşez şi să redactez o listă de nouă „plângeri“ împotriva Societăţii şi a învăţăturilor sale mi s-a aprins un beculeţ. Văzând toate îndoielile şi nesiguranţele dezvăluindu-se una după cealaltă în faţa mea pe o foaie de hârtie, am început să deduc că, după toate probabilităţile, Societatea nu îmi prezenta o imagine completă. Dacă ar fi fost doar o doctrină sau o practică sau două, era altceva. Dar nouă? Într-o religie în care mi-am dedicat viaţa să slujesc alături de organizaţia lui Dumnezeu, condusă de spirit? Ceva nu puşca.

Atunci s-a întâmplat ceva incredibil. Pe deplin conştient mi-am „permis“ să sfidez regulile Societăţii în privinţa site-uri web apostate. Ca o tentativă şi umplut de sentimente de vinovăţie şi anxietate, am început să caut pe site-uri web precum JWfacts.com să văd ce au de zis criticii organizaţiei Watchtower. Evident, mi s-au confirmat cele mai rele temeri. În curând a devenit evident că plângerile mele nu numai că erau justificate, ci, mai mult decât atât, erau doar vârful aisbergului. Îmi era din ce în ce mai clar că am fost minţit toţi aceşti zeci de ani, iar aceste sentimente de tremur şi frică s-au transformat progresiv într-un puternic sentiment de mânie şi trădare.

Măsură surprinzătoare de deschidere şi de transparenţă

Unul din lucrurile care m-au impresionat instantaneu cu privire la informaţiile prezentate pe JWfacts.com era modul în care autorul (Paul Grundy) a cercetat totul şi, cu siguranţă, a făcut pe dracu’-n patru să prezinte dovezi din literatura Societăţii pentru a-şi susţine concluziile.

Asta a contrazis toate aşteptările despre care am fost învăţat cu privire la un site web „apostat“. La urma urmei, apostaţii nu trebuie să fie nişte mincinoşi care caută să tragă continuatori după ei? Atunci de ce ar depune el eforturi să citeze din literatura organizaţiei pentru a-şi susţine raţionamentul dacă tot ce scrie Societatea este adevărat şi indisputabil? Cu siguranţă, fiind un calomniator apostat şi conspirator, Grundy ar trebui să mă conducă departe de publicaţiile Societăţii, nu să mă îndemne să le citesc, nu-i aşa?

Fiind încă destul de sceptic, din cauza îndoctrinării, mă gândeam să verific citatele folosite de Grundy în articolele sale pentru a vedea dacă fuseseră răstălmăcite sau manipulate în vreun fel. Dacă aş fi găsit până şi o virgulă nelalocul ei, aş fi respins întreaga chestie ca fiind doar o escrocherie elaborată. Cu toate acestea, pe bune, când am verificat citatele de pe JWfacts.com am aflat că absolut fiecare dintre ele era reprodus cuvânt cu cuvânt, punct şi virgulă. Paul Grundy nu încerca să-şi camufleze intenţii viclene. El îşi dovedea argumentele şi îşi susţinea raţionamentul folosind propriile publicaţii ale Societăţii.

O tactică diferită

Aici apare un lucru observabil instantaneu, ceva ce scoate în evidenţă contrastul izbitor dintre strategiile celor două facţiuni beligerante: Societatea Watch Tower, la un capăt al câmpului de luptă, iar inamicii ei „apostaţi“, la celălalt capăt.

Pe de o parte, avem Societatea, care te lasă să vezi DOAR informaţia pe care ea a aprobat-o. Pe de altă parte, avem site-uri web precum JWfacts.com (ca să nu vorbim de site-ul acesta), care prezintă AMBELE faţele ale problemei. Ilustraţia de mai jos evidenţiază această disonanţă:

Această ilustraţie ar trebui să tragă imediat un semnal de alarmă oricărui Martor raţional, care se întreabă dacă Societatea este cu adevărat sinceră şi transparentă faţă de el. Aşa-numitele site-uri „apostate“ doresc ca voi să citiţi ambele faţete ale argumentării, însă Societatea vrea să-i ascultaţi doar punctul ei de vedere şi să vă prefaceţi că adversarii ei nu există. Dar aşa trebuie să stea lucrurile? Dacă adevărul este atât de sigur şi direct, nu ar trebui să stea în picioare la orice analiză, oricât de minuţioasă ar fi ea? Oare ce încearcă Societatea să ascundă cu atâta disperare?

Denigrare şi împroşcare cu noroi

Următoarele citate subliniază apetitul pe care îl manifestă Societatea în ultimele decenii când îşi exprimă dispreţul faţă de cei pe care îi numeşte „apostaţi“, ca să vorbim de insistenţa iscusită că Martorii nu trebuie nici măcar să verifice dacă scrierile foştilor credincioşi (sub formă tipărită sau electronică) se bazează sau nu pe adevăr.

