Campania Societății împotriva apostaziei

de Timothy B. Kline

“De ce vezi tu paiul care este în ochiul fratelui tău și nu zărești bârna care este în ochiul tău? Sau, cum poți zice fratelui tău: ‘Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău’ , și iată, tu ai o bârnă în ochiul tău? Fățarnicule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea clar să scoți paiul din ochiul fratelui tău”. – Matei 7:3-5.

În război nici măcar armele de distrugere în masă nu pot egala puterea veritabilă a cuvintelor. Forța acestora stă în capacitatea de a coroda subtil modul de a vedea sau de a-l transforma. Sau în amândouă. Negreșit, folosirea propagandei de către națiuni în timp de criză sau război atestă acest lucru, cu toată furia ei de neînțeles și apelul la sentimentele primare ale naturii umane, motivând pe ascultătorii ei să treacă la acțiune.
Astăzi se desfășoară un război ce nu implică arme de distrugere în masă, dar al cărui efectul poate fi măsurat în cuvinte și în acțiunile celor ce ascultă de aceste cuvinte. Acest război este purtat de organizația cunoscută în lume sub numele de Martorii lui Iehova, iar ținta lui sunt acei oameni care părăsesc organizația dintr-un motiv sau altul, uneori după decenii de serviciu fidel.

Războiul este împotriva apostaziei.

Din zilele lui Pavel și Petru, au existat mereu acei oameni care au încercat să răstoarne credința altora, a celor care au ajuns să creadă că Isus este Cristosul. Au existat cei care pretindeau că învierea, care era o speranță atât de profundă la evrei, avusese deja loc. Apelul lui Pavel către congregații, pe măsură ce le vedea crescând la număr, era să nu piardă dragostea pe care o avuseseră la început, să nu-i urmeze pe acești oameni care, nu doar contraziceau lucrurile învățate cu privire la Cristos, la înviere și la trecerea legii mozaice, dar căutau și aderenți care să le adopte vederile, în realitate făcându-i sclavi ai propriei lor autorități în Scriptură.

Numărându-se cândva printre farisei, Pavel trebuie să fi fost indignat să vadă că același lucru se întâmplă acum din nou în numele creștinismului, dar ultimele lui scrisori arată că a ajuns să accepte că așa trebuie să fie, odată ce apostolii nu mai sunt prezenți, și chiar Isus prezisese că neghina urmează să se ridice înainte de seceriș. Aceste scrisori conțin și admonestări să nu devină victime ale acestui fel de învățătură, să nu abandoneze învățăturile pe care le dăduse el despre Cristos.

Așadar ce este apostazia conform lui Pavel, conform Bibliei?

Iată cum este definită în Insight on the Scriptures (Perspicacitate în Scripturi):

*** it-1 126 Apostasy ***
Acest termen (a•po•sta•si’a) provine în greacă de la verbul a•phi’ste•mi, care înseamnă literal “a sta deoparte de la”. Substantivul are sensul de “dezertare, abandonare sau rebeliune” (Fap. 21:21, nota de subsol). În greaca clasică substantivul era folosit cu referire la dizidența politică, iar verbul este evident folosit în acest sens la Fapte 5:37 referitor la Iuda Galileeanul care “a atras” (a•pe’ste•se, o formă a lui a•phi’ste•mi) aderenți. Septuaginta greacă folosește termenul la Geneza 14:4 cu referire la o asemenea rebeliune. Totuși în Scripturile Grecești Creștine este folosit în primul rând cu privire la dezertarea religioasă; o respingere sau o abandonare a cauzei adevărate, a închinării și serviciului aduse lui Dumnezeu, și astfel o abandonare a ceva profesat anterior și o părăsire cu totul a principiilor sau credinței.

