„Sclavul fidel” și argumentarea circulară

Dacă un Martor al lui Iehova are îndoieli privitor la organizație, el este îndemnat să consulte literatura publicată de sclavul fidel (Societatea Watchtower) pentru a găsi răspunsuri. Dar din punct de vedere logic această situație este ca și cum ar fi întrebat suspectul dacă spune adevărul. Îndoielile privesc adesea însăși baza pentru autoritatea sclavului. Simpla trimitere a cuiva la literatura scrisă de același sclav nu înseamnă ieșire din cercul vicios al îndoielii și în sine este un fals logic.

Așadar, nu avem nici un motiv să devenim exagerat de îngrijorați, sau chiar tulburați, dacă anumite lucruri nu sunt explicate în mod amănunțit, ci putem fi siguri că, dacă îl așteptăm cu răbdare pe Iehova, el ne va furniza prin intermediul sclavului fidel ceea ce este necesar “la timpul potrivit”. – Turnul de veghe, 1 octombrie 1999, p. 5

Așadar, avem vreun motiv să fim nerăbdători? Avem îndoieli cu privire la faptul că a fost numit un “sclav fidel și prevăzător” să dea poporului lui Iehova “hrana la timpul potrivit”? (Matei 24:45-47) De ce să ne privăm singuri de bucuria divină pentru motivul că nu toate lucrurile sunt înțelese pe deplin? Să nu uităm: Iehova stabilește momentul și modul în care să reveleze “lucrurile sale confidențiale” – Amos 3:7. – Turnul de veghe, 1 septembrie 2000, p. 13:

Dacă răspunsul găsit în literatură nu este satisfăcător, respectivul este îndemnat „să-l aștepte pe Iehova”. Aceste cuvinte presupun că Iehova lucrează și dă răspunsuri prin sclav. Dar îndoiala vizează chiar această presupunere. Este ca și cum un suspect ar fi întrebat când a comis delictul, în loc să fie întrebat mai întâi dacă l-a comis. Autoritatea sclavului trebuie bazată pe dovezi care să vină din afara spuselor lui.

Acest articol a fost recuperat de pe site-ul martorii.ro

Publicat în doctrină, practici | Etichete , , | 1 comentariu

Două feluri de vorbire despre ură

după Norman Hovland

Uneori inconsistențele și contradicțiile din literatura Watchtower par aproape incredibile. Standardele duble ale scriitorilor Watchtower par să nu aibă limite.

Una dintre explicații pentru această stare de fapt este că unele dintre articolele Watchtower au de-a face cu felul în care Martorii lui Iehova doresc să fie percepuți și tratați de societate în general, iar articolele de la polul opus au de-a face cu felul în care Martorii „loiali” ar trebui să-i privească pe dușmanii lor și pe cei din afară. Să analizăm câteva exemple ale acestei tradiții în inconsecvență.

Numărul din 15 iunie 1995 al Turnului de veghe punea întrebarea: „Se va sfârși vreodată ura?” Printre altele revista făcea această afirmație:

„Tradiția orală a iudeilor susținea că este corect să ‘îți urăști dușmanul’. Însă Isus a spus că trebuie să ne iubim și dușmanul, nu numai prietenul. Acest lucru este dificil, dar nu imposibil” (p. 5).

Dacă examinăm literatura Watchtower găsim că această „tradiție orală” iudaică este încă vie și activă, cu diferența că la societatea Wachtower este o tradiție… scrisă. Iudeii din timpul lui Isus aveau un obiect preferat de ură – samaritenii. Martorii lui Iehova au obiecte similare de ură – „creștinătatea” și „apostații”.
Continuarea

Publicat în doctrină, practici | Etichete , , , , , | Lasă un comentariu

Biserici abuzive

de Pat Zukeran

Tuturora ne sunt cunoscute cultele tradiționale[...]. Există însă alte grupări cu caracteristici cultice care nu corespund ca profil cultelor tradiționale. Numite uneori “biserici abuzive” sau chiar “culte bazate pe Biblie”, ele par la prima vedere a fi ortodoxe în aspectele doctrinare. Ceea ce distinge însă aceste grupări sau biserici de creștinismul autentic ortodox sunt metodologia abuzivă și filozofia cultică de slujire religioasă.

În cartea sa, Biserici care abuzează, Dr. Ronald Enroth examinează cu îngrijorare câteva dintre aceste biserici răspândite în Statele Unite. El dezvăluie metodele cultice de care uzează aceste grupări și evidențiază câteva semne distinctive ale bisericilor abuzive. La acest punct voi prezenta pe scurt fiecare din aceste caracteristici și câteva reperate de mine. Mai târziu voi discuta toate aceste caracteristici pe larg.

