Scrisoare actualizată privind abuzul asupra copiilor: lipsa schimbărilor adecvate din procedură continuă să prezinte un pericol pentru minorii Martori ai lui Iehova

Watchtower a lansat noi instrucţiuni cu privire la abuzul asupra copiilor, dar rezolvă ele problema?

Watchtower a lansat noi instrucţiuni cu privire la abuzul asupra copiilor, dar rezolvă ele problema?

Prin intermediul unei noi scrisori adresate tuturor bătrânilor şi datate 1 august 2016, Organizaţia Religioasă „Martorii lui Iehova“ şi-a revizuit din nou instrucţiunile de care beneficiază bătrânii când vine vorba de tratarea presupuselor cazuri de abuz sexual asupra copiilor. Din păcate, schimbările sunt complet inerte şi nu abordează deloc lacunele care au avut ca urmare un număr de procese judiciare fără precedent intentate congregaţiilor de Martori şi sediului lor mondial din New York.

Acest document intern care s-a scurs este o modificare a scrisorii din 1 octombrie 2012 către toate corpurile de bătrâni, care conţinea instrucţiunile pentru bâtrânii Martori ai lui Iehova care au luat la cunoştinţă despre o acuzaţie de abuz sexual a unui minor.

Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu această saga perpetuă, Martorii lui Iehova ţin evidenţa unei reţele centrale de bătrâni, controlaţi cu rigurozitate, care trebuie întâi să ia legătura cu departamentul juridic al filialei organizaţiei în loc să anunţe poliţia locală sau autorităţile de protecţia copilului când iau la cunoştinţă un presupus caz de abuz asupra copiilor.

Scrisoarea are un titlu înşelător: „Ocrotirea minorilor împotriva abuzurilor“. Este un document de şase pagini care conţine expresiile „juridic“ sau „Departamentul juridic“ de mai bine de 17 ori şi funcţionează ca un instrument organizaţional care, dacă ar fi să fie exprimat mai exact, ar fi trebuit intitutlat: „Ocrotirea organizaţiei Martorilor lui Iehova de răspundere şi publicitate negativă“.

Implicaţii juridice

După o definiţie descriptivă a termenului „abuzul asupra unui copil“, instrucţiunile Watchtower nu pierd timp în a le reaminti bătrânilor că ar putea fi obligaţi să raporteze autorităţilor locale un presupus caz de abuz asupra unui copil.

20160801M-par5

Acest lucru este semnificativ căci această afirmaţie nu oferă protecţie proactivă pentru victime, ci doar o aducere-aminte reactivă a faptului că bătrânii ar putea fi obligaţi să se supună legilor statului. Şi cine este responsabil de a-i informa pe bătrâni cu privire la legile statului din jurisdicţia lor? Departamentul juridic al Watchtower.

„[B]ătrânii trebuie să se asigure că respectă legile privind raportarea cazurilor de abuz asupra unui copil. În acest sens, doi bătrâni trebuie să sune imediat la Departamentul juridic ca să primească îndrumări (Rom. 13:1-4).“ — paragraful 6.

Folosind exemplul Statelor Unite, unde există 50 de guverne de stat independente, ar părea logic că un departament juridic centralizat ar simplifica procesul pentru bătrânii locali, care, în general, nu sunt informaţi cu privire la chestiunile juridice. Din păcate, realitatea sumbră este că, odată ce se realizează apelul către departamentul juridic al organizaţiei, nu protecţia victimei, ci protecţia Societăţii Watch Tower devine importantă, precum şi investigarea internă a presupusului agresor.

Toate drepturile

După cum se spune în paragraful 5 al scrisorii de la Watchtower, „În toate cazurile, victima şi părinții ei au toate drepturile să raporteze autorităților o presupusă agresiune“. Expresia „toate drepturile“ este traducerea expresiei „absolute right“ care nu provine de la Watchtower, ci este un termen juridic cu semnificaţia „drept fără rezerve“. Un dicţionar îl defineşte astfel:

„Drept fără rezerve: un drept cu putere legală de a întreprinde o acţiune sau de a se abţine de la o acţiune la libera alegere a persoanei care are acest drept“ — Merriam-Webster.

Sintagma în limba engleză „absolute right“ apare şi în ultimul capitol al manualului pentru bătrâni „Păstoriţi turma lui Dumnezeu“ (1 Petru 5:2), intitulat „Clarificări şi îndrumări privind tratarea anumitor probleme“. În limba română, expresia este redată prin ‘drept incontestabil’:

„Abuzul asupra copiilor este o infracţiune. Nu sfătuiţi niciodată pe cineva să nu sesizeze la poliţie sau la o altă autoritate un presupus abuz asupra copiilor. Dacă eşti întrebat, spune clar că, fie că cineva sesizează autorităţile în acest sens, fie că nu, aceasta este o hotărâre personală a fiecăruia şi că nu se aplică sancţiuni în congregaţie pentru niciuna dintre aceste hotărâri. Bătrânii nu vor critica pe nimeni care face o sesizare la autorităţi în acest sens. Dacă victima doreşte să facă o sesizare, este dreptul incontestabil al ei să o facă (Gal. 6:5).“ — ks10 pag. 132 par. 19, sublinierea noastră.