Aceasta este definiția din manual. Vom apela la ultima parte a acestei definiții pentru a ne continua discuția: În Scripturile Grecești Creștine este folosit în primul rând cu privire la dezertarea religioasă; o respingere sau o abandonare a cauzei adevărate, a închinării și serviciului aduse lui Dumnezeu, și astfel o abandonare a ceva profesat anterior și o părăsire cu totul a principiilor sau credinței.

Înainte de a merge mai departe, este necesar să înțelegem că Societatea își folosește literatura pentru a atinge două grupuri specifice: ne-martorii și martorii. În timp ce nu fiecare articol este scris pentru un grup anume, întrucât multe discută teme de interes general despre floră și faună, unele sunt scrise pentru o categorie specifică. Acestea pot fi orice de la frica de a fi o victimă a infractorilor sau dezvoltarea internetului cu apel la ne-martori până la o interpretare curentă din Ezechiel cu orientare spre martori.

Aceste articole care au fost discutate din revista Treziți-vă! din 22 iunie, 2000, pare să fi fost scrise pentru ne-martori, cum am arătat în Partea a 3-a a răspunsului meu. Aceasta este o distincție importantă pe care trebuie să o facem întrucât discutarea de către Societate a propagandei nu pare să fie percepută de scriitorul articolelor ca o temă de interes pentru martori, deși sună a fi de interes general, ori scriitorul nu este în temă cu sfaturile și avertismentele date de Societate către martori referitor la faptul de a nu fi critici cu informația pe care Societatea însăși o împarte, cu atât mai puțin de a face ceva dacă informația este găsită discutabilă sau incorectă.
Aceasta ar arăta că scriitorul fie nu este conștient de un dublu standard în această privință prezent în interiorul organizației, fie articolele nu conțin sfaturi aplicabile când e vorba de literatura Societății, așa de parcă această literatură ar fi într-un fel deasupra unei asemenea examinări critice:

Cum ar trebui să privim hrana spirituală furnizată de acest “sclav fidel și prevăzător” Ar trebui privită critic: ‘O, ei bine, s-ar putea să fie adevărată, apoi din nou s-ar putea să nu fie, și astfel trebuie să o cercetăm foarte critic’? [1]

Dacă am stabilit odată ce instrument folosește Dumnezeu ca “sclav” al său să împartă hrană spirituală la poporul său, în mod sigur lui Iehova nu-i va plăcea dacă primim acea hrană așa ca și când ar putea conține ceva dăunător. [2]

Aici avem sfatul dat Martorilor. Dar ce spune articolul la pagina 10?

Puneți informația la test: “Iubiților”, a spus Ioan, un învățător al secolului întâi, “nu credeți orice declarație inspirată, ci testați declarațiile inspirate” (1 Ioan 4:1). Unii oameni din zilele noastre sunt ca niște bureți: absorb toate informațiile pe care le întâlnesc. Nu este deloc greu să preluăm ideile care se vehiculează în jurul nostru. [3]

Nu avem aici o contradicție… un dublu standard? Care sfat să-l urmăm? Sau este un caz în care avem o audiență specifică, cum am sugerat mai înainte? Ioan s-a referit în textul citat mai sus la declarații inspirate. N-ar trebui ca acest sfat să fie valabil pentru oricine încearcă să-l caute pe Iehova și să țină căile lui?

Au mai existat afirmații făcute de Societate cu referire la sine care tot așa nu urmează sfatul indicat în revista Treziți-vă! recentă? În mod sigur afirmațiile mai sus din Turnul de veghe din 15 februarie 1981 nu sunt exemple izolate.

După cum putem vedea în exemplul următor, acest tip de dublu standard a existat încă din anii 50’, și ar putea fi localizate afirmații de acest gen mergând înapoi până în timpul lui Russell.