„S-a observat că unele persoane au creat situri Web sub pretextul că predică vestea bună. Multe dintre aceste situri sunt sponsorizate de fraţi imprudenţi. Alte situri pot fi sponsorizate de apostaţi care vor să-i ademenească pe cei încrezători (2 Ioan 9–11). În ce priveşte crearea de către fraţi a unor astfel de situri Web, în Ministerul nostru pentru Regat din noiembrie 1997, pagina 3, se spunea: «Nu este nevoie ca vreo persoană să alcătuiască pagini Internet despre Martorii lui Iehova, despre activităţile sau convingerile noastre. Situl nostru oficial [www.watchtower.org] prezintă informaţii exacte pentru cei ce doresc să le afle»“. — km 11/99 pag. 4 par. 18.

„Un supraveghetor de circuit din Franţa a făcut această judicioasă remarcă: «Unii fraţi se lasă înşelaţi fiindcă le lipseşte o cunoştinţă exactă.» De aceea, Proverbe 11:9 declară: «Prin cunoştinţă cei drepţi sînt eliberaţi.» Aceasta înseamnă că nu trebuie să ne aplecăm urechea la apostaţi şi nici să ne interesăm de scrierile lor, ci, mai degrabă, să dobîndim o ‘cunoştinţă exactă a secretului sacru al lui Dumnezeu’ printr-un studiu personal sîrguincios al Bibliei şi al publicaţiilor biblice ale Societăţii. Cine oare, fiind posesor al unei asemenea cunoştinţe exacte, va deveni atît de curios încît să acorde atenţie declaraţiilor afectate ale apostaţilor? Fie ca «nimeni să nu vă înşele cu argumente convingătoare»! (Coloseni 2:2–4). Să respingem ca pe o otravă propaganda religioasă, indiferent din ce sursă ar veni ea! Într-adevăr, dacă Domnul nostru a utilizat «sclavul fidel şi prevăzător» pentru a ne transmite «cuvintele vieţii veşnice», de ce să le căutăm în altă parte? — Ioan 6:68“. — w88 1/10 pag. 18 par. 16.

„Obligaţia de a urî nelegiuirea este valabilă şi în cazul oricărei activităţi desfăşurate de apostaţi. Atitudinea noastră faţă de apostaţi trebuie să fie aceea a lui David, care a declarat: «Să nu urăsc eu, [Iehova, NW], pe cei ce Te urăsc şi să nu-mi fie silă de cei ce se ridică împotriva Ta? Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită, îi privesc ca pe vrăjmaşii mei» (Psalmul 139:21, 22). Apostaţii moderni au făcut front comun cu «omul nelegiuirii» — clerul creştinătăţii (2 Tesaloniceni 2:3). Ca Martori loiali ai lui Iehova, noi nu avem, aşadar, nimic comun cu ei. Fiind imperfectă, inima noastră ar putea tinde cu uşurinţă spre o atitudine critică faţă de fraţii noştri. Ca persoane individuale, cei care aparţin ‘sclavului fidel şi prevăzător’ sînt oameni imperfecţi (Matei 24:45–47, NW). Dar această clasă de persoane este fidelă şi prevăzătoare. Apostaţii fac caz de erorile sau greşelile aparente făcute de fraţii care sînt în frunte. Ca să fim în siguranţă, trebuie să ne ferim de propaganda apostată ca de otravă, ceea ce şi este în realitate. — Romani 16:17, 18.“ — w92 15/7 pag. 12 par. 19.

„Înţeleptul rege Solomon a scris: «Ţine seama de avertismentul: pentru facerea multor cărţi nu există sfârşit, iar a te dedica mult lor este obositor pentru carne» (Eclesiastul 12:12, NW). S-ar mai putea adăuga că citirea multor cărţi editate în prezent nu numai că este obositoare pentru carne, dar, spunând lucrurilor pe nume, este şi periculoasă pentru minte.“ — w00 1/10 pag. 10 par. 9.

„Şi apostaţii vorbesc lucruri deşarte, pretinzându-se mai înţelepţi decât «sclavul fidel şi prevăzător» (Mat. 24:45–47). Însă ei îşi propagă propria înţelepciune, iar cuvintele lor sunt fără valoare, pietre de poticnire pentru cei ce le ascultă.“ — w08 15/4 pag. 6 par. 17.

„Da, noi sîntem convinşi că pentru toţi aceia care îşi continuă cu fidelitate alergarea creştină, adevărul divin este întotdeauna frumos şi aducător de cunoştinţe, chiar într-o măsură cu mult mai mare decît a fost în momentul în care l-au descoperit. Din acest motiv să fim cu toţii absolut decişi să nu ne atingem sub nici un pretext de otrava pe care apostaţii doresc să ne determine să o sorbim. Să-i dăm ascultare lui Iehova cînd ne ordonă cu înţelepciune dar şi cu fermitate să fugim ca de ciumă de acele persoane care urmăresc să ne înşele, să ne rătăcească, să ne abată pe căile morţii. Dacă îl iubim pe Iehova din toată inima noastră, din tot sufletul nostru şi cu toată mintea noastră, iubindu-l pe aproapele nostru ca pe noi înşine, nu va exista niciodată loc înăuntrul nostru pentru apostazie (Matei 22:37–39). Noi nu ‘vom face loc Diavolului’ şi nici măcar nu vom resimţi dorinţa de a ne îndrepta privirile în altă parte. Noi nu ne vom lăsa ‘repede clătinaţi în raţiunea noastră’ de nişte învăţături perfide. — 2 Tesaloniceni 2:1, 2.“ — w87 1/1 pag. 31 par. 18.