Este clar că Watchtower a murdărit cu bună ştiinţă apele justiţiei prin faptul că a emis o afirmaţie confuză tocmai în cartea pe care trebuie bătrânii să se bazeze pentru a se clarifica cu privire la tratarea chestiunilor serioase. În schimb, organizaţia învăluie procedurile sugerându-le bătrânilor să stea cu mâinile în sân şi transferând responsabilitatea de a sesiza abuzul către victimă. Există o diferenţă substanţială între a nu spune niciodată cuiva să nu raporteze şi a-i spune în mod activ cuiva că ar trebui să raporteze.

În timpul unei anchete ţinute în Victoria (Australia) în aprilie 2013 privind tratarea abuzului asupra copiilor de către organizaţiile religioase şi nu numai (nu Comisia Regală australiană din 2015), avocatul Watchtower doamna Rachel Van Witsen s-a referit în repetate rânduri la expresia „drept incontestabil“, ca de exemplu în următoarea afirmaţie în care apăra poziţia organizaţiei (sublinierea noastră):

„În acest sens, dacă îmi permiteţi să adaug, ca parte a acordării acelui sfat, instrucţiunile spun că, în organizaţie, primordială este ocrotirea copiilor cu orice preţ. În acest moment, întrucât slujitorii religioşi din Victoria nu au obligaţia legală să facă o sesizare, victima, care cel mai adesea rămâne fără demnitate, este pusă la înaintare. Fără îndoială este dreptul ei incontestabil, iar bătrâni sunt îndrumaţi să -i spună victimei şi familiei sale că este dreptul lor incontestabil să facă o sesizare la autorităţi, că li se acordă sprijin deplin indiferent de decizia pe care o iau şi că bătrânii sunt îndemnaţi în acea îndrumare să colaboreze pe deplin cu orice investigaţie din partea poliţiei.“

Instanţa i-a reamintit doamnei Van Witsen că legea australiană a dovezilor din 2008 le oferă o permisiune specială bătrânilor din orice religie să sesizeze autorităţilor civile detalii privind forme de conduită infracţională fără penalităţi. Watchtower a refuzat în mod clar să se conformeze acestei măsuri. Acest detaliu a fost dezvăluit în dialogul între judecătorul Nicholas Wakeling şi supraveghetorul filialei din Australia, Terry O’Brien.

Dl WAKELING – Încerc să fiu foarte clar aici. Dacă ar exista o dovadă privind un abuz asupra unui copil în biserică de care luaţi la cunoştinţă, aţi depune o sesizare în acest sens la poliţie?
Dl T. O’BRIEN – Nu dacă victima nu vrea să fie depusă o sesizare.
Dl WAKELING – Nu, întrebarea nu se referă la victimă. V-am întrebat dacă dumneavoastră în calitate de organizaţie depuneţi o sesizare la poliţie dacă luaţi la cunoştinţă un caz de abuz asupra unui copil în cadrul organizaţiei dumneavoastră.
Dl T. O’BRIEN – Nu avem această autoritate.
Dl WAKELING – De ce nu aveţi autoritatea?
Mr T. O’BRIEN – Din cauza legii privind obligaţiile de raportare.
Dl WAKELING – De ce spuneţi asta?
Mr T. O’BRIEN – Pentru că slujitorul religios nu are prioritate în faţa victimei. Este dreptul incontestabil şi privilegiul victimei de a decide dacă doreşte ca chestiunea să fie —
Dl WAKELING – Domnule O’Brien, dacă îmi permiteţi să fac o trimitere directă la legea dovezilor de care vorbim, în articolul 127 al legii dovezilor se spune: „(1) O persoană care este sau a fost un membru al clerului al oricărei biserici sau confesiuni religioase are dreptul să refuze să se dezvăluie că i s-a făcut o mărturisire religioasă ori conţinutul unei mărturisiri religioase făcute cât timp aceasta a fost un membru al clerului“. Legea nu împiedică biserica să ofere informaţii. Legea prevede o scutire pentru biserică, dar legea nu împiedică o biserică din acest stat să furnizeze informaţii. Fără îndoială că este de competenţa dumneavoastră, a Martorilor lui Iehova, ca organizaţiei, dat fiind că abuzul sexual asupra copiilor este o chestiune atât de serioasă, să vă folosiţi de acest drept şi să faceţi o sesizare.
Dna VAN WITSEN – Absolut.

[sublinierea noastră]

Este clar că avocata organizaţiei Watchtower, Rachel Van Witsen, era prinsă între ciocan şi nicovală: în mod formal era de acord cu instanţa, în timp ce, concomitent, apăra o poziţie care obstrucţionează justiţia şi le pune pe victime într-un dezavantaj extrem.

Ea a declarat că „în organizaţie, primordială este ocrotirea copiilor cu orice preţ“, însă în acelaşi timp refuza să plătească „orice preţ“. Instanţele judecătoreşti internaţionale au căzut de acord că e nevoie de legături rapide şi imediate cu poliţia şi cu autorităţile de protecţia copilului pentru a ne ocroti comunitatea şi copiii de agresori, iar această acţiune nu sfidează în niciun fel convingerile scripturale şi religioase ale celor care aparţin unor organizaţii creştine.