Acum unii ar putea întreba: Ar trebui să acceptăm ca de la Domnul și adevărată hrana furnizată prin sclavul prevăzător, sau ar trebui să ne reținem cu acceptarea până ce nu am verificat-o pentru noi înșine?… Trebuie să fim îndoielnici și suspicioși în legătură cu fiecare nouă porție?… Cu cât mai mult putem fi gata să acceptăm ceea ce ne furnizează sclavul cu încredere… [4]

Am citat și un alt exemplu în Partea a 3-a pe care poți să-l consulți înainte de a merge mai departe. Punctul important aici pare să fie că Societatea vrea ca ne-Martorii să fie critici cu religiile lor sau cu alte instituții, dar Martorii să nu fie critici cu instituția lor, contrar sfatului dat de apostolul Ioan.

Unii ar putea spune că afirmațiile pe care le-am citat mai sus au fost luate din reviste Treziți-vă! scrise cu mult înainte de 22 iunie 2000 și că astfel există o diferență. Aceasta n-a fost însă prima dată când Societatea a publicat informații de acest gen scrise, după cât se pare, pentru ne-Martori așa cum au fost aceste articole. Câteva exemple sunt articolele din Treziți-vă! “O minte deschisă sau o minte închisă – cum este a ta?” și “O minte deschisă câștigă aprobarea lui Dumnezeu”, apărute în numărul din 22 noiembrie 1984. A mai fost un articol în revista Turnul de veghere intitulat: “Ești deschis la idei noi?”[5]. Acest articol făcea afirmația foarte usturătoare:

Chiar unii oameni religioși sunt închiși la minte. Ei sunt interesați doar de religia ”lor”, nefiind dispuși să asculte și punctul de vedere al altora.[6]

Intenția este, presupun, să-l facă pe cititor dispus să examineze literatura Martorilor și să nu fie închis la minte în legătura cu ea. Ar putea fi interesant de notat aici că primul articol din această ediție prezenta o ilustrație cu o persoană cu fața întoarsă în altă parte și cu mâna întinsă în semn de opoziție, probabil la ceva ce i se oferă. Aceasta este posibil să simbolizeze modul cum răspund oamenii în general la oferta de literatură când se bate la ușă. Fiind “deschiși la minte”, oamenii ar fi receptivi la idei care le-ar putea pune la îndoială lucrurile în care cred.

Din nou, aceste lucruri sunt scrise pentru ne-Martori, în favoarea receptivității la idei care ar putea fi contrare celor pe care le susțin ei din punct de vedere religios.

Observă însă și ilustrația de la pagina 12 a Turnului de veghe din 15 mai 1986. Acolo ne este prezentată o femeie stând în ușă și un poștaș plecând după ce i-a livrat corespondența. O vedem cum aruncă o parte din aceasta într-un coș de gunoi. Textul ilustrației spune: “Arunci tu în mod înțelept materialele apostate?” Date fiind apropierea poștașului față de ușă și mișcarea imediată a femeii să arunce ceva din corespondență, este posibil ca ea să nici nu fi examinat despre ce era vorba? Cum atunci poate fi spus că informația era apostată? Receptivitatea la fapte și informația adiacentă care ne provoacă apoi convingerile poate fi un test, dar dacă revedem ilustrația cu femeia aruncând lucrul primit și ne imaginăm că ea este locatarul care tocmai a primit o revistă sau un tract, iar poștașul unul sau doi martori, atunci ce învățăm despre noi înșine?

Ca Martori ne grăbim să-i numim pe astfel de oameni, care nici nu se sinchisesc să se uite la literatură, “închiși la minte”. Mă cutremur când mă gândesc la volumul apreciabil de literatură produsă de Societate care sfârșește aruncată la întâmplare sau direct la coșul de gunoi!

Din nou însă, ce învățăm despre noi înșine? Nu suntem noi la fel? Dacă cineva ne oferă informații, nu le socotim oare nedemne de atenția noastră, dacă sunt câtuși de puțin de natură religioasă? Nu suntem și noi interesați tot așa ‘numai de religia noastră, nearătând dispoziție nici măcar pentru a asculta vederile altora’?

