Două feluri de vorbire despre ură

după Norman Hovland

Uneori inconsistențele și contradicțiile din literatura Watchtower par aproape incredibile. Standardele duble ale scriitorilor Watchtower par să nu aibă limite.

Una dintre explicații pentru această stare de fapt este că unele dintre articolele Watchtower au de-a face cu felul în care Martorii lui Iehova doresc să fie percepuți și tratați de societate în general, iar articolele de la polul opus au de-a face cu felul în care Martorii „loiali” ar trebui să-i privească pe dușmanii lor și pe cei din afară. Să analizăm câteva exemple ale acestei tradiții în inconsecvență.

Numărul din 15 iunie 1995 al Turnului de veghe punea întrebarea: „Se va sfârși vreodată ura?” Printre altele revista făcea această afirmație:

„Tradiția orală a iudeilor susținea că este corect să ‘îți urăști dușmanul’. Însă Isus a spus că trebuie să ne iubim și dușmanul, nu numai prietenul. Acest lucru este dificil, dar nu imposibil” (p. 5).

Dacă examinăm literatura Watchtower găsim că această „tradiție orală” iudaică este încă vie și activă, cu diferența că la societatea Wachtower este o tradiție… scrisă. Iudeii din timpul lui Isus aveau un obiect preferat de ură – samaritenii. Martorii lui Iehova au obiecte similare de ură – „creștinătatea” și „apostații”.

„Atât de puternic era sentimentul anti-samaritean încât unii iudei chiar îi blestemau pe samariteni public în sinagogi și se rugau zilnic ca samaritenilor să nu li se acorde viață veșnică” (Turnul de veghe, 15 septembrie 1993, p. 4)

Turnul de veghe menționează acest fapt ca pe un exemplu de oribilă prejudecată și discriminare la care erau supuși samaritenii de către iudei. Desigur nici un Martor a lui Iehova n-ar dori să fie tratat cu o asemenea atitudine de către alții. Dar arată ei exact acest fel de atitudine față de cei care îi părăsesc în mod conștient din motive doctrinare și pe care ei îi etichetează drept „apostați?” Să vedem:

„Obligația de a urî nelegiuirea se aplică de asemenea la orice activitate a apostaților. Atitudinea noastră față de apostați ar trebui să fie aceea a lui David care a declarat: ”Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce te urăsc și să nu-mi fie silă de cei ce se ridică împotriva ta? Da, îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi privesc ca pe vrășmași ai mei” (Ps. 139:21, 22)” (Turnul de veghe, 15 iulie 1992, p. 12, par. 19).

După cum putem vedea, ura evreilor se potrivește perfect cu ura intensă a martorilor pentru „apostați”. Această ură este o „obligație” pentru un martor loial a lui Iehova. Un lucru mai degrabă ciudat este că această „obligație” include „orice activitate a apostaților”. Să însemne aceasta că atunci când apostații conduc o mașină, spală haine, se rad, etc. trebuie să fie urâți”?! De obicei literatura Watchtower indică prompt că obiectul urii nu ar trebui să fie persoana, ci faptele. Dar așa cum putem vedea din citatul următor, nu se întâmplă chiar așa. Obligația Martorilor de a urî trece dincolo de fapte. Include și persoana:

„Apoi ne interesează în mod specific semnificația cuvântului ură. El înseamnă un sentiment intens de dizgrație sau o aversiune puternică față de cineva sau ceva. Înseamnă a nu avea de-a face cu persoana sau lucrul respectiv. În Psalmul 139 sentimentul este descris ca o «ură completă». Acolo David a zis: „Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce te urăsc și să nu-mi fie silă de cei ce se ridică împotriva ta? Da, îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi privesc ca pe vrășmași ai mei” – Ps. 139:21, 22. (Turnul de veghe, 15 iulie 1992, p. 9, par. 5).

După cum putem observa din acest citat, vechea tradiție evreiască de a urî orice este neevreiesc este vie și activă la Martorii lui Iehova. Liderii din Brooklyn consideră a fi o „obligație” să îi urască pe „apostați”. Să examinăm citatul următor din Turnul de Veghe și să remarcăm cât de bine se potrivește cu societatea Watchtower.

”International Standard Bible Encyclopaedia afirmă: «Găsim pe timpul N[oului] T[estament] cea mai mare aversiune, dispreț și ură. Ei (păgânii) erau priviți ca necurați, cu care era nelegitim să se întrețină vreo relație de prietenie. Ei erau dușmanii lui Dumnezeu și ai poporului Său cărora le era refuzată cunoștința de Dumnezeu, cu excepția cazului în care deveneau prozeliți, și chiar și atunci ei nu puteau, exact ca și în antichitate, să fie admiși ca membrii cu drepturi depline. Evreilor le era interzis să-i sfătuiască, iar dacă ei întrebau despre Divinitate trebuiau să fie blestemați»” (Turnul de veghe, 15 septembrie 1993, p. 5).