Implicarea congregaţiei

După o secţiune despre implicaţiile juridice, noua scrisoare din partea Watchtower acordă destul de multă atenţie investigaţiilor interne ale oricărei acuzaţii de abuz sexual asupra unui minor. Este demn de remarcat că o organizaţie care depune atâtea eforturi în sistemul său intern de justiţie religioasă a fost ea însăşi supusă unor investigaţii la nivel mondial de către înseşi autorităţile laice de care Martorii pretind că ascultă.

Organizaţia Watchtower sugerează că procesul intern îi ocroteşte pe minori, în ipoteza că mustrarea sau excluderea unui agresor avertizează congregaţia de prezenţa unui prădător în mijlocul ei. Totuşi, această premiză este înşelător de slabă. Într-un mare număr de cazuri de abuz sexual, victimele au păşit în faţă doar după ce agresorul a provocat daune imense nu doar asupra uneia, ci în multe cazuri, asupra mai multor victime, acestea numărând chiar peste zece. Comisia Regală Australiană privind Abuzul Asupra Copiilor a descoperit că numărul victimelor celor 1006 cazuri de abuz dezvăluite la Martorii lui Iehova din Australia depăşeşte 1730.

Prădătorii care se asociază cu religia Martorilor lui Iehova ştiu foarte bine că lipsa de colaborare cu autorităţile civile împreună cu rău-famata regulă a celor doi martori din organizaţie permit existenţa unui mediu de toleranţă în cadrul religiei, care a dat undă verde multor întâlniri de natură sexuală între aceşti prădători şi copii Martori nevinovaţi.

Poate mulţi nu-şi dau seama, însă rar se întâmpla ca cineva să fie exclus pentru abuzarea unui copil. [În multe cazuri, bătrânii au fost excluşi pe motiv că au minţit şi nu pentru că comiterea efectivă a abuzului asupra unui copil.] Evident că majoritatea agresorilor pur şi simplu vor nega acuzaţia privind abuzul, iar dreptatea este evitată în continuare pentru că, de obicei, păcatul nu este confirmat fără doi martori credibili. Dincolo de cazul extrem de care în care agresorul îţi recunoaşte fapta, singurul mod în care agresorul poate fi condamnat de către un comitet judiciar este acela când vin în faţă cel puţin două victime independente care să-l acuze pe agresor de aceeaşi infracţiune. Din nou, acest caz este întâlnit foarte rar. Faptul că victimele Martore sunt practic descurajate să contacteze autorităţile reduce şi mai sunt şansa ca alte victime să iasă la iveală.

20160801M-par14

Lista politicilor şi a procedurilor destinate bătrânilor implicaţi în tratarea cuiva acuzat de molestarea unui copil este aparent nelimitată, după cum dovedeşte lansarea acestei noi scrisori, din 1 august. Ceea ce este absolut strigător la cer este că o persoană acuzată şi condamnată pentru abuzarea unui copil nu poate participa doar la întrunirile Martorilor lui Iehova, ci şi în lucrarea publică de predicare din casă-n casă şi poate fi ulterior botezat (sau reintegrat) ca membru aprobat al congregaţiei.

20160801M-par17

Scrisoarea prevede că agresorului i se vor impune anumite „restricţii“ spunând:

„Bătrânii vor fi îndrumați să avertizeze persoana să nu rămână niciodată singură cu un minor, să nu cultive relații de prietenie cu minori, să nu-și manifeste afecțiunea față de minori și așa mai departe.“

Este aceasta într-adevăr o restricţie? Nu, nu este. Este o sugestie de a ‘avertiza’ această persoană să evite împrejurările care ar putea duce la abuz. Niciun părinte îngrijorat nu va găsi linişte în a şti că un bătrân Martor al lui Iehova a ‘avertizat’ o persoană bolnavă să evite contactul cu copilul său. Agresorii au tulburări severe de personalitate şi au mania manipulării şi a controlului. Când pofta deviată ajunge la suprafaţă nu există niciun ‘avertisment’ pe lumea aceasta care să oprească un agresor de la manipularea împrejurărilor în avantajul său sexual bolnav.

Este demn de remarcat că Martorii lui Iehova nu oferă niciun fel de consiliere profesională nici victimelor abuzului sexual, nici prădătorilor care caută azil religios în sânul organizaţiei. Aceasta pentru că organizaţia nu sprijină şi nici nu susţine niciun fel de tratament aprobat pentru vreuna dintre părţi. În cazul agresorilor, chiar şi sugestia de obţine asistenţă de specialitate lipseşte cu desăvârşire din politica Martorilor. Organizaţia pare să nu aibă nicio problemă cu faptul de a reintegra sau boteza agresori, ba chiar să le ofere „privilegii“ în anumite cazuri, însă refuză să sugereze că ar trebui consultat un specialist în sănătatea minţii.

Victimele nu beneficiază de ajutor

Tot timpul cât am fost asociat cu organizaţia Martorilor lui Iehova era demnă de remarcat retincenţa privind recomandarea consultării unui consilier psihologic când cineva suferă de o boală psihică, depresie, dependenţa de alcool sau efectele abuzului asupra copiilor. Ei cred că autoritatea primordială în toate aceste aspecte este Biblia, însă doar după cum este ea interpretată de către Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova.