Aceasta ne aduce înapoi la începutul discuției. Ce se întâmplă dacă un Martor al lui Iehova se hotărăște să urmeze sfatul Societății adresat ne-Martorilor și nu sfatul către clasa de care aparține? Ce se întâmplă dacă se decide să revină asupra tuturor celor învățate, de această dată cu un ochi critic, cu o minte deschisă, mai degrabă decât închisă? Ce se întâmplă dacă descoperă că de fapt nu este de acord cu absolut tot ce învață Societatea?
Ar fi copilăresc să presupunem că există Martori care sunt de acord pe deplin cu orice învățătură a Societății. În același timp, nu întotdeauna se vede imediat cât de mult poate să difere opinia unui Martor până nu începe să se concentreze la aspectul respectiv. Pe de altă parte este la fel de naiv să credem că oricine din celelalte religii creștine ale lumii este în totalitate de acord cu crezul specific religiei lui… pare fanatism bineînțeles. Întrebarea mea în acest caz este: Când își chestionează cineva propria religie? Dacă se consideră că oricine este convins că religia lui este cea mai bună și cea adevărată, atunci de ce s-o mai chestioneze? Lucrurile nu sunt simple. Dar aici mă abat puțin de la subiect.

Întorcându-ne la războiul care are loc la comanda Societății, acesta este împotriva tuturor celor care părăsesc organizația. Fără să dispun de vreun număr, aș presupune totuși că sunt în majoritate cei care părăsesc organizația pentru probleme doctrinale și nu pur și simplu pentru că vor să ducă o viață imorală.

Referitor la cei care pleacă din motive doctrinale, ne este oare atât de dificil să înțelegem că ei se simt la fel de deciși în convingerile lor ca și noi? Și nu sunt ei la fel de liberi să se exprime, așa cum suntem și noi? Sau, ca Martori, ne plasăm într-un fel deasupra legii țării refuzând altor grupuri dreptul de a se exprima în numele lui Cristos?

Orice Martor trebuie să înțeleagă că, pentru a deveni un Martor, orice apartenență sau învățătură anterioară trebuie abandonată! Cu alte cuvinte, mii de persoane care se alătură organizației trebuie să devină „apostați”. Apoi, în cursul perioadei lor de serviciu în organizație, sunt considerați ne-apostați pentru că au găsit “religia adevărată” și astfel apostazia nu se aplică la ei. În cele din urmă, când pleacă, nu numai că li se dă (înapoi) titlul de “apostat”, dar etichetei i se dă un înțeles mult mai negru, mai sinistru, cu pierderea a tot ce ar fi putut câștiga în timpul de asociere cu organizația. Găsesc că este intrigant că sub umbrela Societății Martorii nu sunt “apostați”, ci o “asociere aprobată”.

Ca Martori suntem învățați, chiar îndemnați, să vorbim din inimă, să producem roade care sunt în acord cu “adevărul”. Suntem învățați să fim apărători mai buni ai adevărului în mijlocul lumii și suntem educați cu regularitate în învățăturile curente ale Societății. Suntem orientați să profităm de orice ocazie pentru a vorbi liber unii cu alții și cu ceilalți care nu sunt de felul nostru (cu ne-Martorii). Se așteaptă să fim predicatori!

Paradoxul este stupefiant! Ceea ce vedem este destul de diferit când cineva are ceva negativ de spus despre Societate față de ceea ce vedem și simțim ca Martori când membrii vreunei alte religii vorbesc cu curaj împotriva vechii religii și renunță să mai fie membri și să se mai asocieze cu ea.

Din nou, ce spune asta despre noi? Ce învățăm de aici?

Cei care, din cauza conștiinței, simt că nu mai pot alerga cu mulțimea (și discuția din Treziți-vă! despre propagandă demonstrează că ceea ce simte sau crede majoritatea nu furnizează suficientă constrângere pentru a merge cu ochii închiși mai departe doar de dragul de a merge), și decid să-și despartă drumurile de cele ale organizației, se confruntă cu faptul de a trăi tot restul vieții cu eticheta de apostați dată de Societate.