„Tema «Să avem grijă să nu fim înşelaţi» a arătat că este înţelept să considerăm că denaturările, semiadevărurile şi neadevărurile crase răspândite de apostaţi sunt o otravă.“ — w03 15/1 pag. 23.

Până şi celui mai înrădăcinat Martori îi va fi greu să citească citatele de mai sus fără să simtă măcar o urmă de ruşine faţă de ura abjectă şi de veninul manifestate de Societate faţă de cei care îndrăznesc să-i contrazică învăţăturile. Prezentându-i în mod fals pe apostaţi ca fiind persoane care, în mod automat, ‘îl urăsc pe Iehova’, Societatea omite intenţionat să recunoască faptul că, pentru a fi un apostat, tot ce trebuie să faci este să gândeşti diferit de organizaţie. După cum s-a discutat într-un articol anterior, nu contează dacă îi iubeşti pe Iehova şi pe Isus. Dacă există chiar şi O SINGURĂ învăţătură a Societăţii cu care să nu fii de acord, eşti, în concepţia ei, un apostat.

Într-un contrast izbitor cu această împroşcare cu noroi, site-uri precum JWfacts.com nu vădesc decât iubire şi respect faţă de cei care aleg să creadă în învăţăturile Martorilor lui Iehova. Următorul citat de pe pagina de pornire a site-ului JWfacts ilustrează toleranţa manifestată pe site.

„Faptul de a fi un Martor al lui Iehova le-a adus foloase multora, întrucât respectarea standardelor creştine privind moralitatea şi iubirea aduce foloase. Nu încercăm să arătăm cu degetul spre nicio persoană individuală, deoarece, în general, Martorii lui Iehova cred cu sinceritate că fac ce este bine şi sunt într-adevăr oameni plăcuţi.“

Următorul e-mail trimis de un vizitator al site-ului arată că informaţiile sunt bazate pe publicaţiile Watch Tower şi nu sunt redactate într-o manieră care să încerce să ascundă sau să prezinte într-o lumină diferită cuvintele Societăţii:

„Scrierea ta este primul material legat de Martorii lui Iehova, pro sau contra, pe care l-am citit de când m-am întors de la Betel. Colecţia ta de lucrări conferă cu adevărat inspiraţie. Aspectul care îmi oferă adevărata garanţie a validităţii este acela că foloseşti informaţiile din publicaţiile Watchtower ca resursă predominantă.“ — E-mailuri de a cititori.

Autorul Paul Grundy le propune cititorilor să-i scrie un e-mail în cazul în care descoperă ceva greşit, pentru ca el să poată repara greşeala:

„Motivul acestui site este să uşureze pe cât se poate procesul prin care cineva să determine dacă Martorii lui Iehova deţin sau nu «adevărul». Am încercat să prezint informaţiile cu acurateţe. Vă rog să-mi scrieţi dacă simţiţi că am scris ceva greşit.“

Din nou, este greu să-ţi imaginezi un contrast şi mai marcant faţă de publicaţiile Societăţii, care îţi interzic să citeşti orice material contradictoriu şi nu îţi permit să indici informaţiile false. Desigur, nimeni nu te opreşte de la a scrie la sediu pentru a atrage atenţia asupra unei inexactităţi, dar când ai văzut ultima oară o retractare sau o scuză tipărită în literatură pe marginea vreunui punct doctrinar?

Este adevărat. următoarea „scuză“ a fost tipărită la pagina 8 a ediţiei din 1 ianuarie 2013 a revistei Turnul de veghe (ediţia pentru public), însă urmăriţi cu atenţie exprimarea.

„S-AU ÎNŞELAT MARTORII LUI IEHOVA CU PRIVIRE LA DATA VENIRII SFÂRŞITULUI?

Martorii lui Iehova au avut unele aşteptări greşite cu privire la data venirii sfârşitului. La fel ca discipolii lui Isus din secolul I, noi am crezut uneori că unele profeţii se vor împlini la o anumită dată, însă aceasta nu a corespuns cu orarul lui Dumnezeu (Luca 19:11; Faptele 1:6; 2 Tesaloniceni 2:1, 2). Noi împărtăşim punctul de vedere al lui Alexander Macmillan, un Martor cu multă experienţă, care a spus: «Am învăţat că trebuie să ne recunoaştem greşelile şi să continuăm să cercetăm Cuvântul lui Dumnezeu pentru mai multă lumină spirituală».

Atunci de ce continuăm să spunem că sfârşitul este aproape? Deoarece privim cu toată seriozitatea cuvintele lui Isus: «Fiţi atenţi, rămâneţi treji». În schimb, dacă Isus ne-ar găsi «dormind», n-am primi favoarea sa (Marcu 13:33, 36). De ce?