Acesta este din nou un exemplu de obstrucţionarea justiţiei, îndeosebi pentru victimele abuzului asupra copiilor, cărora, cel mai adesea, li s-a respins deja dreptul la justiţie civilă sau foloasele unor reprezentanţi ai protecţiei copilului.

La fel cum organizaţia refuză cu încăpăţânare să sesizeze poliţia când ia la cunoştinţă un presupus caz de abuz, la fel stau lucrurile şi în legătură cu stabilirea unui plan de binefacere prin care victimele să poată să ia legătura cu profesioniştii adecvaţi, care sunt instruiţi să trateze abuzul sexual. Singura menţiune a consilierii de specialitate apare în paragraful 11 al scrisorii de la Watchtower, în care se spune:

„Pe lângă păstorirea spirituală oferită de bătrâni, victima sau familia ei ar putea dori şi altfel de asistență. De exemplu, victima sau familia ei ar putea decide să consulte un specialist în sănătate mintală. Aceasta ar fi o decizie personală pe care ei trebuie să o ia.“

Din nou, „păstorirea spirituală“ capătă întâietate şi este efectuată de curăţători de geamuri, dulgheri, contractori şi alţi bărbaţi care nu ai niciun fel de calificare în oferirea de consiliere de niciun fel. Mai rău decât atât, prin construcţie ei sunt mereu bărbaţi, iar acest lucru exacerbează şi mai mult o situaţie suficient de sensibilă în cazul victimelor de sex feminin ai abuzului.

Sugestia că victimele „ar putea“ decide să consulte un specialist în sănătate mintală şi că aceasta ar fi o „deizie personală“ demonstrează bine-cunoscuta opoziţie la nivelul Martorilor lui Iehova faţă de deschiderea minţii şi a gândurilor celor mai profunde la indivizi „din lume“ şi la persoane pe care le numesc „aşa-zişi experţi“ care nu au la inimă „ce e mai bun“ pentru Martorii lui Iehova.

Dovada acestei poziţii poate fi găsită în nenumărate articole din Turnul de veghe şi din Treziţi-vă!, precum numărul din 8 septembrie 1986 al revistei Treziţi-vă! (engl.) care a vorbit despre subiectul tulburărilor psihice.

„Ştiinţa medicală de astăzi are de asemenea limite. Este adevărat că se pot face paşi în mod rezonabil pentru a atinge o măsură de linişte. Însă în loc să umble după un leac-minune ca după cai verzi pe pereţi, unii ar putea pur şi simplu să înveţe să trăiască cu problema şi să o îndure.“

În articolul „Să luăm decizii înţelepte cu privire la sănătate“, apărut în numărul din 8 august 1982 al revistei Treziţi-vă!, se spune:

„Un obiectiv înţelept este acela de a încerca să trecem cât mai mult fără medicamente sau terapie prin viaţă. Numărul celor care spun că duc o viaţă fără medicamente scade pe zi ce trece.“

Fără părinţi care nu sunt Martori

Organizaţia Martorilor lui Iehova îşi guvernează adepţii pe principiul că toţi membrii familiei trebuie să accepte „adevărul“ şi oricine nu a acceptat această religie este considerat un „necredincios“. Trebuie menţionat că dacă un soţ şi o soţie nu aderă la teologia Martorilor, acest detaliu ar fi irelevant dacă se descoperă că unul dintre copiii lor a fost abuzat. Totuşi, conducerea organizaţiei nu vorbeşte defel de implicarea unui părinte care nu este Martor în timpul investigării abuzului nici în această scrisoare actualizată, nici în manualul Păstoriţi al bătrânilor.

„În cazul oricărei discuții cu un minor care a fost abuzat, un bătrân nu trebuie să se întâlnească niciodată singur cu minorul, ci trebuie întotdeauna să fie însoțit de un alt bătrân şi un alt membru adult al congregației, de preferință părintele(ții) minorului.“ — paragraful 11.

Aici apare un aspect foarte subtil, însă folosirea expresiei „de preferinţă“ lasă liberă implicarea unui adult care nu este părintele în cazul în care unul dintre părinţi este fie decedat, este persoana acuzată sau nu este Martor. Aceasta este o aducere-aminte că investigaţiile efectuate de bătrânii Martori nu au relevanţă în lumea reală şi sunt folosite doar în contextul tribunalului lor religios.

Un părinte care nu este Martori e foarte probabil să fie deja conştient că prezenţa sa la o întrunire cu un comitet judiciar la Martori este complet nedorită. Potrivit organizaţiei, el este considerat demn de moarte. Discutând despre consecinţele căsătoriei cu un necredincios, în Turnul de veghe din 1 mai 2002 se spune:

„Punctul de vedere divin referitor la căsătoria cu un necredincios este prezentat în Maleahi 2:12: «DOMNUL va nimici . . . pe omul care a făcut lucrul acesta». Astfel, creştinii sunt îndemnaţi să se căsătorească «numai în Domnul» (1 Corinteni 7:39). În congregaţia creştină, un credincios nu este ‘nimicit’ dacă se căsătoreşte cu un necredincios. Dar, dacă cel necredincios rămâne în necredinţa lui, ce se va întâmpla cu el în curând, când Dumnezeu va pune capăt actualului sistem? — Psalmul 37:37, 38.“

În caz că nu sunteţi familiarizaţi cu termenul biblic „a nimici“, el se referă la execuţia de către Dumnezeu. Organizaţia Watchtower scoate în evidenţă că, în timpurile precreştine, căsătoria cu un necredincios atrăgea după sine moartea. Ei cultivă teama în secolul al XXI-lea afirmând că această conduită va atrage după sine moartea când Iehova îi va executa pe cei necredincioşi la Armaghedon.