Acum să ne uităm la citatul următor și să-l comparăm cu cel de dinainte:

„Dorim să avem loialitatea de care a dat dovadă regele David când a spus: «Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce te urăsc și să nu-mi fie silă de cei ce se ridică împotriva ta? Da, îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi privesc ca pe vrăjmași ai mei» (Ps. 139:21, 22). Noi nu dorim să fraternizăm cu nici unul dintre păcătoșii cu voia, deoarece nu avem nimic comun cu ei. Nu ne va reține oare loialitatea față de Dumnezeu să ne asociem cu vreunul dintre acești dușmani ai lui Iehova, fie în mod direct, fie prin intermediul televiziunii?” (Turnul de veghe, 15 martie 1996, p. 16).

Desigur nici un Turn de veghe n-ar fi complet dacă n-ar îngrămădi ceva dispreț sau condamnare asupra „concurenței”. Iată cât de răi au fost catolicii:

„Se va sfârșii vreodată ura? Unii conducători religioși nu s-au mulțumit să scuze ura; ei chiar au sfințit-o. În 1936, odată cu izbucnirea războiului civil spaniol, Papa Pius al XI-lea i-a condamnat pe republi-cani pentru că manifestau ‘o ură de Dumnezeu cu adevărat satanică’ – chiar dacă de partea republicanilor erau și preoți catolici (Turnul de veghe, 15 iunie 1995, p. 4).

Desigur Societatea Wachtower și Martorii lui Iehova nu s-ar angaja niciodată într-o asemenea activitate abominabilă. Ei n-ar fi niciodată asemenea acelor conducători religioși detestabili din „Babilon”, nu-i așa? Ei n-ar spune niciodată despre cineva că are o „ură satanică pentru Dumnezeu”, tocmai pentru că susțin un punct de vedere diferit, nu? Ei bine, să vedem dacă este chiar așa:

„La ce masă te hrănești? Turnul de veghe din 1 octombrie 1909 a zis: «Toți cei care se taie de la Societate și lucrarea ei, în loc să prospere sau să îi zidească pe alții în credință și în grația spiritului, după cât se pare fac exact contrariul – aduc prejudicii Cauzei pe care au slujit-o cândva și se scufundă treptat, cu mai mult sau mai puțin zgomot, în uitare, dăunându-și numai lor înșiși și altora posedați de un spirit similar de ceartă… Ei par injectați cu nebunie, cu turbare satanică (rabie). Unii dintre ei ne lovesc și apoi pretind că noi i-am lovit. Ei sunt gata să spună și să scrie falsități rușinoase și să se înjosească pentru a face ticăloșii»” (Turnul de veghe, 1 iulie 1994, p. 12).

„Cercetează-mă, Dumnezeule”.

„Referitor la ei, psalmistul a spus: «Să nu urăsc eu Doamne pe cei ce te urăsc și să nu îmi fie silă de cei ce se ridică împotriva ta ? Da, îi urăsc cu o ură desăvârșită îi privesc ca pe vrăjmași ai mei» ( Ps. 139:21, 22). Din cauză că ei l au urât intens pe Iehova, David s-a uitat la ei cu silă Apostații sunt printre cei care își arată ura față de Iehova, revoltându-se împotriva lui. Apostazia este în realitate o rebeliune contra lui Iehova. Unii apostați susțin că îl cunosc pe Dumnezeu și că îi slujesc, dar îi resping învățăturile sau cerințele expuse în Cuvântul său. Alții pretind că cred în Biblie, dar resping organizația lui Iehova și încearcă în mod activ să împiedice lucrarea ei. Când ei aleg în mod deliberat un asemenea curs rău, după ce au cunoscut ce este drept, când răul devine atât de profund în ei încât este o parte inseparabilă a lor, atunci un creștin trebuie să urască (in sensul biblic al cuvântului) pe cei care sau atașat inseparabil de răutate. Creștinii adevărați împărtășesc sentimentele lui Iehova față de asemenea apostați; ei nu sunt curioși în legătură cu ideile apostate. Din contra lor le este „silă” față de cei care s-au făcut dușmani ai lui Dumnezeu, dar ei lasă pe seama lui Iehova să execute răzbunarea” (Turnul de veghe, 1 octombrie 1993, p. 19, par.15).

Simți ura acidă ce emană din fiecare cuvânt ale acestor Turnuri de veghe? Astfel acum știm că liderii societății Wachtower sunt și ei printre acei conducători religioși care „nu s-au mulțumit să scuze ura; ei chiar au sfințit o”.