În același timp, obișnuința de a fi un predicator nu neapărat le scade în intensitate. Ei s-ar putea simți încă determinați să vorbească în apărarea credinței lor, chiar la foștii lor asociați din organizație.
Acesta este locul unde se pare că a fost trasată de Societate linia de bătaie. Aici este locul unde instrumentele de propagandă prind rădăcini și se întind ca vițele subțiri. În timp ce ești liber să te exprimi împotriva vechii religii (fie catolică, protestantă sau oricare alta), când aderi la Organizație, îți este cu totul interzis să vorbești împotriva Societății, fie cât timp ești membru, fie când te desparți (voluntar sau involuntar).

Adevărurile pe care trebuie să le răspândim sunt cele furnizate prin organizația sclavului fidel, nu opinii personale contrare celor date de sclav…[7]

Uneori auzim frați plângându-se de explicațiile scripturale și adevărurile publicate în Turnul de veghere… ei încep să-și exprime îndoielile către alții…[ei] arată un spirit de nemulțumire…[8]

Dacă vreo urmă de îndoială… a început să-și facă loc în inima ta, ia rapid măsuri s-o elimini înainte de a face să supureze ceva ce ți-ar putea distruge credința… Amputează orice hrănește asemenea îndoieli.[9]

Chiar și din ultima afirmație, putem vedea că se așteaptă ca Societatea să nu fie pusă la îndoială. Dacă întâlnim ca Martori ceva ce aruncă o lumină negativă asupra Societății, până la punctul că începem să ne îndoim, trebuie să ne descotorosim de lucrul respectiv. Imediat.

Ca să-i izoleze și mai mult pe Martorii care rămân în organizație, Societatea are implementată o politică de evitare care îi vizează pe cei care nu au statutul de “asociere aprobată” sau care au fost excomunicați. Aceasta este în mod limpede o altă tactică de război, întrucât națiunile fac la fel cu granițele lor în timp de conflict. Și faptul în sine creează condiții pentru folosirea propagandei, fiindcă cei ținuți în interiorul frontierelor pot primi doar informațiile pe care le pune la dispoziție regimul din interior. În cazul Societății, Martorii află doar ce le spune Societatea. Noi nu căutăm în alte direcții să ne informăm, încrezându-ne că Societatea ne va spune tot ce avem nevoie să știm despre problema în cauză.

În cazul unui Martor care părăsește organizația pe probleme de doctrină, nu există nici o comunicare între Martorul care pleacă și cei care rămân, la interdicția Societății. În rare cazuri însă este alegerea Martorului care pleacă să rupă orice comunicare cu frații și surorile de dinainte. Totuși, așa cum am menționat deja, cei care pleacă se simt constrânși să fie în continuare predicatori și caută ocazii de a vorbi altora despre organizație, ceea ce cred ei și posibil chiar foștii asociați din organizație.

Unii și-au concentrat eforturile asupra internetului, sperând să-i informeze pe alții despre lucrurile pe care au ajuns să le înțeleagă despre Societate în speranța că oricare altul apoi va fi mult mai informat când va decide să adere la organizație sau nu. Aceasta a întețit și mai mult războiul dintre Societate și cei care o părăsesc ca și conducătoare.