Rezumatul schimbărilor

Au trecut aproape patru ani de când bătrânii au primit scrisoarea din 1 octombrie 2012 şi, deşi politica organizaţiei Watchtower cu privire la tratarea presupuselor cazuri de abuz asupra copiilor a rămas aceeaşi, din motive juridice şi administrative organizaţia a considerat că e potrivit să publice următoarele schimbări, reflectate în scrisoarea din 1 august 2016:

  • expresia „doi martori“ a fost eliminată, însă politica în sine rămâne neschimbată
  • afirmaţia potrivit căreia „filiala“ determină cine va fi considerat un „prădător“ a fost eliminată
  • îndrumările în cazul în care un adult a urmărit materiale cu pornografie infantilă au fost eliminate
  • afirmaţia că „filiala“ Watchtower determină dacă un agresor urmează să fie cunoscut drept „agresor de copii“ a fost eliminată
  • investigaţiile interne cu victima nu e nevoie să fie purtate în prezenţa agresorului acuzat
  • bătrânii sunt instruiţi să ŞTEARGĂ paragrafele 20 şi 21 din capitolul 12 al manualului Păstoriţi

În ce priveşte ultimul item, Watchtower a eliminat unele îndrumări extrem de dureroase, îndeosebi cele legate de tratarea mărturiei acuzatorului (victimei). Printre altele, în scrisoarea din 2012 se spunea:

„Trebuie răspuns la următoarele întrebări în legătură cu acuzatorul: 1) Care este nivelul de maturitate al copilului sau al tânărului? 2) Descrie el (ea) o conduită despre care cineva de vârsta lui (ei) nu ar şti în mod obişnuit? 3) Sunt copilul sau părinţii lui cunoscuţi ca fiind serioşi, maturi? 4) Este memoria sa consistentă sau intermitentă? Sunt implicate amintiri refulate? (w95 1/11 pag. 25–26) 5) Care este reputaţia părinţilor? 6) Sunt ei maturi din punct de vedere spiritual şi emoţional? După o analiză atentă a chestiunii, filiala vă va da îndrumări cu privire la informaţiile din presupusa agresiune, dacă există, ce pot fi partajate cu bătrânii din noua congregaţie.“

Watchtower nu refuză doar să înainteze acuzaţiile de abuz asupra copiilor către autorităţile competente, ci şi examinează victimele, sugerând cu unele ar fi putea fi imature, cu amintiri defectuoase, cu părinţi instabili sau ar putea fi vinovaţi de fabricarea afirmaţiilor. Aceste întrebări dezgustătoare şi nepotrivite au dispărut din edictele scrise adresate bătrânilor Martori ai lui Iehova, însă putem fi siguri că ele vor fi puse în particular de către reprezentanţii Departamentului juridic şi ai Departamentului pentru serviciu când bătrânii iau legătura cu filiala.

Cercetări interne

Deşi majoritatea schimbărilor la scrisoarea din 2016 privind tratarea abuzului asupra copiilor sunt omisiuni, există o adăugire la noua politică, în care se spune:

„Bătrânii nu trebuie să uite că pe parcursul cercetării şi în timpul procesului comitetului judiciar, o victimă a unui abuz sexual asupra unui copil nu trebuie să-şi facă plângerea în prezenţa presupusului agresor.“

Acest pasaj lipseşte din versiunea în limba română a scrisorii.

Copiii Martori ai lui Iehova au fost traumatizaţi de însuşi gândul de a dezvălui cuiva că cineva i-a atins sau a abuzat de ei, cu atât mai mult să retrăiască această groază în faţa unui grup de bătrâni Martori. Ceea ce e şi mai rău, până acum ei trebuiau să-şi înfrunte agresorul în cadrul unui tribunal religios.

Deşi unii ar putea susţine că eliminarea nebuniei „înfruntă-ţi agresorul“ este un pas în direcţia cea bună, nu trebuie să uităm că victima TOT trebuie să relateze detaliile abuzului sexual bătrânilor care cercetează cazul. Cu excepţia cazului în care victima este minoră, noua directivă Watchtower TOT îi pretinde să facă o dezvăluire completă a lucrurilor tocmai aceloraşi bărbaţi care predică faptul că Armaghedonul este după colţ şi care ar refuza o transfuzie de sânge salvatoare de vieţi unui copil nevinovat.

Natura acestor proceduri judiciare, indiferent că se face în prezenţa acuzatului sau nu, este jenantă, umilitoare şi foarte stresantă pentru persoana căreia i se cere să relateze detaliile murdare ale abuzului sexual. Să nu uităm că bărbaţii din sală sunt meşteşugari, agenţi comerciali şi instalatori — orice altceva decât terapeuţi calificaţi.