Să dăm un exemplu: Un străjer aflat într-un foişor de foc observă la orizont ceva ce i se pare a fi o dâră de fum şi dă alarma, care, în cele din urmă, se dovedeşte a fi o alarmă falsă. Cu altă ocazie însă, vigilenţa lui ar putea salva multe vieţi.

În mod asemănător, şi noi am avut unele aşteptări greşite cu privire la venirea sfârşitului. Dar noi suntem mai preocupaţi să ascultăm de Isus şi să salvăm vieţi decât să evităm criticile. Porunca lui Isus de ‘a depune mărturie temeinic’ ne obligă să-i avertizăm pe oameni cu privire la venirea sfârşitului (Faptele 10:42).

Noi considerăm că mai important decât să ne concentrăm asupra datei la care va veni sfârşitul este să avem încredere că acesta va veni şi să acţionăm în consecinţă. Noi privim cu toată seriozitatea cuvintele din Habacuc 2:3: «Chiar dacă [sfârşitul] ar zăbovi [în comparaţie cu aşteptările tale], continuă [să-l] aştepţi, căci se va împlini negreşit. Nu va întârzia»“.

Veţi observa următoarele:

1. Nicăieri în citatul de mai sus nu există de fapt o scuză din partea Societăţii, ea doar recunoaşte existenţa unor „aşteptări greşite“.
2. Nu se încearcă răscumpărarea consecinţelor interpretărilor doctrinare greşite (fraţii şi-au vândut casele şi şi-au părăsit locurile de muncă înainte de 1975; aţii au fost excluşi şi evitaţi pentru că nu au acceptat interpretările înguste ale Societăţii cu privire la profeţii).
3. Nu se oferă garanţia că organizaţia va înceta să mai facă aceleaşi greşeli publicând interpretări greşite suplimentare. În schimb, se justifică spunând că sunt ‘mai preocupaţi să asculte de Isus şi să salveze vieţi decât să evite criticile’. Desigur, aceasta poate fi mantra ORICĂREI confesiuni creştine. Exactitatea şi adevărul par să nu mai fie indispensabile atâta timp cât, în optica bisericii tale, ‘asculţi de Isus’.

„Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra“

Cuvintele de mai sus (Ioan 8:7, Cornilescu, 1921), atribuite lui Isus (dar care nu sunt prezente în toate Bibliile) rezumă perfect ipocrizia curată de care dai dovadă când, imperfect fiind, îi critici pe alţii. Această vorbă este deosebit de valabilă când analizăm criticile nemiloase îndreptate de Societate împotriva Internetului şi a obiectivităţii informaţiilor online. Iată trei exemple în acest sens:

„Nu există limite sau restricţii în ce priveşte felul informaţiilor care sunt păstrate pe Internet şi care sunt accesibile pentru utilizatori“. — km 11/99 pag. 4 par. 16.

„Să nu fim creduli, asemenea Evei. Să fim rezervaţi şi circumspecţi în ce priveşte informaţiile de pe internet. Înainte de a le da crezare, să ne întrebăm: 1) Cine a postat acest material? Are autoritate în domeniu? 2) De ce a fost postat materialul respectiv? Care sunt intenţiile autorului? Ar putea avea prejudecăţi? 3) Din ce surse a luat informaţiile? Pot fi ele verificate? 4) Sunt informaţiile de actualitate?“ — w11 15/8 pag. 4.

„Departamentul de redactare ‘cercetează cu atenţie toate lucrurile’. Dar unde pot fi găsite informaţii demne de încredere? Deşi internetul oferă o cantitate uriaşă de informaţii uşor accesibile, fraţii care fac cercetări nu consultă bloguri sau site-uri slab documentate, scrise de persoane anonime sau fără pregătire de specialitate. De exemplu, enciclopedia on-line Wikipedia atrage atenţia că unele articole postate pe propriul site «conţin numeroase informaţii eronate, subiecte abordate într-o manieră neacademică sau modificări făcute cu rea voinţă», adăugând că «utilizatorii trebuie să fie precauţi». Din acest motiv, Departamentul de redactare consultă lucrări de referinţă care se bucură de o largă recunoaştere, articole scrise de autori consacraţi şi cărţi apărute la edituri prestigioase.“ — yb11 pag. 9, 10.

Este ciudat că Societatea critică articolele de pe Internet ca fiind părtinitoare şi fără „limite sau restricţii“ în ce priveşte verificarea exactităţii în timp ce înşişi redactorii Watchtower sunt extrem de părtinitori când e să slăvească organizaţia şi să nu permită nimănui să le pună afirmaţiile la îndoială — chiar dacă ele se dovedesc ulterior a fi false.