Prin tacticile variate pe care revista Treziți-vă! le-a recunoscut ca propagandistice, Societatea acționează să-și mențină autoritatea asupra Martorilor rămași, “tăind” bătutul simbolic la ușă al foștilor Martori care ar aduce cu ei informații provocatoare pentru concepțiile religioase ale unui Martor. În același timp foștii Martori își duc cauza în fața unei audiențe și mai mari prin internet, sperând că Martorii care n-ar îndrăzni să pună în discuție Societatea în auzul celorlalți Martori, să găsească astfel consolarea că nu sunt singuri în ceea ce cred și în dezacordurile cu Societatea, fie că aleg să plece, fie să rămână – în ciuda lucrurilor de care s-au convins. După cum a arătat articolul:

Educatorii buni prezintă toate laturile unei probleme și încurajează discuția. Propagandiștii te forțează neabătut să asculți punctul lor de vedere și descurajează discuția. [10]

Îndelung disprețuite de Societate, website-uri care invită la discuție despre Martori și credința lor și-au făcut apariția. Un asemenea website este Hourglass2 Outpost , care afirmă el însuși:
Deși acest site este condus de Martori ai lui Iehova botezați și având o poziție bună în congregațiile lor, nu este sponsorizat de Watchtower Society și este la dispoziția ta!
Aici vizitatorul găsește un forum internațional, atât franc cât și nu lipsit de puțină polemică, o largă paletă de subiecte implicând organizația și Societatea care o conduce. Dar el este destinat să educe. Pe de altă parte, Societatea îi informează în mod regulat pe cei din organizație că internetul poate fi o sursă de mare rău pentru Martori pentru că “apostații” au deschis website-uri care “aruncă îndoială” asupra organizației. Ei fac aceasta prin folosirea de porecle și generalizări, și prin abordarea propagandistică “Organizația mea, bună sau rea”.

Numindu-i pe toți cei care vorbesc negativ la adresa Societății “apostați”, Societatea adaugă la propria definiție din îndrumarul Insight. Societatea apoi își continuă campania, amestecând cuvintele “frică” și “loialitate” așa încât Martorul “loial” să nu dea atenție nici la website-ri, nici la oamenii care pleacă din motive doctrinale sau din orice alt motiv care l-ar putea determina pe un Martor să evalueze organizația căreia i-a devenit membru. Exact cam inversul “educatorilor buni” la care s-a referit articolul, nu?

Adaugă la aceasta folosirea generalizării și a “cuvintelor amplificate” și campania devine și mai evidentă:

Da, apostații publică literatură care recurge la distorsionări, semi-adevăruri, și falsități directe… ar fi un lucru periculos să permitem curiozității noastre să ne facă să ne hrănim cu asemenea scrieri sau să ascultăm vorbirea lor abuzivă!… Pe de o parte, literatura apostată prezintă falsități prin intermediul “vorbirii măgulitoare” și a “cuvintelor contrafăcute.”… Și în timp ce apostații ar putea prezenta și unele realități, ei de obicei scot din context cu scopul de a-i abate pe alții…Toate scrierile lor pur și simplu critică și dărâmă! Nimic nu este edificator. [11]

Pericolul este făcut să pară real. În mod sigur există apostați adevărați, indivizi care ar obține mare satisfacție din întoarcerea altora împotriva lui Dumnezeu și Cristos. Dar când este vorba de cei care pleacă din motive doctrinale și predică altora despre lucrurile pe care ei le știu ca fiind adevărate referitor la Societate, putem vedea că Societatea merge prea departe când spune: noi nu trebuie nici să fim curioși despre ce au ei de spus. Prin folosirea generalizărilor (“distorsionări, semi-adevăruri și falsități directe”, “vorbire măgulitoare”, cuvinte contrafăcute”) fără examinarea unui singur exemplu, și prin folosirea cuvintelor amplificate (“ar putea…și”, “unele realități”, “de obicei”, “toate scrierile lor”, “pur și simplu”, “nimic nu este edificator”) este creată o fațadă care îi invită pe toți Martorii “loiali” să-l perceapă pe oricine pleacă ca unul rău, și cel mai probabil ca unul care trebuie evitat.