Un alt aspect la fel de important este că bătrânii trebuie întâi să contacteze Departamentul juridic şi Departamentul pentru serviciu de la filiala organizaţiei în toate cazurile de abuz, ceea ce înseamnă că politicile au rămas în esenţă neschimbate. Aproape întotdeauna bătrânii Martori au întâietate în a intervieva victima unui abuz sexual asupra unui copil.

Aceasta obstrucţionează în mod semnificativ procesele civile şi de protecţia copilului din legislaţia majorităţii ţărilor. Din momentul în care se menţionează sau se sesizează un abuz, trebuie consultaţi doar profesioniştii calificaţi. Există consecinţe severe ce pot rezulta din abordarea greşită, lipsită de etică şi de profesionalism a acuzaţiilor de abuz.

Într-un referat din 2013 pe tema interviurilor de investigaţii, Institutul Naţional de Sănătate din Statele Unite a descris implicaţiille interviurilor multiple şi a fragilităţii mărturiei victimei:

„Copiii abuzaţi sexual pot avea dificultăţi în a-şi dezvălui abuzul în ciuda faptului că istoricul copilului poate fi cea mai importantă parte a evaluării diagnosticului şi poate duce la condamnarea agresorului(ilor) (Berkoff, Zolotor, Thackeray, Shapiro & Runyan, 2008). Modelul sindromului de acomodare cu abuzul sexual asupra unui copil (CSAAS) sugerează că copiii reacţionează la abuzul sexual lor asupra lor prin tăinuire, sentiment de neajutorare, blocaj şi acomodare, dezvăluire întârziată şi neconvingătoare şi retragere (Summit, 1983). Simţul răspunderii de abuz, ruşinea şi stigmatul social, precum şi teama de consecinţele asupra agresorului, a sinelui, a fraţilor ori a părintelui neimplicat pot să împiedice capacitatea copilului de a se deschide (Goodman-Brown, Edelstein, Goodman, Jones & Gordon, 2003; Summit, 1983). Copiii mai mari se mai pot teme de încarcerarea unui părinte, d luarea fraţilor de acasă sau de pierderea siguranţei financiare (Block, Oran, Oran, Baumrind & Goodman, 2010). Aşadar, copiii au multe motive pentru care ar putea să nu dezvăluie un abuz care s-a petrecut.“

Concluzia la care poate ajunge orice persoană rezonabilă este că victima unui abuz asupra unui copil se află adesea într-o stare extrem de fragilă, iar interviurile conduse cu asemenea persoane trebuie efectuate doar de către reprezentanţi instruiţi şi calificaţi ai autorităţilor de protecţie a copilului şi ai departamentelor speciale de consliere a victimelor din subordinea poliţiei. Bătrânii care intervin pe premiza îndrumării spirituale ori a cercetării interne pot provoca daune ireversibile victimei şi se fac vinovaţi de obstrucţionarea justiţiei.

Cum au răspuns alte religii?

Este demn de remarcat contrastul între abordarea vădit greşită a cazurilor de abuz asupra copiilor de către bătrânii Martori ai lui Iehova şi alte religii în care s-au petrecut tragedii similare. Acestea din urmă şi-au învăţat lecţia, şi-au cerut scuze şi au pus în vigoare politicii eficiente care favorizează protecţia copiilor şi manifestă toleranţă zero faţă de agresorii acestora.

De exemplu, arhidieceza din Baltimore (Maryland, SUA) a Bisericii Catolice a publicat o pagină de întrebări frecvente pe site-ul ei web, care include secţiunea „Cum răspunde Biserica la sesizări privind abuzul sexual“.

Politicile publicate includ următoarele afirmaţii:

„Arhidieceza din Baltimore se angajează la o slujire sănătoasă şi caută să folosească în exclusivitate personal competent, calificat şi responsabil. Întregul cler şi angajaţii arhidiecezei, precum şi toţi voluntarii care lucrează cu copii sunt supuşi verificărilor în cazierul judiciar. De asemenea, ei beneficiază de instruirea privind modul de a crea un mediu sigur şi de a recunoaşte şi a raporta abuzul. Copiii — inclusiv elevii şcolilor catolice şi cei înscrişi în programe de educaţie religioasă — sunt educaţi cu privire la relaţii şi limite sănătoase în contextul învăţăturii morale catolice.“

În schimb, organizaţia Martorilor lui Iehova continuă să numească bătrâni şi slujitori auxiliari (diaconi) în poziţii cu răspundere fără absolut NICIUN FEL DE VERIFICĂRI DE CAZIER. Orice Martor al lui Iehova de sex masculin poate să trudească în vedere obţinerii unei poziţii de autoritate în congregaţie însă nu primeşte niciun fel de instruire profesională şi nu are autoritate să-i contrazică pe ceilalţi bătrâni şi slujitori numiţi.

Pe site se mai spune:

„Arhidieceza respectă legile statului Maryland privind obligaţia de a raporta suspiciunile de abuz asupra unui copil autorităţilor civile. Potrivit legii din Maryland, orice persoană care are motiv să creadă că un copil a fost supus unui abuz trebuie să raporteze presupusul abuz autorităţilor civile, chiar dacă potenţiala victimă are deja peste 18 ani şi chiar dacă presupusul agresor este decedat. Dacă personalul Bisericii este suspectat de abuz, atunci presupusul abuz trebuie raportat şi Biroului pentru protecţia copilului şi tineretului din cadrul arhidiecezei.“

Bătrânii Martorii lui Iehova continuă să fugă de responsabilitatea de a sesiza în mod proactiv autorităţile civile cu privire la abuz, făcând așta doar sub presiuni.