De asemenea, în citatul de mai sus din Anuar se denigrează Wikipedia pentru faptul că foloseşte trimiteri la pagini „scrise de persoane anonime sau fără pregătire de specialitate“. Evident, oricine familiarlizat cu publicaţiile Watchtower ştie că redactorii materialelor care dezbat teme doctrinare nu sunt niciodată identificaţi nominal şi nici nu ni se oferă vreo asigurare în privinţa acreditărilor sau a pregătirii academice. Trebuie pur şi simplu să „avem încredere că ei ştiu ce spun. După cât se pare, există o regulă pentru Internet şi altă regulă pentru Watchtower.

Într-adevăr, citind fragmentele de mai sus, aveţi o scuză presupuând că tot ce scrie Societatea reflectă cu exactitate adevărul. Totuşi, după cum am arătat într-un articol precedent, există numeroase exemple ale falsităţii şi ale amăgirii intenţionate pe site-ul oficial al Societăţii, la secţiunea „Întrebări frecvente“ pe JW.org.

• Ca răspuns la întrebarea „Credeţi că voi sunteţi singurii care veţi fi salvaţi?“ redactorul îşi începe răspunsul cu „Nu“, iar apoi începe să-i identifice pe supravieţuitorii Armaghedonului ca fiind (pe lângă Martori): 1) cei care au trăit în trecut înainte să existe Martorii lui Iehova şi 2) cei care vor deveni Martori ai lui Iehova în viitor. În cele din urmă, explicaţia se încheie cu un raţionament vag de tipul „nu e treaba noastră să judecăm“, dar mesajul de ansamblu este clar: dacă vrei să fii cruţat de anihilarea la Armaghedon, ar fi bine să devii Martor.
• Ca răspuns la întrebarea „Sunteţi toleranţi cu alte religii?“ redactorul răspunde: „Noi urmăm îndemnul Bibliei de ‘a arăta respect faţă de toţi oamenii’, indiferent de convingerile lor religioase“ şi adaugă: „Noi manifestăm o atitudine tolerantă faţă de alţii şi apreciem mult când suntem trataţi la fel“. Acest răspuns ignoră practica Societăţii de a-i eticheta pe foştii credincioşi drept ‘suferind de o boală spirituală gravă’, sau de o manie (w11 15/7 pag. 16; compară cu 1 Timotei 6:4, unde ediţia în limba engleză foloseşte expresia „bolnavi mintal“) şi convingerile lor ca pe o „cangrenă“ (w13 15/4 pag. 11). De asemenea, uită cu uşurinţă denigrarea Bisericii Catolice ca parte a ‘prostituatei’ Babilonul cel Mare, „care a comis multă fornicaţie“ ori de sugestia că politica celibatului în acea religie a dus la faptul că „în prezent destul de mulţi [preoţi catolici] au SIDA“ (re cap. 38 pag. 272 par. 3). Dacă ai fi catolic şi ai citi cartea Apogeul Apocalipsului din scoarţă-n scoarţă, ai ajunge la concluzia că Martorii lui Iehova sunt toleranţi cu convingerile tale?
• Ca răspuns la întrebarea „Îi evitaţi pe foştii membri ai religiei voastre?“ redactorul evită dinadins să ofere un răspuns direct şi sare la descriere acelor câteva cazuri fericite când un fost Martor nu este evitat de către rudele sale. Răspunsul este un exemplu perfect de amăgire prin omisiune, pentru că nu recunoaşte faptul că cei care părăsesc organizaţia sunt cu regularitate evitaţi de către rude, indiferent dacă au încălcat sau nu „normele Bibliei“. Mai mult, un articol recent din Turnul de veghe dă următorul îndemn: „Nu căuta scuze pentru a păstra legătura, de exemplu, prin e-mail, cu un membru al familiei care a fost exclus“ (w13 15/1 pag. 16). Răspunsul la această întrebare frecventă ar trebui să fie un „Da“ sincer şi direct, dar nu este. De ce? Pentru că redactorii sunt părtinitori şi nu vor să păteze imaginea religiei lor.

Poate vă va suprinde să aflaţi că JW.org nu este singura sursă de informaţii inexacte publicate de Societate. Pe pagina sa, Paul Grundy a întocmit un articol în care cataloghează numeroase ocazii de-a lungul istoriei sale în care Societatea a fost prinsă cu mâţa-n sac în timp ce scotea citate din context, minţea cu privire la învăţăturile anterioare, ba chiar plagia alte publicaţii. Dacă eşti un Martor al lui Iehova şi încă ai impresia că Societatea e deasupra unor trucuri murdare, te încurajez să vizitezi articolul şi să verifici singur informaţiile. Pregăteşte-te să fii uimit!

Îşi ascunde propriile scrieri

Pare surprinzător, însă nu doar cărţiile şi site-urile web publicate de terţi reprezintă materiale pe care Societatea îi descurajează pe membrii obişnuiţi să le citească ori cu privire la care le limitează acestora accesul. Din diferite motive, vestitorii de rând sunt în imposibilitatea citirii unora din publicaţiile care au ieşit de pe maşinile de tipar ale Societăţii de-a lungul deceniilor. Cel puţin uneia dintre ele i se conferă un rol în împlinirea profeţiei. Pot să dau trei exemple.