Avertismentul articolului este adevărat, chiar Societatea este vinovată de tactici propagandistice când “îi insultă pe cei care nu sunt de acord cu ei, punându-le la îndoială caracterul sau motivele, în loc să se concentreze asupra faptelor”.[12] O cercetare a multelor articole ce discută despre opozanți și “sclavul rău”, scoate la iveală exemple relevante ale acestui fel de a proceda chiar din partea Societății. Spațiul nu ne permite să le discutăm aici.

Referitor la internet, la Adunarea de district din 1999 a Martorilor lui Iehova, cam aceasta a fost tot ce s-a spus despre conținutul oricărui website ce discută despre martori: …dezinformare în cel mai bun caz… minciuni în cel mai rău…

Războiul purtat de Societate împotriva foștilor membri crește în intensitate dacă Adunarea de district de anul trecut (1999) poate da vreo indicație. Au fost câteva cuvântări care au abordat problema aproape doctrinal. Sfatul Societății era să stai departe de internet, cu excepția cazului că trebuie să-l folosești neapărat, și atunci numai în prezența altora așa încât să nu fii tentat să intri pe vreun site – altul decât website-ul oficial al organizației. Părinții sunt îndemnați să amplaseze computerul familiei într-un loc central (sfat minunat chiar și pentru ne-Martori, sunt de acord!) și să fie atenți la orice site pe care l-ar putea accesa copiii lor. La congres însă exemplul folosit de Societate a fost acela al unei familii care avea internetul și s-a decis că era prea periculos pentru membrii ei… aceasta în locul unei familii care tot așa să aibă internetul și să fie activă în monitorizarea folosirii lui în casă.

Deoarece acei Martori care pleacă încearcă în continuare să fie predicatori, așa cum au fost încurajați de Societate, ei vor căuta cel mai probabil căi și mai eficiente să-i informeze pe alții despre lucrurile pe care au ajuns să le cunoască referitor la Societate, și să fie o sursă de încurajare pentru ceilalți care, ca și ei, au luat de bun sfatul Societății de a se uita cu un ochi critic și de a decide pentru ei înșiși ce să creadă sau să nu creadă.

Până ce intervalul de timp stabilit de Iehova Dumnezeu pentru sistemul prezent ajunge la încheiere, războiul Societății pentru reținerea celor ce o urmează, este de așteptat să se întețească.
___________________
[1] Turnul de veghe, engl, 15 februarie 1981, p. 18
[2] Turnul de veghe, engl, 15 februarie 1981, p. 19
[3] Treziți-vă!, 22 iunie 2000, p. 10
[4] Turnul de veghe, engl, 1 februarie 1952, p. 79,80
[5] Turnul de veghe, engl, 15 ianuarie 1989
[6] Treziți-vă!, engl, 22 noiembrie 1984, p. 8
[7] Turnul de veghe, engl, 1 februarie 1952, p. 79
[8] Turnul de veghe, engl, 1 august 1967, p. 469
[9] Turnul de veghe, 1 februarie 1996, p. 23, 24
[10] Treziți-vă!, 22 iunie 2000, p. 9
[11] Turnul de veghe, 1 iulie 1994, p. 12
[12] Treziți-vă!, 22 iunie 2000, p. 6

Acest articol a fost recuperat de pe site-ul martorii.ro

Acest articol a fost publicat în practici și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Campania Societății împotriva apostaziei

  1. Cristian spune:

    Fratilor…eu am o curiozitate:de ce ati parasit organizatia martorii lui iehova?vizitez acest site de ceva timp si inteleg ca ati fost si voi la fel dar ce v-a determinat sa nu mai fiti?(daca poate cineva sa ma lamureasca..de mentionat ar fii ca NU SUNT MARTOR sunt doar curios…apoi cam ce am inteles eu din biblie isus spune ca acela care asculta de el acela va avea viata..acuma am nevoie de mai multe lamuriri si raspunsuri..dar mai intai de ce nu v-a mai placut la martori si ce dovezi aveti sa va sustineti afirmatiile?)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.