Cum ajută în prezent Biserica Catolică victimele?

„Arhidieceza din Baltimore s-a angajat de mult să-i trateze şi să-i vindece pe cei care au fost răniţi prin intermediul abuzului. Ne cerem scuze şi oferim asistenţă de consiliere şi servicii pastorale. Arhidieceza recunoaşte de asemenea importanţă oferirii de sprijin membrilor familiei. Facem aceasta atâta timp cât este de folos şi indiferent timpul trecut de la incident. Oferim această asistenţă indiferent de procese judiciare şi statute de limitare. Am plătit 2,8 milioane de dolari pentru consilierea victimelor şi peste 7,6 milioane de dolari în plăţi directe victimelor/supravieţuitorilor. Arhidieceza continuă să cheltuiască sute de mii de dolari în fiecare an pentru a oferi asistenţă victimelor şi pentru a-i proteja pe copii.“

În timp ce organizaţia Watchtower continuă să defăimeze toate celelalte religii ca fiind corupte şi „false“, nu putem ignora candoarea arhidiecezei, care pur şi simplu îşi cere scuze şi ia legătura cu victimele oferind consiliere şi rambursări financiare victimelor. Aceasta înseamnă că organizaţia catolică a recunoscut că greşise şi şi-a asumat responsabilitatea pentru faptul că nu i-a protejat pe copii.

Care este politica lor actuală privind tratarea acuzaţiilor de abuz?

„Astăzi, ca şi de mulţi ani încoace, arhidieceza oferă asistenţă şi terapie unei victime care raportează un presupus abuz. Biserica raportează imediat chestiunea autorităţilor civile. Dacă i se acordă permisiunea de către autorităţile locale, arhidieceza efectuează cercetări, presupunând că acuzatul este viu şi comunică neîncetat cu poliţia. Dacă acuzaţia se dovedeşte, acuzatul are interdicţie permanentă din preoţie şi de a sluji în orice calitate în numele arhidiecezei sau a oricărei instituţii catolice.“ (sublinierea noastră)

Deşi site-ul nostru nu sprijină şi nu recomandă vreo religie sau vreun set de convingeri, apreciem acele organizaţii care, cel puţin, şi-au prezentat scuze pentru abordarea greşită a acuzaţiilor privind abuzul asupra copiilor şi iau luat măsuri drastice pentru a schimba procesele care au cauzat probleme la început. Întocmirea unor rapoarte către autorităţile civile şi interzicerea permanentă a oricărei persoane care a comis infracţiunea de conduită sexuală greşită dovedeşte că schimbarea este posibilă indiferent cât de mare este organizaţia sau cât de masivă a fost problema.

În timp ce scriu acest articol, Martorii lui Iehova se confruntă cu un val uriaş de plângeri penale şi rapoarte de presă negative pe fondul politicilor ei organizaţionale distructive. În cele din urmă, vor vedea că nu s-au gestionat prea bine. Departamentele lor juridice de pe întregul glob sunt taxate, iar organizaţia este obligată să păstreze avocaţi exteriori de la terţe firme de avocatură pentru a se apăra în Statele Unite, Canada, Australia, Marea Britanie şi numeroase alte ţări.

Watchtower continuă să-şi adune o bază de date imensă cu rapoarte de abuz asupra copiilor în cadrul organizaţiei, însă a refuzat să prezinte aceste documente la ordin judecătoresc şi a epuizat orice strategie juridică posibilă pentru a se sustrage de la responsabilitate. În acest moment, Curtea Supremă din California (SUA) i-a impus organizaţiei Watchtower o amendă de 4000 de dolari pe zi pentru că ea nu se supune mandatului de descoperire emis de instanţă. Curtea consideră că această amendă este o „sancţiune mai mică“ concepută pentru a motiva organizaţia să se conformeze şi este o fracţiune mică din sancţiunile finale ce i se vor imputa organizaţiei în câteva săptămâni, dacă se va ajunge acolo.

Toate acestea reprezintă consecinţa tristă a politicilor încăpăţânate şi dezastruoase care au mutilat vieţile a nenumărate victime ale abuzului şi sunt finanţate de membrii neavizaţi ai organizaţiei Martorilor lui Iehova care au puţine cunoştinţe cu privire la pericolele juridice ale religiei lor.

Secţiunea de ştiri a site-ului web JW.org prezintă frecvent articole despre bătăliile juridice în apărarea libertăţii religioase a Martorilor, însă nici măcar o singură dată nu s-a postat vreun articol care să explice vestitele procese pe tema abuzului asupra copiilor.

Nici măcar bătrânii care implementează aceste politici şi ordine nu prea înţeleg semnificaţia de substrat a întregii chestiuni. Ei urmează nişte îndrumări având încredere deplină în Corpul de Guvernare şi în Departamentul juridic.