Toți știm cum Societatea revine mereu la exemplul „primilor creștini”. Ca orice sectă fundamentalistă, lor le-ar place să „înghețe” societatea creștină la modul în care era în acele zile. Să analizăm acest exemplu:

„Sfârșitul urii pe întreg pământul. În pofida faptului că erau un obiect de ură, primii creștini au rezistat tentației de a răzbuna nedreptatea la care erau supuși. În renumita sa Predică de pe munte, Isus Cristos a zis: «Ați auzit că s a zis: Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău. Dar eu vă spun: iubiți pe vrăjmașii voștri și rugați vă pentru cei care vă prigonesc». – Mat. 5:43, 44” (Turnul de veghe, 15 iunie 1995, p. 5).

După cum am văzut, este limpede ca cristalul că societatea Watchtower preferă atitudinea precreștină de ură când este vorba de „dușmani” așa cum sunt periculoșii „apostații” care gândesc „independent”. Ea îl citează întotdeauna pe regele evreu David care urma evident tradiția iudaică activă încă în zilele lui Isus. De ce evită însă Turnul de veghe să citeze cuvintele lui Isus? Ei bine, le citează, dar când le consideră oportune: când obiectul de ură sunt ei – pentru a arăta cum vor să fie tratați de toți ceilalți. Când își tipăresc însă articolele injectate de ură la adresa „apostaților”, nu vei găsi în ele nici o referință la cuvintele lui Isus, tot ce contează fiind doar atitudinea lui David. Pe de altă parte, când este vorba despre felul în care vor ei să fie văzuți și tratați de alții, lucrurile sună cam așa:

„Ce rezultat excelent din cauză că Isus n-a fost încătușat de atitudinea predominantă a contemporanilor lui iudei! – Ioan 4:4-42” (Turnul de veghe, 15 septembrie 1993, p. 5).

„Cuvântul grecesc găsit în consemnarea lui Matei este derivat de la agape care descrie o dragoste ce acționează în armonie cu principiile. Cel ce manifestă agape, dragostea principială, face bine chiar și dușmanului care îl urăște și maltratează. De ce? Din cauză că acesta este felul de a-l imita pe Cristos și este calea de a birui lumea”. (Turnul de veghe, 15 iunie 1995, p. 5).

După cum am văzut, societatea Wachtower este într-adevăr ’încătușată de atitudinea predominantă a contemporanilor iudei ai lui Isus’. Ea este „înghețată” în atitudinea precreștină față de „păgâni”. Ei aderă încă la vechea tradiție evreiască: ’Trebuie să-ți iubești aproapele și să-ți urăști dușmanul’. Exemplul lui Isus este pentru alții care trebuie să-l urmeze și să-i ’iubească’ pe ei.
Societatea Watchtower trăiește la înălțimea observației următoare:

„Se va sfârși vreodată ura? Cu mai bine de 200 de ani în urmă, scriitorul englez Jonathan Swift a remarcat: ’Avem suficientă religie pentru a ne urî, dar nu suficientă pentru a ne iubi unii pe alții’” (Turnul de veghe, 15 iunie 1995, p. 4).

Această atitudine absolut ipocrită devine și mai evidentă dacă citim următoarea afirmație din Turnul de veghe:

„Cu alte cuvinte, dezrădăcinarea urii pretinde crearea unei societăți în care oamenii învață să se iubească ajutându-se unii pe alții, o societate în care oamenii uită toate animozitățile cauzate de prejudecăți, naționalism, rasism și tribalism. Există o astfel de societate?” (Turnul de veghe, 15 iunie 1995, p. 7).

Dar, pe cine crezi că identifică acest Turn de veghe a fi „societatea” care a dezrădăcinat deja ura? Ai ghicit! Iată:

„Da, societatea internațională a Martorilor lui Iehova este o mărturie vie a faptului că ura poate fi abolită. Indiferent de mediul din care provin, Martorii se străduiesc să înlocuiască prejudecățile cu respectul reciproc și să elimine orice rămășiță a tribalismului, a rasismului sau a naționalismului. Un motiv fundamental al succesului este hotărârea lor de a-l imita pe Isus Cristos în manifestarea iubirii principiale (Turnul de veghe, 15 iunie 1995, p. 8).

Da, cum să nu! După cum am văzut, Martorii sunt învățați să-l imite pe David, nu pe Isus. Când este vorba despre „apostați” există un al doilea fel de a vorbi despre ură. Se preferă imitarea atitudinii iudaice care predomina între contemporanii lui Isus.

Acest articol a fost recuperat de pe site-ul martorii.ro

Acest articol a fost publicat în doctrină, practici și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*