Într-un articol anterior am prezentat cartea Taina împlinită, publicată pentru prima dată în 1917. V-aţi aştepta ca o carte care conţine „hrană spirituală“ inspectată şi aprobată personal de Cristos în 1919 să fie pusă în circulaţie largă printre Martorii de astăzi, pentru ca ei să poată vedea singuri ce i-a făcut pe Studenţii în Biblie atât de unici în acea perioadă crucială de inspecţie. Totuşi, deşi se pare că poţi să dai de un exemplar al cărţii (fie descărcând-o de aici sau cheltuind între 50 şi 200 de dolari pe Amazon pentru un exemplar tipărit — în limba engleză, întrucât eventualele exemplare în limba română sunt foarte rare; nici nu ştiu sigur a existat sau a supravieţuit vreo traducere în limba română după originalul din 1917), Societatea nu mai tipăreşte cartea. De ce? Îi este ruşine profundă de declaraţii vădit aberante cuprinse în paginile sale, printre care:

• Charles Taze Russell a fost „al şaptelea înger“ menţionat în cartea biblică Revelaţia.
• Iehova l-a separat pe Russell de soţia lui, Maria, şi a făcut-o moartă în ochii lui.
• Russell vorbeşte de dincolo de mormânt prin paginile cărţii Taina împlinită.
• Distanţa precisă dintre locul unde a fost redactată Taina împlinită şi locul unde a fost tipărită poartă o semnificaţie profetică.

Cu cât te afunzi mai mult în paginile acestei cărţi bizare, care, cu atâta claritate, se dovedeşte a fi produsul imaginaţiei hiperactive a doi dintre continuatorii lui Russell, cu atât îţi dai seama mai mult de ce Societăţii nici prin vis nu i-ar trece vreodată să o pună la dispoziţia vestitorilor de astăzi să o citească. Dacă ar tipări-o şi ar distribui-o, Martorii raţionali ar face imediat legătura şi ar ajunge la concluzia orbitor de evidentă că, până la urmă, Cristos nu a ales această organizaţie în 1919.

Aşadar, Societatea a făcut ceva foarte viclean. Şi-a emis de repetate ori o recomandare proprie, într-o lumină pozitivă, a cărţii Taina împlinită, atribundu-i chiar şi un rol în împlinirea profeţiei biblice. Astfel, vestitorii care n-au citit niciodată cartea o pot respecta ca fiind o colecţie de „comentarii pline de forţă bazate pe cărţile Revelaţia şi Ezechiel“ (re pag. 165), distribuţia căreia a fost aprobată de Cristos însuşi, ba chiar prezisă în Scripturi! (re pag. 208, chenarul).

În mod ironic, până şi cartea Apogeul Apocalipsului, care laudă cu atâta tam-tam predecesoarea sa, cartea Taina împlinită, a fost obiectul cenzurii Societăţii într-o oarecare măsură. Mulţi dintre voi vă amintiţi că în 2006 cartea a suferit numeroase „ajustări“, a căror listă a fost publicată în ediţia din septembrie din acel an a Serviciului pentru Regat (În limba română, cartea a fost retradusă de la zero, iar termenul „apogeu“ din titlu a fost înlocuit cu „deznodământ“; lista cu schimbările nu a apărut în limba română). Multora li s-a părut straniu că o carte publicată în 1988 (respectiv în 1991 în limba română) şi concepută pentru a avea ultimul cuvânt cu privire la viitorul mare necaz avea nevoie de o revizuire din cauza faptului că anumite evenimente de ordin escatologic nu s-au dovedit atât de „iminente“ pe cât anticipaseră redactorii.

Oricum, mulţi vestitori vor fi în neştiinţă de cauză privind faptul că Societatea a mers până acolo încât a emis un document care îi instruia pe bătrâni să elimine versiunile vechi ale cărţii aflate în stocul standului de literatură. Se naşte aşadar întrebarea: cum poate o carte considerată drept „hrană la timpul potrivit“ la momentul scrierii sale să cadă de la har atât de repede încât (fără eventualele revizii) să fie necesară distrugerea sa doar 18 ani mai târziu?

Din nou, avem de-a face cu o carte recomandată cândva de către Societate şi tipărite în tipografiile proprii care acum nu se mai tipăreşte în forma sa iniţială şi pe care vestitorii obişnuiţi ar trebui în cazul ideal să o respingă. Se pare că „lumina nouă“ de la Watchtower are un termen de valabilitate. Martorii îndoctrinaţi ar spune că aceasta este doar o dovadă a faptului că „lumina străluceşte mai tare“, dar o analiză mai obiectivă ar dovedi că Societatea inventează lucrurile din mers şi că ea produce noi interpretări ale profeţiilor odată ce devine clar că cele vechi nu s-au împlinit.