Nu îmi place să vorbesc despre aceste chestiuni, întrucât ele demască o crăpătura sistemică în societatea noastră, care le permite Martorilor lui Iehova să exploateze portiţe juridice pentru a-şi eleva sistemul intern de justiţie deasupra autorităţilor laice pe care ei pretind că le respectă. Martorii afirmă că ei se supun conducătorilor civili cu excepţia cazului când legile lor intră în conflict cu legile lui Dumnezeu, chit că supunerea la legile de protecţie a copilului nu încalcă niciun principiu creştin.

Watchtower a luptat atât greu să-şi protejeze baza de date secretă a acuzaţiilor de abuz asupra copiilor, încât creează suspiciuni nu doar în privinţa numărului de cazuri care apar în acea listă, cât şi a numelor care ar putea ieşi la suprafaţă odată ce lista e dată în vileag. Această povară poate că va fi un pic mai grea decât e capabilă organizaţia să poarte.

Moto:
„Mândria merge înaintea căderii şi spiritul trufaş înaintea poticnirii.“
(Proverbele 16:18)

Publicat pe JWsurvey.org la 4 august 2016.

Acest articol a fost publicat în jwsurvey, practici, ştiri. Salvează legătura permanentă.

11 răspunsuri la Scrisoare actualizată privind abuzul asupra copiilor: lipsa schimbărilor adecvate din procedură continuă să prezinte un pericol pentru minorii Martori ai lui Iehova

  1. Bella spune:

    Putine comentarii, putini interesati de aceste prezentari non-verificabile.
    Baiatu’… (ca barbat trebuie sa fii, o femeie si-ar da seama mai repede de inutilitatea acestei pagini si de insipiditatea luptei lui „Goliat” (da, cel ce pierde e numit Goliat) iti pierzi vremea!
    Si viata!!!

  2. Bella spune:

    Si nu, n-am citit, am survolat doar.
    Ca ma doare capul (si timpul) cand vad de cata opinteala superflua sunt unii in stare.
    Gaseste-ti draga o ocupatie mai nobila, mai utila, mai sociala, care sa te implineasca, sa-ti dea satisfactii reale, sa te bucure, pentru a nu mai fi obsedat de-o organizatie care prospera in pofida muncii tale degrada(n)te.
    De ce sunt in stare unii.
    Si astia se mai numesc barbati.
    Ca mascul esti. 100% :)))))))))))))))))))))

  3. gica spune:

    Da chiar asa, de ce sunt in stare unii din secta aia. 1730 victime doar in Australia?
    Ba sunteti nebuni? Ce faceti voi acolo la biserica voastra? Va plac copiii?

    Cum informatii non-verificabile? Uite site oficial:

    http://www.childabuseroyalcommission.gov.au/case-study/636f01a5-50db-4b59-a35e-a24ae07fb0ad/case-study-29,-july-2015,-sydney

    Uite alt site serios in UK, despagubiri pentru victima de 275,000 lire.
    http://www.bbc.com/news/uk-33201010?SThisFB&fb_ref=Default

  4. Lazar spune:

    Buna, eu consider foarte interesant tot ceea ce faci si tot ceea ce scri in Special pt cei care doresc sa paraseasca aceasta religie. Am pierdut Multi ani , bani si timp pentru o iluzie. Sper sa reusesc deoarece stiu ca nu va fi usor!

  5. Comitetul de batrani spune:

    Bella, te-ai satisfacut când ai scris cele 2 comentarii? Tu de ce esti aici? Batranii din congregatia ta stiu ca tu vizitezi astfel de site-uri interzise? Constiinta ta instruita biblic nu te mustra când citesti asta? Se pare ca uiti ce te indruma sclavul fidel si prevazator, fata draga!!! Pacat, mare pacat!!

  6. Stan spune:

    Dar voi,ăștia,comitetul de …partid’ era sa spun păduchi,ptiu drace,voi ăștia in rochii de seara,ce căutați pe aici?Înalt preafericitul stie ca fapte ,,creștinești, faceți voi?Ați ieșit la o gură de aer proaspăt,dupa inhalațiile cu tămâie si lumânări,vinul de împărtășanie in vena si deja intrarăți in sevraj?Canon-200 de mătănii,50 de ture pe coate si genunchi in jurul bisericii si data viitoare voi plimbați cosciugul prin Iași.Executarea!

  7. Comitetul de batrani spune:

    @Stan. Ai nota 2, stai jos, esti bou.

  8. Adi spune:

    Satan lucra prin apostati ca si cei care editeaza aceste pagini plune de calomnii !
    Nu merita citite cal8mniile lui Satan!

  9. Adi spune:

    Satan lucra prin apostati ca si cei care editeaza aceste pagini pline de calomnii !
    Nu merita citite cal8mniile lui Satan!

  10. Ion spune:

    Dacă REALITATEA s-ar materializa într-un buldozer de mare tonaj (cel mai mare tonaj), și ar trece peste cutia craniană a unora care fac parte din religii (din toate religiile), ba ar mai și staționa vreo câteva ore, peste… impactul ar fi egal cu ZERO… complet, NUL. Pentru că problema nu este Creierul. Nu există OM PROST! Problema lor este INIMA! Este înfiorător de greu să renunți la RELIGIA în care ți-ai pus întreaga inimă și viață, RELIGIA pe care ai identificat-o, toată viața, ca fiind sinonimul CREDINȚEI INIMII tale, în DUMNEZEU ȘI CRISTOS!

Dă-i un răspuns lui Comitetul de batrani Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.