Prima: bisericile abuzive au un stil de conducere orientat spre controlul individului.
A doua: liderii acestor biserici folosesc deseori manipularea pentru a obține supunerea completă din partea membrilor.
A treia: este prezent un stil de viață rigid, reglementat, implicând numeroase cerințe și precizări detaliate pentru viața de zi cu zi.
A patra: bisericile tind să-și schimbe frecvent numele, îndeosebi atunci când se fac dezvăluiri în mass-media.
A cincia: denunțarea altor biserici este obișnuită, pentru ca se consideră superioare tuturor celorlalte biserici.
A șasea: aceste biserici au un complex de persecuție și se văd pe ele ca fiind persecutate de lume, de presă și de celelalte biserici creștine.
A șaptea: bisericile abuzive își fixează ca țintă adulții tineri cu vârsta între 18 și 25 de ani.
Al optulea, și cel din urmă semn al bisericilor abuzive este marea dificultate pe care o au membrii să iasă afară sau să părăsească aceste biserici, un proces marcat adesea de probleme sociale, psihice și emoționale.
Continuarea

Publicat în practici | Etichete , , , , | 10 comentarii

Este plecarea cu adevărat singura opțiune?

Să vedem lucrurile în perspectiva corectă

Dar cel care va fi perseverat până la sfârșit, acela va fi salvat
- Matei 24:13

Când te gândești la perseverență ce imagine îți vine în minte? Îți imaginezi un alergător, cu corpul lucind de transpirație, cu respirația întretăiată, cu fiecare mușchi luptându-se cu oboseala și cu ochii ațintiți neabătut spre linia de sosire?

Te gândești la copilul forțat să petreacă lunile de iarnă într-un lagăr de concentrare, îmbrăcat sumar, nehrănit, cu corpul slăbit de condițiile inumane și teroarea celorlalți deținuți? Sau la familia africană nevoită să străbată zilnic kilometri și kilometri până la prima sursă de apă sau hrană, cu copii prea slabi să meargă pe jos, mama ținându-și muribunzii în brațe? Oricare ar fi imaginea perseverenței care îți vine în minte, rareori ți s-ar întâmpla s-o asociezi cu rămânerea într-o congregație sau organizație, nu-i așa? Dar aceasta este exact lucrul cu care se confruntă unii în aceste zile, contrar cu ceea ce s-ar aștepta în mijlocul fraților de credință.

Continuarea

Publicat în general | Etichete , , | 1 comentariu

Învăţătura despre „această generaţie“ se schimbă pentru a 6-a oară (Actualizat)

Aţi auzit vreodată despre „biruitorii“ un cuvânt strâns legat de mişcarea Studenţii în Biblie a lui Russell? În religia lui Russell era un alt nume sau expresie dată celor unși, miresei lui Cristos, aleșilor, clasei lui Elisei, fiilor lui Dumnezeu, turmei mici, etc.

În prezent, conform ultimului Turn de veghe, „acestă generație” înseamnă „că cei unși care aveau să fie de față când semnul începea să se împlinească (în 1914) urmau să fie contemporani o anumită perioadă din viața lor cu cei unși care aveau să vadă începutul marelui necaz.” (Turnul de Veghe 15 Aprilie 2010)
Continuarea

Publicat în doctrină, ştiri | Etichete , , , , | Lasă un comentariu

Lansare forum! (Actualizat)

Îmi face plăcerea să vă anunț că de astăzi puteți discuta liber pe forumul atașat site-ului!

Din motive de siguranță adresele de e-mail folosite la înregistrare nu vor fi vizibile celorlalți membri ai forumului sau oaspeților. Totuși puteți comunica cu ceilalți membri de pe forum folosind mesaje personale.

Utilizatori sunt grupați în funcție de numărul de posturi astfel:

Toți utilizatori, așadar, la înregistrare sunt ‘Persoane interesate’.
Continuarea

Publicat în ştiri | Etichete , , | 10 comentarii

Hainele noi ale împăratului

Plecarea de la WTS o criză? Cred că depinde de timp. Familia și „prietenii” mei și-au redus treptat legăturile cu mine, unii fiind chiar neobișnuit de cruzi și răutăcioși. Am încercat să-i iert, dar cruzimea lor s-a repetat. Timp de peste treizeci de ani n-am văzut cuvintele WTS acoperite de fapte. Și dacă zici ceva, devii asemenea băiatului din Hainele noi ale împăratului sau asemenea celorlalți din această poveste.

Hainele noi ale împăratului

de Hans Christian Anderson

Cândva demult trăia un împărat înfumurat a cărui singură grijă în viață era să se îmbrace în haine elegante. Își schimba hainele aproape la fiecare ceas și îi plăcea să se arate cu ele poporului.

Vestea despre obiceiurile rafinate ale împăratului s-a răspândit în împărăția lui și chiar mai departe. Doi șarlatani care au auzit despre vanitatea împăratului s-au decis să profite de ea. Ei s-au înfățișat la poarta palatului cu un plan bine ticluit în minte.

Continuarea

Publicat în general | Etichete , , , | 2 comentarii