În final, există cea mai secretă dintre toate cărţile Societăţii: manualul bătrânilor, „Păstoriţi turma lui Dumnezeu“ (1 Petru 5:2). Această carte este atât de secretă, încât publicarea ei în 2010 a fost însoţită de o scrisoare adresată tuturor bătrânilor, care spune printre altele:

„Am vrea să acordaţi atenţie faptului de a păstra aceste manuale noi la loc sigur atât înainte de a fi distribuite, cât şi după aceea. Deci manualele nu trebuie ţinute pe birouri sau în alte locuri, unde să fie la îndemâna membrilor de familie sau a altor persoane. Informaţiile din manual trebuie folosite numai de bătrâni, astfel că alte persoane nu trebuie să aibă nicio posibilitate de a le citi.“ — Scrisoare către toate corpurile de bătrâni, 23 august 2010.

Majoritatea Martorilor obişnuiţi sunt condiţionaţi cu timpul să creadă că este perfect normal şi potrivit ca păstorii lor spirituali să poarte cu ei un manual de reguli pe care sunt în mod expres interzişi să o citească. Nimeni nu se opreşte să analizeze pentru o clipă că, în Israelul antic, sutele de legi care guvernau până la cele mai mici detalii viaţa cotidiană nu erau ascunse din faţa israeliţilor de rând, ci erau citite cu voce tare în auzul tuturor (Iosua 8:34; Neemia 9:3). Chiar şi în timpurile creştine, nu există consemnărui privind îndrumări secrete pe care să le fi avut bătrânii sau apostolii şi care să fi fost păstrate departe de alţii. Orice informaţii privind coordonarea chestiunilor judiciare erau disponibile tuturor.

Pe scurt, nu există nicio justificare biblică pentru existenţa NICIUNUI manual secret al bătrânilor, deşi tocmai cu aceasta ne-am obişnuit să avem în organizaţia noastră. De ce? La fel ca în cazul cărţii Taina împlinită, există lucruri în carte care sunt pur şi simplu prea stânjenitoare (sau chiar incriminatoare) pentru ca un Martor obişnuit sau o persoană. Un exemplu de notorietate este următorul (ks10 pag. 73 par. 39):

Mulţi părinţi Martori care nu sunt familiarizaţi cu politica organizaţiei ar fi terifiaţi să se gândească la faptul că, dacă un frate colaborator le molestează copilul şi neagă acest lucru, bătrânii pur şi simplu „vor lăsa cazul în mâinile lui Iehova“. Aşadar este de înţeles că, dacă e atât de greţoasă informaţia, Societatea va dori să muşamalizeze şi să ascundă lucrurile din faţa vestitorilor de rând. Sunt pur şi simplu prea dăunătoare.

Manualele bătrânilor nu sunt singurele surse de informaţii pe care Societate le ţine sub confidenţialitate strictă. Cei care urmăresc acest site web îşi vor aduce de recenta încercare reuşită a Societăţii de a închide JWsurvey timp de 24 de ore. De ce? Pentru că am publicat o scrisoare adresată corpurilor de bătrâni (datată 1 octombrie 2012) care oferea detalii privind unele dintre elemente şocante ale procedurilor Societăţii privitoare la cazurilor de abuz asupra copiilor.

Acest incident a constituit un exemplu cutremurător al încercărilor disperate pe care le fac site-urile web aşa-zis „apostate“ pentru a face ca informaţiile credibile să ajungă în mâinile Martorilor raţionali, în timp ce Societatea încearcă cu orice mijloace să le împiedice accesul. Din nou, întrebaţi-vă: nu e suspicioasă chestia asta? Dacă acesta este adevărul, de ce e organizaţia atât de iscusită în a-l ascunde de voi?

Când începeţi să priviţi spre alte organizaţii religioase pe care mulţi le consideră „secte“ veţi observaţi aceeaşi tendinţă de a fi secretoşi şi amăgitori. De pildă, asemănător cu nebunia din paginile cărţii Taina împlinită, Biserica Scientologiei are şi ea propriile scrieri jenante de la începutul istoriei sale, pe care încearcă să le măture sub covor, ascunse în siguranţă de privirile publicului.

Cei care progresează în această religie la „nivelul OT 3“ obţin accesul la anumite scrieri ale fondatorului L. Ron Hubbard, în care cică se dezvăluie adevărata origine a speciei umane. Descoperirea şocantă de care au parte scientologii de la acest nivel este că, în urmă cu 75 de milioane de ani, corpurile unor extratereştri congelaţi au fost aruncate în vulcani din Hawaii, în urma căruia sufletele au evadat numai ca să fie prinse în capcană, să sufere spălarea creierului şi, în cele din urmă, să plece să cutreiere planeta şi să se ataşeze de primii oameni.

Această învăţătură este vădit absurdă şi a fost ţinută drept secret bine păzit mulţi ani până când a fost deconspirată în cadrul unui proces în anii 1980 şi a fost întâmpinată cu o ridiculizare generală care a tot continuat de atunci (de notorietate este un episod al serialului South Park din 2005 în acest sens). De când s-a scurs acest secret, scientologia a depus toate eforturile să păstreze această învăţătură departe de lumina reflectoarelor. Un reprezentant de seamă al cultului chiar a negat-o public în faţa camerei când a fost întrebat într-un interviu televizat.

Ideea în relatarea de mai sus este să arăt că amăgirea nu este deloc ceva neobişnuit în organizaţiile religioase cu un nivel ridicat al controlului, sau în „secte“. Ei obişnuiesc să ofere informaţiile sensibile doar în regim „trebuie să ştii“ şi muşamalizând detaliile jenante sau potenţial incriminatoare pentru a păstra majoritatea adepţilor lor în ignoranţă totală.

Potrivit Bibliei, în congregaţia creştină din primul secol NU a existat acest comportament. Apostolii s-au asigurat că „TOATĂ Scriptura“ este disponibilă congregaţiilor, pentru ca scrierile lor să-i poată face pe creştini ‘pe deplin competenţi, complet pregătiţi pentru orice lucrare bună’ (2 Timotei 3:16, 17). Nu exista noţiunea de „lumină veche“, sau învăţături care nu mai erau de actualitate şi care să trebuiască să fie înlăturate. Cu siguranţă nu au existat documente secrete sau manuale de reguli care să circule doar printre bătrâni.

Din nou, într-un contrast complet, majoritatea site-urilor web care analizează organizaţia cu un ochi critic vor să vedeţi TOATĂ informaţia disponibillă pentru ca voi să ajungeţi la decizie în cunonştinţă de cauză privind convingerile voastre. Despre Societate nu se poate spune aşa ceva cu adevărat.

O organizaţie care luptă murdar

Pe scurt, nimeni nu ar trebui să presupună că cei care îndrăznesc să se ridice împotriva Societăţii Watch Tower se luptă cu ei la acelaşi nivel. Avem aici o organizaţie care, după nevoi, se va folosi oricând de limbaj plin de ură împotriva adversarilor săi ‘otrăviţi’ şi ‘bolnavi mintal’ şi a acuzaţiilor lor cu efect de „cangrenă“, îndemnându-i pe Martorii loiali să ‘le fie silă’, sau să fie dezgustaţi, de asemenea persoane (w93 11/1 pag. 19 par. 15; Psalmul 139:21).

De asemenea, Societatea va face orice pentru a preveni accesul adepţilor săi la informaţiile sensibile, recurgând, dacă se simte suficient de aţâţată, până la ameninţarea acestui site cu judecata sau la trimiterea de notificări către YouTube privind încălcarea dreptului de autor. Martorii raţionali au dreptul să se întrebe de ce are nevoie organizaţia să păstreze confidenţiale anumite informaţii dacă într-adevăr urmează modelul din secolul întâi.

Apoi există stigmatizarea Internetului şi teama aceea abjectă inoculată în inima Martorilor privitor la vizualizarea informaţiilor care poate părea critică la adresa organizaţiei. Întrucât m-am trezit abia recent, îmi aduc aminte cât de înspăimântător a fost să vizitez prima oara un site neaprobat. Este şocant să te gândeşti că Societatea exercită atât de mult control asupra minţilor oamenilor, dar noi ştim de ce e aşa. Dacă deţii controlul sursei de informare, poţi controla persoana.

Având în vedere cele de mai sus, îmi aduc aminte de o scenă spre sfârşitul filmului Gladiatorul. Personajul lui Russell Crowe, Maximus, este capturat de duşmanul său, maleficul împărat Commodus (interpretat de Joaquin Phoenix). Cele două personaje urmează să se înfrunte într-un duel final în arenă, pe viaţă şi pe moarte. În mod normal, Maximus nu ar trebui să aibă probleme în câştigarea luptei, însă Commodus are alte planuri.

Maximus este legat în lanţuri şi e departe de privirile publicului când Commodus se apropie de el şi îl înjunghie în coastă. Apoi ordonă acoperirea rănii astfel ca nimeni să nu vadă că el se luptă cu un adversar rănit.

În mintea mea această scenă încapsulează lupta dintre aşa-numiţii „apostaţi“ şi Societatea Watch Tower. Ne luptăm cu adversari care nu au nici cea mai mică decenţă şi pe care niciun obstacol nu-i poate opri de la victorie, indiferent că trebuie să recurgă la minciuni, insulte răutăcioase şi ascunderea informaţiei de la propriul popor.

Indiferent de acest aspect, personal cred că este aproape inevitabil că, în final, „adevărul“ adevărat va fi cel care va triumfa. Este mereu mai uşor să porţi un război al informaţiei când ai faptele de partea ta. Poate dura câţiva ani, chiar zeci de ani pentru cei ca mine sau ca Paul Grundy, care luptăm cu o „coastă rănită“, ca să spunem aşa. Totuşi, încele din urmă, minciunile şi semiadevărurile vor ajunge Societatea din urmă, iar aceasta va fi obligată să-şi recunoască înfrângerea. Între timp, ea poate să ne arunce câte insulte vrea. Nu contează; ele doar ne fac mai puternici împotriva lor. Pentru a cita dintr-un alt erou de ficţiune cinematografică, „ei nu ne vor lua niciodată libertatea!“